Dr. Stephen T. Chang – Teoria celor sapte glande

Vechii daoişti au înţeles că organismul uman nu poate exista decât dacă un flux continuu de energie îi alimentează ţesuturile şi organele. Şi-au dat seama că o persoană este sănătoasă atunci când energia ce circula în organismul ei era în echilibru, dar că ea devenea vulnerabilă în faţa bolii de îndată ce energia ei se epuiza sau scădea. O mare parte din energia de care avem nevoie provine din alimentele pe care le consumăm şi din aerul pe care îl respirăm. Asemenea unei maşini de lux, organismul nostru trebuie însă să fie perfect reglat pentru a funcţiona bine şi a profita la maximum de această energie. De-a lungul secolelor s-a înţeles încetul cu încetul că cele şapte glande din organism erau centre de energie a căror funcţie era să regleze fluxul de energie în diferitele sisteme ale corpului uman. Aceste şapte glande, în ordine ascendentă în organism, sunt următoarele:

1. Glandele sexuale – prostata şi testiculele la bărbat, ovarele, uterul, vaginul şi sânii la femeie. Aceste glande răspund de secreţiile de hormoni, de energia sexuală, de răspunsul sexual şi de reproducere. Adeseori glanda sexuală este numită “cuptor” pentru că ea este “focul” sau producătorul de energie care alimentează celelalte şase glande. Ansamblul acestor glande este numit “Casa Esenţei”.

2. Glandele suprarenale – situate la extremitatea superioară a rinichilor. Ele participă la funcţiile rinichilor, oaselor, măduvei osoase şi ale măduvei spinării. (Cortizonul distruge glandele suprarenale şi provoacă anemia şi slăbirea oaselor). Ansamblul glandelor suprarenale este numit “Casa Apei”.

3. Pancreasul, numit şi “Casa Transcendenţei”, joacă un rol important în controlul întregului sistem digestiv, ceea ce înseamnă între altele, controlul temperaturii corpului şi al nivelului glucozei în sânge. De exemplu, dacă pancreasul este slăbit şi începe să lase, să scape secreţii (adică insulina) în fluxul sanguin, el va neutraliza zahărul care se găseşte acolo şi va provoca o afecţiune numită hipoglicemie care este de fapt o insuficienţă a nivelului de glucoză din sânge. O persoană care suferă de hipoglicemie vrea să mănânce mult şi mai ales lucruri dulci; aceste substanţe pătrund în fluxul sanguin şi stimulează pancreasul, ceea ce provoacă o nouă scădere a nivelului de glucoză din sânge. După această prima etapă, diabetul (sau hiperglicemia) are toate şansele să se declanşeze. Dacă acest lucru se întâmplă, pancreasul are toate şansele să se deterioreze. Ştim cu toţii că diabetul face ca persoana bolnavă să devină dependentă de injecţiile cu insulina: aceste injecţii neutralizează glucoza din sânge dar nu contribuie în nici un fel la activarea sistemului digestiv. In plus, hiperglicemia îngroaşă sângele şi îl îngreunează, ceea ce afectează puternic circulaţia. Inima trebuie să lucreze mai mult în aceste condiţii, astfel încât oamenii care suferă de diabet au, în acelaşi timp, şi probleme cardiace. In sfârşit, cum cele şapte glande depind unele de altele, o funcţionare proastă a pancreasului determină un dezechilibru al glandelor suprarenale. Iar acest dezechilibru afectează la rândul lui glandele sexuale şi rinichii.

4. Timusul guvernează inima şi sistemul circulator. Putem să-i verificăm starea exercitând o apăsare asupra unui punct situat între cele două mameloane. Dacă punctul este sensibil, timusul nu funcţionează normal, ceea ce înseamnă că nici circulaţia nu este normală. Această glandă este numită “Casa Inimii”:

5. Glanda tiroidă veghează asupra metabolismului celulelor din organism şi controlează creşterea. Această glandă este numită “Casa Creşterii”.

6. Hipofiza, sau “Casa Inteligenţei”, guvernează memoria, înţelepciunea, inteligenţa şi gândirea. Ea se află amplasată la baza craniului, în centrul unei mici cavităţi.

7. Glanda pineală, sau “Casa Spiritului”, acţionează direct asupra celorlalte glande prin intermediul secreţiilor sale. Situată vis a vis de cel de-al treilea ochi, în centrul capului, această glandă reprezintă centrul psihic şi spiritual al corpului. Numai oamenii posedă acestă glandă; numai oamenii cred în Dumnezeu şi simt dorinţa de a o face. Intuiţia şi conştiinţa sunt îndeobşte asociate acestei glande.

Incercaţi să vă imaginaţi că aceste şapte glande sunt nişte recipiente legate unele de altele printr-o serie de artere sau de tuburi. Fiecare recipient (glandă) depinde de toate celelalte prin alimentarea ei cu lichid (energie). Prin urmare, dacă recipientul A (glandele sexuale) este alimentat cu lichid, acesta din urmă se va dispersa încet în artere şi va ajunge la celelalte şase recipiente. Pe de altă parte, dacă recipientul C (pancreas) este golit de o cantitate excesivă de lichid (din cauza unei pierderi oarecare), fiecare dintre celelalte recipiente va trebui să cedeze o parte din rezervele lui pentru a restabili echilibrul sistemului. Modul în care lichidul circulă în glande seamănă mult cu modul în care energia circulă în organism.

