Matias De Stefano – “Ce Pentru?: Întrebarea Care Ne Propulsează Spre Viitor și Transformare”

Vorbind în fața publicului, vorbitorul salută audiența înainte de a discuta despre o paradă faraonică recentă din Egipt, evidențiind importanța onorării trecutului. Apoi, el introduce tema principală a discursului: întrebarea „pentru ce?”, explicând originea sa etimologică din latină, „quo” (lucru concret) și „pro” (înainte), sugerând o orientare către viitor și efecte, spre deosebire de „de ce?” care se referă la cauze și origine. Vorbitorul subliniază că „pentru ce?” este esențială pentru a descoperi scopul și a genera noi posibilități, încurajând transformarea personală. De asemenea, el reevaluează conceptul de succes, care nu este un punct final, ci o continuă mișcare și transformare. În cele din urmă, distinge între „pentru ce?” condițional (motivat de ego și frustrare) și „pentru ce?” necondiționat (deschis la învățare și evoluție), invitând audiența să-și examineze propriile motivații.

Vezi online cu traducere:

---

Temele Principale și Ideile Fundamentale:

1. Omagiul Trecului și Orientarea către Viitor:

• Sursa începe cu o referire la „parada aurie a faraonilor” din Egipt, un eveniment de onorare a trecutului. Aceasta servește ca o introducere la importanța respectării originilor, dar și la necesitatea de a privi înainte.
• „Este un exemplu foarte bun de onorare a trecutului.”

1. Diferența dintre „De ce?” și „La ce bun?”:

• „De ce?” (Why): Această întrebare se referă la origini, la cauzele lucrurilor. „Întrebarea de ce este cea care merge la origine, la cauzele lucrurilor.”
• „La ce bun?” (What for): Aceasta este întrebarea care vizează efectele, viitorul și scopul lucrurilor. „Întrebarea la ce bun este cea care merge la efectele lucrurilor, la aspectele viitoare ale ceva.”
• Sursa subliniază că odată ce ajungi la „originea eternă” a tuturor cauzelor (unde nu există trecut și prezent), singurul lucru pe care îl poți găsi sunt posibilitățile, adică viitorul. De aceea, următoarea întrebare esențială devine „La ce bun?”.
• „Fără întrebarea la ce bun nu am putea găsi noi modalități de a ne transforma, de a ne schimba.” Este o cheie pentru a merge înainte.

1. Redefinirea Succesului:

• Societatea modernă, influențată de un „capitalism bazat pe competiție”, asociază succesul cu „atingerea obiectivelor” și „găsirea scopului”. Această viziune vede succesul ca pe o destinație fixă, un punct de sosire („un punct, un loc unde trebuie să mergem”).
• Etimologia Reală a Succesului: Cuvântul „succes” provine din „sequence” (secvență), ceea ce implică „ceva care urmează o secvență de lucruri”.
• În spaniolă, cuvântul „éxito” (succes) are aceeași origine ca și „exit” (ieșire) din engleză. Acest lucru sugerează că succesul nu este un punct de sosire, ci mai degrabă „un punct de unde ieși”.
• Adevăratul Succes: „Cel care are cu adevărat succes este cel care se transformă constant.” Succesul înseamnă a continua să te miști, să te transformi, nu să stagnezi. „Nu este legat de atingerea unui loc, ci de a urma și de a continua să te miști dintr-un loc în altul.”

1. „La ce bun?” ca Instrument de Transformare:

• Întrebarea „La ce bun?” te ajută să te miști înainte și să te transformi, punând la îndoială obiectivele tale.
• Exemplu: „Vreau să fiu bogat.” – „La ce bun?” – „Pentru a fi liber/fericit.” – „La ce bun?” Prin această repetare, ajungi la înțelegerea profundă a scopului.
• „Întrebarea la ce bun și ideea de succes sunt cu adevărat una pentru alta.” Prin punerea constantă a întrebării, „te permiți să transformi scopul succesului”, depășind ideile anterioare și continuând să evoluezi.

1. Două Conotații ale Întrebării „La ce bun?”: Condiționată și Necondiționată:

• Condiționată (din ego): Această abordare este dictată de ego, care „încearcă să preia controlul”. Ea se manifestă prin întrebări de genul „La ce bun asta… dacă până la urmă totul este la fel?” sau „De ce să fac asta dacă nu se va schimba niciodată?”.
• Este specifică unei persoane adulte frustrate, care caută justificare externă sau are așteptări fixe.
• Necondiționată (deschisă învățării): Această abordare vine dintr-o dorință de a învăța și este „deschisă tuturor posibilităților”.
• Exemplu: „La ce bun asta?” (pur și simplu, pentru a înțelege noi modalități de a face lucrurile).
• Este comparată cu „un copil care este dispus să învețe un nou mod de a face lucrurile.”

1. Exercițiu Personal și Sinceritate:

• Sursa încurajează audiența să scrie toate întrebările „La ce bun?” pe care le au, fără a se concentra pe răspunsuri.
• Cel mai important aspect este sinceritatea cu sine însuși în a identifica dacă aceste întrebări provin dintr-o perspectivă condiționată (căutarea succesului ca scop fix) sau necondiționată (dorința de transformare, transcendență, evoluție).
• „Fii sincer cu întrebările și răspunsurile tale, pentru că nu-mi pasă cu adevărat care sunt răspunsurile tale, nu este un examen.”
• Sursa însăși recunoaște că, scriind propriile întrebări „La ce bun?”, a descoperit că multe erau condiționate, provenind din ego.

Citate Cheie:

• „Întrebarea de ce este cea care merge la origine, la cauzele lucrurilor și întrebarea la ce bun este cea care merge la efectele lucrurilor, la aspectele viitoare ale ceva.”
• „Primul timp existent este viitorul. Viitorul este toate posibilitățile acelei cauze.”
• „Fără întrebarea la ce bun nu am putea găsi noi modalități de a ne transforma, de a ne schimba.”
• „Succesul înseamnă cu adevărat un punct de unde ieși.” (Referindu-se la etimologia reală)
• „Cel care are cu adevărat succes este cel care se transformă constant.”
• „Întrebarea la ce bun este cea care mă ajută să merg înainte și să mă transform.”
• „Condiționalul este de la ego.”
• „Întrebarea la ce bun necondiționată este acel copil care este dispus să învețe un nou mod de a face lucrurile.”
• „Fii sincer cu întrebările și răspunsurile tale.”

Acest briefing evidențiază importanța crucială a auto-reflecției prin întrebarea „La ce bun?”, nu ca o modalitate de a atinge un scop fix, ci ca un catalizator pentru o transformare continuă și o evoluție personală autentică.