Meditații zilnice cu Krișhnamurti – Observatorul privește singurătatea?
Mintea mea observă singurătatea și o evită, fuge de ea. Doar dacă eu nu fug de aceasta, există o separare, există un observator care privește singurătatea? Sau există doar starea de singurătate, mintea mea însăși fiind goală, singură?
Nu este un observator care știe că există singurătate. Cred că acest lucru este important de înțeles prompt, nu verbalizand prea mult.
Spunem acum: “sunt invidios și vreau să scap de invidie”, deci există observatorul și ceea ce el observă.
Dar este observatorul diferit de ceea ce observă?
Mintea ta este cea care a creeat invidia și deci mintea nu poate face nimic în privința invidiei. Deci, mintea mea observă singurătatea, gânditorul este conștient de faptul că el este singur, însă rămâne în această singurătate, fiind în contact deplin cu ea, ceea ce presupune să nu fugi de ea, să nu o interpretezi, atunci există o diferență între observator și ceea ce observă?
Sau există doar o singură stare, care este mintea însăși, singură, complet goală?
Nu faptul că mintea se observă ca fiind goală ci mintea în sine este goală. Atunci, poate mintea să fie conștientă de faptul că ea însăși este goală, și că indiferent de efort, orice mișcare dincolo de acest gol este doar o evadare, o dependență, poate mintea renunta la întreagă dependență și să fie ceea ce este, complet goală, total singură?
Și dacă mintea este în această stare, nu este aceasta libertatea față de orice dependență, de toate atașamentele?
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina