Dezvaluiri

Despre id, ego, superego si visele lucide si universurile paralele

Structura personalităţii are 3 dimensiuni. Freud a împărţit-o în id, ego şi superego. Numai ego-ul este vizibil, dar toate trei au propriile efecte asupra personalităţii. Id-ul reprezintă forţele biologice. Este o constantă a personalităţii deoarece este întotdeauna prezentă. Omul se naşte cu propriul id. Id-ul este o componentă foarte importantă a personalităţii, deoarece ne permite să obţinem lucrurile de care avem nevoie încă de când ne naştem. Id-ul este guvernat de principiul plăcerii sau noţiunea de hedonism. Cu alte cuvinte, doreşte să i se îndeplinească dorinţele imediat, fără a ţine cont de realitatea exterioară. Spre exemplu, atunci când copilul trebuie schimbat, id-ul plânge, când unui copil îi este frig, cald, îl doare ceva sau pur şi simplu vrea să i se acorde mai multă atenţie, id-ul anunţă aceste lucruri până când nevoile copilului sunt satisfăcute, fără a ţine cont de faptul că părinţii dorm, mănâncă sau se odihnesc. El nu ţine cont decât de propriile nevoi.

Vezi clip cu traducere din filmul Super Me (2021) sau :

În următorii trei ani, pe măsură ce copilul interacţionează din ce în ce mai mult cu lumea înconjurătoare, începe să se dezvolte cea de-a doua latură a personalităţii. Freud o numeşte ego şi reprezintă acea parte a personalităţii pe care o arătăm lumii. Ego-ul este guvernat de principiul realităţii sau de o viziune pragmatică asupra lumii. Dorinţele id-ului sunt încă prezente, dar ego-ul realizează consecinţele pe care le-ar avea îndeplinirea acestor dorinţe. Ego-ul se dezvoltă odată cu experienţa şi înţelege că ceilalţi oameni au şi ei propriile dorinţe şi nevoi şi că un comportament egoist şi impulsiv ne poate face chiar rău. Este de datoria ego-ului să satisfacă cerinţele id-ului, ţinând totodată cont şi de lumea înconjurătoare. În jurul vârstei de 5 ani, se dezvoltă cea de-a treia latură a personalităţii, superego-ul. Superego-ul este latura morală a individului şi se dezvoltă odată cu prezentarea restricţiilor morale şi etice, odată cu experienţa sau prin interacţiuni sociale. Potrivit teoriei susţinute de Freud, un superego puternic reuşeşte să inhibe instinctele biologice ale id-ului, pe când un superego slab cedează în faţa acestora. Mai mult decât atât, nivelul de vinovăţie în cele două cazuri va fi mai ridicat şi, respectiv, mai scăzut. La o persoană normală, ego-ul trebuie să fie cel mai puternic pentru a putea satisface nevoile id-ului fără să supere superego-ul şi ţinând cont de realitatea din exterior. Structura tripartită de mai sus trebuia să fie dinamică şi să se schimbe odată cu vârsta şi cu acumularea experienţei. De asemenea, aspecte ale comportamentului adulţilor, cum ar fi fumatul, sunt legate de diferitele stadii ale formării unor complexe. Complexele sau ideile fixe sunt, potrivit lui Freud, o măsură a efortului necesar trecerii prin stadiile dezvoltării, iar un efort foarte mare depus de copil pentru a depăşi un anumit stadiu se reflectă mai târziu în comportamentul lui ca adult.

A se crede „Unul”, desigur este o gluma de mult prost gust; din nefericire, aceasta zadarnica iluzie exista înauntrul fiecaruia dintre noi . În mod lamentabil, întotdeauna avem cea mai buna parere despre noi însine, niciodata nu ne trece prin cap sa întelegem ca nici macar nu posedam o individualitate adevarata. Partea cea mai proasta este ca ne oferim chiar falsul lux de a presupune ca fiecare dintre noi se bucura de o constiinta deplina si de o vointa proprie. Bietii de noi! Cât de stupizi suntem! Fara nici o îndoiala, ignoranta este cea mai rea dintre nenorociri. Înauntrul fiecaruia dintre noi exista mai multe mii de Indivizi diferiti, subiecti distincti, Euri sau persoane care se cearta între ele, care se bat pentru suprematie si care nu au nici o ordine sau concordanta. Daca am fi constienti, daca ne-am trezi din atâtea visuri si fantezii, cât de diferita ar fi viata…

