Ilie Cioară – Claritatea
Claritatea sau luciditatea minții, pe care încercăm să o explicăm prin tema de față, este o ipostază pe care o atingem ca ființe umane, în momente de înaltă trăire spirituală. În clipa respectivă funcționăm, corp și psihic, ca o singură unitate într-o perfectă armonie. Absența oricărei activități a gândirii generează, în mod inevitabil, starea de supraconștiință care ne contopește cu Conștiința Cosmică.
Într-o asemenea conjunctură ființăm în afara timpului și a spațiului, ca un întreg, conștientizat ca lumină și armonie indestructibile. Noi înșine constituind acest „Tot” invulnerabil. Lipsește cu desăvârșire orice nuanță de separare. Dualitatea specifică gândirii obișnuite a fost eliminată odată cu ego-ul.
Funcționând ca unitate fără frontiere, cuprinsă în universalitate, ne mișcăm numai în prezent. Dispunem de o nouă minte care excelează prin puritate, deci necontaminată de înregistrări anterioare. Și, prin mobilitatea unei asemenea minți, ni se revelează însușirea sfințeniei.
Simțirea și exprimarea acestei minți sunt: Iubirea, Frumusețea și o nemărginită Bucurie, care nu au nimic asemănător cu existența din climatul ego-ului.
În clipa în care gândirea limitată, haotică intervine în vreo formă oarecare, întregul farmec al nemărginirii dispare. Și iată-ne din nou reveniți în lumea mărginită, în care stăpânește împărăția ignoranței, a întunericului, unde stările conflictuale, cu temeri și amărăciuni, ne cuprind întreaga existență.
Dar, să vedem în ce fel putem întâlni această minunată claritate.
De la bun început se impune o precizare. Claritatea de care amintim aici nu se constituie ca obiectiv de atins, pe care mintea să-l imagineze și apoi, prin eforturi de voință desfășurate în timp, cândva, să-l realizeze. Într-o asemenea tentativă, atât proiecția clarității, cât și procesul de urmărire, ca act volițional, prin natura lor sunt elemente de dezordine, specifice activității egocentrice, strict legate de lumea finită. Și orice realizare care are loc în interiorul acestei dimensiuni nu face altceva decât să-i fortifice și mai mult mărginirea.
Așadar, claritatea nu poate fi atinsă în nici o împrejurare prin activitatea gândirii, oricât de selectivă și de bine intenționată ar fi. Fiindcă chiar simpla dorință este, prin natura ei, o stare de tulburare ce dă naștere la confuzii și dezordine.
Dacă, în mod real, nu numai intelectual, vedem că dezordinea sau confuzia este problema care se cere rezolvată pe loc și imediat, și nu urmărirea clarității, atunci – gândirea, deconspirată ca factor perturbator, tace. Este o tăcere neforțată, nedorită sau imaginată în vreo formă oarecare. Actul descoperirii culpabilității ei o face să amuțească.
În acea clipă de surpriză și tăcere, claritatea își proiectează lumina, prin starea de atenție lucidă. Ea este însăși Sacrul, aflat în profunzimea propriei ființe, care își revarsă binecuvântarea asupra întregii structuri. Deci, această claritate a fost atinsă în mod indirect, prin simpla conștientizare a dezordinii inițiate și întreținute în mod curent de activitatea ego-ului. Altfel zis, tăcerea acestuia a dat posibilitatea Scânteii Divine să ne lumineze, demonstrându-ne originea divină și imensele posibilități pe care le avem.
Nu pot încheia această notă explicativă fără a vă îndemna să recitiți, cu toată atenția, fiecare propoziție care, prin exprimarea clară a cuvintelor simple, vă solicită să faceți propria descoperire prin experiență directă. Nu treceți mai departe fără să trăiți fenomenul respectiv, mobilizându-vă întreaga capacitate a Sacrului care vă definește ca ființă completă.
A fi și a rămâne cât mai multe clipe „Atenție lucidă” reprezintă cheia succesului care vă unește cu Marea Lumină din care toate pornesc.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Dacă articolele găsite aici te-au ajutat, spune "mulțumesc" printr-o donație:
