Dezvaluiri

Lucy – O explorare fascinantă a potențialului neexploatat al creierului uman și a implicațiilor profunde ale atingerii unei capacități cerebrale sporite

Cândva, demult, timpul nu exista. Timpul nu este altceva decât o modalitate de a măsura schimbările de poziție ale obiectelor în spațiu și, așa cum știe orice om de știință, orice mistic și orice smintit, la începuturi nu existau obiecte în spațiu. În ciuda acestei absențe inițiale a materiei, spațiului și timpului, ceva trebuie să se fi întâmplat pentru a pune totul în mișcare. Altfel spus, ceva trebuie să se fi întâmplat înainte să existe ceva. Și din moment ce nu există nimic când s-a întâmplat ceva pentru prima dată, putem presupune că această primă întâmplare a fost mult diferită de evenimentele despre care discutăm în mod obișnuit în termenii dictați de legile fizicii. Ar putea avea oare sens să afirmăm că această primă întâmplare a fost, din unele puncte de vedere, mai degrabă un eveniment mental decât unul fizic? Ideea evenimentelor mentale capabile să genereze efecte fizice ar putea părea la prima vedere absurdă, însă în realitate este un fenomen cu care ne confruntăm tot timpul. Iată, spre exemplu, ce se întâmplă când îmi vine o idee — de pildă ,,Pur și simplu trebuie să întind mâna și să-i mângâi obrazul”: un impuls activează o sinapsă la nivelul creierului meu, ceva ca un curent electric pune în mișcare un nerv din braț, iar mâna mi se mișcă.

Vezi Trailer la Lucy (2014):


Rezumatul informațiilor din clipul video:

Clipul video oferă un dialog intrigant între o tânără pe nume Lucy și profesorul Norman, a cărui cercetare se concentrează pe capacitatea creierului uman. Lucy, după ce a absorbit o cantitate semnificativă de CPH4 sintetic, experimentează o creștere exponențială a capacității cerebrale, ajungând la 28%. Ea confirmă teoria profesorului Norman, afirmând că odată ce creierul atinge 20% din capacitate, se deschide către noi posibilități, depășind limitele umane.

Aspecte importante:

  • Confirmarea teoriei: Lucy, prin experiența sa, dovedește validitatea teoriei profesorului Norman despre capacitatea creierului. “[Ceea] ce a scris [despre teoria ta] este adevărat. Odată ce creierul atinge 20%, se deschide și extinde restul. Nu mai există obstacole. Acestea cad ca piesele de domino.”
  • Capacități supraomenești: Pe măsură ce capacitatea creierului ei crește, Lucy dobândește abilități extraordinare, controlând propriul metabolism, influențând corpurile altor persoane și manipulând undele electromagnetice de bază. “Pot să-mi controlez propriul metabolism… Pot să încep să controlez corpurile altor persoane. De asemenea, pot controla undele magnetice și electrice.”
  • Pierderea umanității: În timp ce Lucy avansează, ea observă o diminuare a trăsăturilor umane, cum ar fi durerea, frica și dorința. “Nu simt durere, frică, dorință. Este ca și cum toate lucrurile care ne fac umani se estompează.”
  • Explozia cunoașterii: Lucy este copleșită de o cantitate vastă de informații din domenii diverse, de la fizica cuantică la biologia celulară. “Toată această cunoaștere despre toate… fizica cuantică, matematica aplicată, capacitatea infinită a nucleului unei celule. Toate explodează în creierul meu, toată această cunoaștere.”
  • Scopul cunoașterii: Lucy se confruntă cu o dilemă existențială, întrebându-se ce să facă cu abundența de informații acumulate. Profesorul Norman, inspirându-se din natura fundamentală a vieții, sugerează transmiterea cunoașterii mai departe. “Dacă te gândești la însăși natura vieții… întregul scop al vieții a fost să transmită ceea ce s-a învățat… Așadar, dacă mă întrebi ce să faci cu toată această cunoaștere pe care o acumulezi, aș spune să o transmiți mai departe.”

Concluzii:

Dialogul prezintă o explorare fascinantă a potențialului neexploatat al creierului uman și a implicațiilor profunde ale atingerii unei capacități cerebrale sporite. Lucy, aflată într-o cursă contra cronometru, se confruntă cu o responsabilitate imensă – de a valorifica și de a transmite mai departe comoara de cunoaștere dobândită.


Lucy este numele dat unui schelet fosilizat aparținând unei specii de hominid numită *Australopithecus afarensis*. Descoperită în 1974 în Etiopia de o echipă condusă de paleontologul Donald Johanson, Lucy este unul dintre cele mai cunoscute și importante fosile de hominizi, deoarece reprezintă o verigă importantă în înțelegerea evoluției umane.

Lucy a trăit acum aproximativ 3,2 milioane de ani și a fost considerată un punct-cheie în evoluția speciei noastre, deoarece scheletul său oferă dovezi că *Australopithecus afarensis* era bipedal, adică se deplasa pe două picioare, caracteristică esențială pentru evoluția ulterioară a oamenilor. Totuși, în ciuda acestei trăsături, Lucy avea un creier relativ mic, mai apropiat de cel al maimuțelor decât de cel al oamenilor moderni.

Numele „Lucy” a fost inspirat de piesa „Lucy in the Sky with Diamonds” a trupei The Beatles, pe care echipa de cercetători o asculta în timpul descoperirii.


Susține misiunea noastră! Donează și contribuie la un viitor mai conștient și plin de lumină.


Hide picture