Ilie Cioară – De La Acțiune La Inacțiune Spirituală
Ascultați articolul sub formă audio:
În dimensiunea cunoașterii, închisă totdeauna în granițele limitate de propriul conținut, nu se poate concepe concretizarea unui rezultat, decât printr-o acțiune bine dirijată a energiei psiho-somatice a individului. Mai întâi se proiectează lucrul în sine, faptul de atins, apoi se trece la realizarea progresivă a lui, prin eforturi necontenite, susținute de o voință bine antrenată.
Deci, de la bun început, distingem: proiecția obiectului, interesul și acțiunea care urmărește finalizarea. Toate acestea sunt inițiate și conduse sub influența unei precunoașteri, de către individ, ca ego condiționat de timpul și spațiul în care s-a format psihic și fizic.
Încă de la primul pas se cunoaște faptul sau obiectul final, căruia i se acordă toată importanța. Iar instrumentele folosite de operator pentru atingerea acestui țel sau ideal sunt: imaginația, încordarea permanentă, impulsionată prin actul de voință și interesul.
În domeniul spiritual, în care se urmărește înnobilarea sufletului omenesc, este cu totul diferit. Aici, voința, imaginația, interesul și efortul nu fac altceva, decât să amplifice și mai mult egocentrismul, dându-i forme subtile de degradare. Urâciunea psihologică, ce izbucnește automat din interiorul ființei sale, este cu grijă ascunsă sub diverse măști, cât mai frumos confecționate. În acest fel, practicantul își măsluiește o existență fictivă, de suprafață, pe care o apreciază ca progres spiritual. De fapt nu-i decât un ego care singur se amăgește și, prin atitudinea lui, încearcă să amăgească și lumea exterioară.
Și omenirea face asta din vremuri foarte îndepărtate. Se încearcă transformarea radicală a ego-ului aberant și posesiv, prin propriile sale mijloace.
Că drumul a fost și continuă să fie greșit, o demonstrează cu prisosință, atât trecutul zbuciumat al omenirii, cât și prezentul, prin meschinăria individului și a societății în ansamblul ei. Relațiile inter-umane sunt numai reacții, condiționate de interese, prin natura lor, egoiste. Contradicțiile, conflictele, temerile, ambiția și ura, frecvent întâlnite în lumea interioară a individului, sunt expulzate în afara lui cu consecințe dezastruoase.
Într-așa măsură s-a degradat ființa umană, încât și căutarea lui Dumnezeu de către așa-zisul om religios, constituie prilejuri de dispute interminabile, de confruntări violente, care, uneori, degenerează chiar în războaie sângeroase.
Dacă activitatea minții, care structurează omul, creație a timpului, care se manifestă ca ego, nu poate să-și aducă sieși transformări benefice radicale, atunci, în ce fel trebuie abordată problema?
Invers decât au făcut-o și încă o fac sistemele educațional-morale, prin care se urmăresc astfel de mutații în comportamentul deficitar al individului.
Deci, vom aborda înnobilarea manifestărilor sufletului omenesc cu tăcerea minții, a gândirii, a ego-ului, în ansamblul manifestărilor lui. Și această categorică inactivitate o numim “Inacțiune”.
Teoretic, intelectual, este destul de ușor de înțeles. Dar, practic, cum o realizăm, cunoscând impulsurile haotice și automate care ne caracterizează?
Pentru autentica împlinire, ne vom folosi ca instrument operativ, transformator, de atenția globală, clară, lucidă. Cu ea luăm contact direct, spontan și dezinteresat cu fiecare început de mișcare a minții ca gândire, imagine, dorință, teamă, etc.
Această relație nemijlocită cu noi înșine, cum ne manifestăm în acea clipă, dizolvă, destramă în mod cert, tot ceea ce apare ca mișcare a psihicului. În acest fel, ne eliberăm de energiile relative ale ego-ului. Iar, în vidul psihologic care se instalează în mod firesc, realizăm integrarea ființei adimensionale și uniunea cu Mintea Universală.
Practicarea corectă a acestei întâlniri cu noi înșine, înregistrează efectele de care am amintit, fără nici un fel de anticipație a împlinirii acestora.
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
