Michael Talbot – Conștiința Unificată: O Perspectivă Holografică a Psihicului Uman
În timp ce modelul tradițional de psihiatrie și psihanaliză este strict personalizat și biografic, cercetările moderne în domeniul conștiinței au adăugat noi nivele, domenii și dimensiuni și prezintă psihicul uman ca fiind esențialmente comensurabil cu întregul univers și cu tot ce există. – (Stanislav Grof, Dincolo de creier).
Un domeniu de cercetare în care modelul holografic a avut impact este psihologia. Acest lucru nu este surprinzător, pentru că, după cum a scos în evidență Bohm, conștiința însăși oferă un exemplu perfect pentru ceea ce înțelege el prin mișcare nedivizată și curgătoare. Creșterea și declinul conștiinței noastre nu pot fi definite cu precizie, dar pot fi văzute ca o realitate mai adâncă și mai fundamentală din care gândurile și ideile noastre se desfășoară/dezvăluie. În schimb, aceste gânduri și idei nu sunt diferite de valurile, vârtejurile și bulboanele care se formează într-un șuvoi ce curge, și, la fel ca bulboanele dintr-un curent, unele pot reveni și persista într-un mod mai mult sau mai puțin stabil, în timp ce altele sunt trecătoare și dispar aproape la fel de repede cum apar.
Ideea holografică aruncă lumină și asupra legăturilor inexplicabile care se produc uneori între doi sau mai mulți indivizi. Un exemplu faimos de asemenea este sistemul de verigi de legătură, este întruchipat de conceptul inconștientului colectiv al psihiatrului elvețian Carl Jung. La începutul carierei sale, Jung s-a convins că visele, lucrările de artă, fanteziile și halucinațiile pacienților săi conțineau adesea simboluri și idei care nu puteau fi explicate în întregime ca produse ale trecutului lor personal. În schimb, asemenea simboluri se asemănau mult cu imagini și teme ale marilor mitologii și religii ale lumii. Jung a tras concluzia că miturile, visele, halucinațiile și viziunile religioase izvorăsc toate din aceeași sursă, un inconștient colectiv care este partajat de toți oamenii.
O experiență care l-a condus pe Jung la această concluzie a avut loc în 1906 și a implicat halucinația unui tânăr suferind de schizofrenie paranoidă. Într-o zi, în timp ce își făcea plimbarea, Jung l-a găsit pe tânăr stând la o fereastră și uitându-se fix la soare. Bărbatul își mișca și capul dintr-o parte în alta într-o manieră curioasă. Când Jung l-a întrebat ce face, el i-a explicat că se uita la penisul soarelui, și când își mișca capul dintr-o parte în alta, penisul soarelui se mișca și făcea să bată vântul.
La vremea aceea, Jung a văzut afirmația bărbatului ca pe un rezultat al unei halucinații. Dar câțiva ani mai târziu, a întâlnit, din întâmplare, o traducere a unui text religios persan, vechi de două mii de ani, care i-a schimbat părerea. Textul consta dintr-o serie de ritualuri și invocații concepute să inducă viziuni. Textul descria una din viziuni și spunea că dacă participantul se uita la soare, el vedea un tub atârnând în jos, și când tubul se mișca dintr-o parte în alta, făcea să bată vântul. Cum circumstanțele făceau extrem de improbabilă posibilitatea ca bărbatul să fi avut vreun contact cu textul conținând ritualul, Jung a tras concluzia că viziunea omului nu a fost, pur și simplu, un produs al minții sale inconștiente, ci a izbucnit dintr-un nivel mai profund, din inconștientul colectiv al rasei umane însăși. Jung a numit asemenea imagini arhetipuri și el credea că sunt atât de vechi, încât ar fi ca și cum fiecare dintre noi ar avea amintirile unui om bătrân de două milioane de ani, zăcând în întuneric undeva, în adâncurile minților noastre inconștiente.
Deși conceptul de subconștient colectiv al lui Jung a avut un impact enorm în psihologie și psihiatrie și este acum îmbrățișată de mii de psihologi și psihiatri, înțelegerea curentă a universului pe care o avem, nu ne furnizează nici un mecanism pentru a explica existența acestuia. Interconectabilitatea tuturor lucrurilor prevăzută de modelul holografic oferă totuși o explicație. Într-un univers în care toate lucrurile sunt interconectate la infinit, toate conștiințele sunt, de asemenea, interconectate. În ciuda aparențelor, suntem ființe fără limite. Ori, după cum declară Bohm: „în adâncuri, conștiința umanității este una.“
Dacă fiecare din noi are acces la cunoașterea inconștientă a întregii rase umane, de ce nu suntem enciclopedii mobile? Psihologul Robert M. Anderson Jr., de la Rensselaer Polytechnic Institute din Troy, New York, crede că e așa pentru că noi suntem capabili să accesăm în ordinea implicită doar informația care sunt direct relevantă pentru memoriile noastre. Anderson numește acest proces selectiv rezonanță personală și îl compară cu un diapazon acordat pe o vibrație care va rezona cu (sau va induce o vibrație în) alt diapazon numai dacă al doilea diapazon are structură, formă și dimensiune similară.
„Datorită rezonanței personale, relativ puține din aproape infinita varietate de „imagini“ conținute în structura holografică a universului sunt disponibile conștiinței personale a unui individ”, spune Anderson. „De aceea, când cu secole în urmă, persoane iluminate au aruncat o privire la această conștiință unitară, ele nu au scris teoria relativității, pentru că nu studiau fizica într-un context similar cu cel în care a studiat-o Einstein”.
Cartile lui Michael Talbot se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
