Matias De Stefano – Devoțiunea: O Perspectivă Metafizică Asupra Iubirii, Luminii și Reflectării de Sine

Matias De Stefano explorează conceptul de devotament, derivând cuvântul din latinescul „de” (către) și „votus” (o promisiune), explicând-o ca fiind o dedicare susținută. Matias De Stefano afirmă că, deși devotamentul este adesea asociat cu religia, el se aplică și admirației pentru indivizi, cum ar fi membri ai familiei sau parteneri romantici. Matias De Stefano distinge între iubirea inconștientă, care proiectează energia în exterior, și iubirea conștientă, care recunoaște că calitățile admirate sunt proiecții ale propriului eu. În cele din urmă, Matias De Stefano argumentează că devotamentul este un pas natural în descoperirea luminii interioare și că, odată conștientizat, duce la reflectare, un proces de a găsi lumina și de a te dedica propriei persoane.

Vezi online cu traducere:

---

1. Etimologia și Semnificația Devoțiunii:

• Origine: Termenul “devotion” provine din latină: “de” (către) și “votus” (o promisiune).
• Definiție Extinsă: Devotiunea nu este doar o promisiune pentru viitor, ci implică dedicarea constantă a energiei și voinței în fiecare zi pentru a menține acea promisiune. “A fi devotat înseamnă a-ți dedica întregul an, întregul timp acelei promisiuni.”
• Disciplină Constantă: O persoană devotată este cineva care “menține constant, în fiecare zi, o disciplină” în direcția conceptului sau obiectului devoțiunii.
• Extinderea Conceptului: Deși adesea asociată cu religia și divinitatea, devoțiunea poate fi exprimată și față de persoane admirate, membri ai familiei, prieteni sau parteneri romantici. Devoțiunea în context religios este “o promisiune pe care o facem unei Divinități, unei ființe, unui dumnezeu sau zeițe.”

2. Devoțiunea ca Mod Inconștient de a Iubi:

• Proiecție Energetică: Devoțiunea este legată de “modul inconștient de a iubi,” prin care “ne proiectăm energiile, ne proiectăm iubirea în ceva care este în exterior.” “Ne punem totul în exterior.”
• Diferența față de Iubirea Conștientă: Iubirea conștientă, în contrast, implică realizarea faptului că “acele lucruri pe care le iubești, pe care le simți, sunt doar o parte din mine însumi, doar o proiecție a mea.”

3. Devoțiunea și Căutarea Luminii (Divinitate):

• Etimologia “Divinitate”: Cuvântul “Divinitate” provine de la etimologia indo-europeană “dewa,” care înseamnă “zi, lumină de zi.”
• Căutarea Luminii Externe: Atunci când ne devotăm unei Divinități, căutăm “lumina, ziua” în ceva exterior. Suntem atrași de acea lumină, la fel ca insectele de o lampă.
• Eroarea Proiecției: “Eroarea de a crede că nu avem lumina și că trebuie să găsim acea lumină în exterior, în ceilalți.” Această căutare externă ne face să nu recunoaștem că “și noi putem străluci.”
• Parabola Luminii din Cameră:Căutarea luminii externe ne poate orbi: “Cu cât te apropii mai mult de lumină, cu atât mai mare este umbra.”
• A avea lumina în brațe (a o poseda) întunecă restul camerei. “Scopul principal al luminii este să-mi arate realitatea, să-mi arate ce este în cameră.”
• Este ca și cum ai privi direct soarele – nu vezi frumusețea lumii. Trebuie să lași lumina să lumineze împrejurimile pentru a le vedea.
• Soluția este să “te plimbi prin cameră și să observi tot ceea ce lumina ne permite să vedem.”
• Lumina Interioară: Realizarea că “aceeași lumină este în interiorul nostru.” Lumina exterioară este “doar o imagine polarizată a noastră înșine, o proiecție a noastră înșine.” “Suntem aceeași umbră pe care o proiectăm și suntem aceeași lumină pe care o privim.”
• Capacitatea de a Vedea: “Dacă strălucesc cu adevărat puternic, voi putea vedea mult mai clar toate lucrurile, iar dacă nu am multă strălucire, înseamnă că voi vedea mult mai multe umbre.” Lumea din jurul nostru este “doar o proiecție a propriei noastre lumini.”

4. Devoțiunea în Relațiile Umane:

• Iubirea “prin devotiune”: Adesea, ne îndrăgostim de alții prin devotiune, căutând lumina sau calități pe care credem că nu le avem. “Dacă te îndrăgostești de cineva pentru ceea ce vezi la suprafața acelei persoane, este devotiune.”
• Naturală și Necessară: Această formă de devoțiune nu este “greșită,” ci “naturală și este în regulă.” Suntem oameni, ființe tridimensionale, împărțite în multe aspecte.
• Admirarea Ca Amintire: Când admirăm pe cineva, de fapt “îți amintești, admirând ceva ce face parte și din tine însuți.”
• Pierderea de Energie: Problema apare când o facem “din inconștient,” deoarece atunci “pierdem multă energie încercând să-i admirăm pe ceilalți.”
• Iubirea Conștientă a Sinelui: Când suntem conștienți de acest sistem, “iubim de fapt diferite aspecte ale noastre înșine.”

5. Tranziția de la Devoțiunea Externă la Devoțiunea Internă (Reflecția):

• Procesul de Învățare: Devoțiunea este parte a procesului de “înțelegere cum să găsim acea lumină în lume.”
• Dezvoltarea Conștientă: Atunci când ne devotăm inconștient, “vei crea întuneric.” Dar când o facem conștient, “doar te vei plimba prin cameră, bucurându-te de culori.”
• Realizarea Luminii Interioare: Prin această plimbare conștientă, “realizăm că originea luminii sunt eu însumi, tu însuți.”
• Devoțiune Față de Sine: Această realizare duce la momentul în care “devii devotat ție însuți.”
• Conceptul de Reflecție: Când transcendem devoțiunea exterioară și devenim devotați nouă înșine, intrăm în starea de “reflecție” (din latină “re-” – înapoi, “flexus” – a îndoi).
• Înțelegere Internă: “Nu mai privești lumina în exterior și începi să vezi lumina în interior.” Este procesul de “a încerca să înțelegi lucrurile de unul singur,” nu doar să le crezi orbește.

Concluzie: Căutarea inconștientă a luminii în exterior, sub forma devoțiunii, este un pas natural în procesul de “fertilizare a noastră înșine.” Pe măsură ce devenim conștienți de acest sistem, “reflectăm din nou asupra lucrurilor” și începem să “căutăm lumina în interior” și să ne “referim la noi înșine.” Devotiunea, deci, este o călătorie de la proiecția externă la descoperirea luminii interioare și la devotamentul față de propriul sine.