(In anatomie, aceste şapte glande sunt numite endocrine. Endocrinologia este o ramură relativ nouă a ştiinţelor medicale iar cercetătorii din acest domeniu au încă multe lucruri de descoperit. Totuşi, înţelepţii antichităţii ne-au transmis deja o enormă cantitate de informaţii despre structura, natura şi scopul sistemului endocrin şi al sistemului imunitar.)

Starea de slăbiciune sau predispoziţia la boală apare atunci când un sistem sau, în cazul de faţă, o glandă este lipsită de energie pentru un motiv oarecare. In acest caz trebuie nu numai să restabilim echilibrul fluxului de energie pentru a depăşi acestă slăbiciune, dar trebuie şi să stimulăm acest flux astfel încât să putem ridica nivelul de energie din organismul nostru la punctul său maximal.

Echilibrarea şi ridicare energiei până la nivelul cerut prin intermediul sistemului celor şapte glande combinat cu practicarea exerciţiilor daoiste interne reprezintă modul daoist de întărire a sistemului imunitar. Cu ajutorul acestei metode putem resorbi slăbiciunea existentă şi să ne vindecăm utilizând în acelaşi timp ordinul superior de energie pentru a deschide centrii noştrii spirituali. Şi se spune că dacă o persoană posedă glande sexuale puternice ea va putea să nu îmbătrânească niciodată.

Dr. Alexis Carrel, laureat al unui premiu Nobel, declară că sistemul glandular este o “roată a vieţii” şi că dacă această roată s-ar învârti fără nici o piedică, nici o problemă nu s-ar manifesta sau nu ar obstrucţiona procesele celulare, care sunt perpetue. La capătul unor experienţe exhaustive, dr. Carrel a ajuns la concluzia că orice celulă este, la origine, nemuritoare. După opinia lui, ea este nemuritoare atâta timp cât nu este otrăvită cu aer poluat, printr-o lipsă de oxigen, cu alimente poluate sau o cantitate prea mare de acizi în organism. (Cum acidul poate distruge până şi oţelul inoxidabil, nu ne este greu să ne imaginăm care îi sunt efectele în organism. Acizii ni se acumulează în organism atunci când mâncăm dulciuri care se transformă în corp în acizi. In plus, putem produce cantităţi enorme de acizi, adică atât cât este suficient pentru a susţine o activitate digestivă importantă timp de cinci ore, pentru a reuşi să digerăm carne în sânge, de exemplu, mai ales dacă este pregătită pe grătar.) De fapt, oamenii mor pentru că nu ştiu să vegheze asupra lor înşile şi pentru că se otrăvesc.

In consecinţă, dezintoxicarea este secretul longevităţii iar exerciţiile daoiste interne constituie secretul unui sistem glandular sănătos şi puternic care favorizează dezintoxicarea.

Glandele sexuale constituie baza complexului glandular şi fiecare dintre sistemele glandulare ale acestui complex susţine un altul, după o ordine ascendentă. Astfel, atunci când primele şase glande nu sunt umplute la capacitatea maximă, cea de-a şaptea, adică Casa Spiritului, nu este nici ea umplută. Nu este greu de imaginat că dacă unul dintre sistemele glandulare ale organismului ar fi înlăturat pe cale chirurgicală, organismul s-ar afla în stare de lipsă sau de dezechilibru permanent. Este şi motivul pentru care sistemul daoist de prevenire a bolii constă în a explora toate căile posibile înainte de a recurge la intervenţiile chirurgicale, mai ales în cazul glandelor sexuale (histerectomie sau prostatectomie), pentru că acest glande conţin fundaţia care susţine tot restul. (Medicina occidentală consideră că cele şase glande sunt individuale şi independente, şi deci disociabile. In filozofia daoistă, amputarea unei glande este percepută ca o crimă pentru că ea dezechilibrează întregul organism, ceea ce deschide cutia Pandorei de unde se vor revărsa mii şi mii de probleme de sănătate. Daoiştii consideră de asemenea că amputarea unei părţi a corpului care este inflamată corespunde nici mai mult nici mai puţin cu eliminarea unui semnal de alarmă absolut indispensabil pentru a evita să-l mai auzim sunând ori de câte ori apare o problemă. De exemplu, amigdalele, care sunt o primă linie de apărare a organismului, constituie un sistem de avertizare. Cum sunt primele care sunt atacate de microbi şi care se inflamează, sunt înlăturate chirurgical, ceea ce pune capăt odată pentru totdeauna funcţiei lor de sistem de avertizare.) Totuşi, chiar şi atunci când o glandă este înlăturată, exerciţiile daoiste interne pot continua să joace un rol important în alimentarea organismului cu energie şi cu hormoni, opunându-se astfel ca slăbirea să ia amploare.

Exerciţiile daoiste interne care sunt recomandabile în acest caz sunt exerciţiul Cerbului, exerciţiul Dragonului şi unul dintre cele douăsprezece exerciţii ale Zodiacului. Exerciţiul Cerbului favorizează acumularea de energie sexuală (“focul”) care alimentează apoi cu eneigie (căldură) celelalte glande şi organismul. Exerciţiul Dragonului atenuează dezechilibrul în funcţionarea acestor glande. In sfârşit, oricare exerciţiu al Zodiacului are ca scop sa reîncarce aceste glande cu energia electrică din univers (sau electromagnetism).

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.