Meditatii zilnice cu Krishnamurti – Bunatatea nu are cauza

Dacă am un motiv pentru a fi bun, poate acesta aduce bunătatea? Sau este bunătatea complet lipsită de acest îndemn de a fi bun, care se bazează întotdeauna pe un motiv? Este binele opusul răului? Orice opus conține sămânța propriului său opus, nu-i așa?

Există lăcomia și idealul de non-lăcomie. Când mintea urmărește non-lăcomia, când încearcă să fie non-lacomă, ea este încă lacomă, deoarece dorește să fie ceva.

Lăcomia presupune dorință, dobândire, expansiune și când mintea vede faptul că nu merită să fie lacomă, atunci vrea să fie non-lacomă, deci motivul este același, de a fi sau de a dobândi ceva.

Atunci când mintea nu vrea să mai dorească, rădăcina dorinței este încă prezentă. Deci, bunătatea nu este opusul răului, este o stare cu totul diferită.

Și care este această stare?

Evident, bunătatea nu are nici o cauză deoarece toate cauzele se bazează pe sine; aceasta este mișcarea egocentrică a minții.

Deci, ce înțelegem prin bunătate?

Cu siguranță, bunătatea există doar atunci când există o atenție totală.

Atenția nu are nici o cauză, nici un motiv.

Atunci când există o cauză pentru atenție, este aceasta atenție?

Dacă aș fi atent pentru a dobândi ceva, a dobândi fie că este bun sau rău, aceasta nu este atenție, este o distragere a atenției. O divizare, o împărțire.

Bunătatea poate exista doar atunci când există o atenție totală, în care nu există nici un efort de a fi sau a nu fi.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.