In ultimii ani, psihologii au devenit din ce în ce mai interesaţi de visele lucide, un tip de vis în care cel ce visează îşi menţine conştiinţa complet trează şi este conştient că visează. In plus faţă de factorul conştiinţă, visele lucide sunt remarcabile în alte câteva privinţe. Spre deosebire de visele normale în care visătorul este în mod fundamental un participant pasiv, într-un vis lucid visătorul este adesea capabil să controleze visul pe căi variate — să transforme coşmarurile în experienţe plăcute, să schimbe cadrul visului şi/sau să convoace anumiţi indivizi sau situaţii. Visele lucide sunt, de asemenea, mult mai vii şi pline de vitalitate decât visele normale. Intr-un vis lucid, pardoselile de marmură par în mod straniu solide şi reale, florile în culori orbitoare şi înmiresmate şi orice lucru este vibrant şi ciudat de energizat. Cercetătorii care studiază visele lucide cred că ele pot conduce la noi modalităţi de stimulare a creşterii personale, sporesc încrederea în sine, promovează sănătatea mintală şi fizică şi facilitează soluţionarea creativă a problemelor. La întâlnirea anuală a Asociaţiei pentru Studiul Viselor din 1987, ţinută la Washington, D.C., fizicianul Fred Alan Wolf a ţinut o cuvântare în care a afirmat că modelul holografic poate explica acest fenomen neobişnuit. Wolf, el însuşi un visător lucid de ocazie, scoate în evidenţă că un film holografic generează în realitate două imagini, o imagine virtuală, care pare să fie în spaţiul din spatele filmului şi o imagine reală, care se formează în focar, în spaţiul din faţa filmului. O diferenţă între cele două este că undele luminoase care compun o imagine virtuală par să iasă dintr-un focar aparent sau sursă. După cum am văzut, aceasta este o iluzie, pentru că imaginea virtuală a unei holograme nu are mai multă extensie în spaţiu decât are imaginea dintr-o oglindă. Dar imaginea reală a unei holograme este formată de undele luminoase care intră într-un focar, iar aceasta nu este o iluzie. Imaginea reală are extensie în spaţiu. Din nefericire, se acordă puţină atenţie acestei imagini reale în aplicaţiile uzuale ale holografiei, pentru că o imagine care intră în focar în aer liber este invizibilă şi poate fi văzută când particule de praf trec prin ea, sau când cineva suflă un fum prin ea. Wolf crede că toate visele sunt holograme interne, iar visele obişnuite simt mai puţin vii deoarece ele sunt imagini virtuale. Cu toate acestea, el crede că, de asemenea, creierul are capacitatea de a genera imagini reale şi asta este exact ceea ce face când visăm lucid. Neobişnuita pulsaţie a visului lucid se datorează faptului că undele sunt convergente şi nu divergente.  „Dacă ar exista un observator acolo unde aceste unde se focalizează, acest observator ar fi îmbăiat în scenă, iar scena care vine spre focar îl va „conţine“. In acest fel experienţa visului va părea „lucidă“, observă Wolf. Ca şi Pribram, Wolf crede că minţile noastre crează iluzia realităţii „acolo afară“ prin acelaşi tip de procese studiate de Bekesy.  El crede că aceste procese sunt şi ceea ce permite visătorului lucid să creeze realităţi subiective în care lucruri ca pardoselile de marmură şi florile sunt la fel de tangibile şi reale ca şi corespondentele lor, aşa-numite obiective. In realitate, el crede că această capacitate a noastră de a fi lucizi în timpul viselor sugerează că poate să nu existe prea mare diferenţă între lumea liberă şi lumea dinăuntrul capetelor noastre.

„Când obsevatorul şi obiectul observat se pot separa şi se poate spune: acesta este obiectul observat şi acesta este observatorul, ceea ce este un efect ce pare să fie deţinut în stare de luciditate, atunci eu cred că este discutabil dacă [visul lucid] ar trebui să fie considerat subiectiv,“ spune Wolf. Wolf postulează că visele lucide (şi probabil toate visele) sunt, de fapt, vizite în universuri paralele. Ele sunt chiar holograme mai mici într-o hologramă cosmică mai mare şi mai cuprinzătoare.  El sugerează chiar că ar putea fi numită, mai potrivit, conştienţă a universurilor paralele, capacitatea de a visa lucid.  „O numesc conştienţă a universurilor paralele pentru că eu cred că universurile paralele se nasc ca alte imagini în hologramă,“ declară Wolf.  Această idee şi altele similare despre natura ultimă a visării va fi explorată cu mai mare profunzime mai târziu în carte.

 


Dacă informațiile găsite aici te-au ajutat, spune "mulțumesc" printr-o donație:


Hide picture