Despre venirea lui Dumnezeu ca “Singularitate” sau “Transcendenta”
Transcendența poate fi atribuită divinului nu numai în ființa sa, ci și în cunoașterea sa. Astfel, Dumnezeu poate transcende atât universul, cât și cunoașterea (este dincolo de înțelegerea minții umane). Deși transcendența este definită ca opusul imanenței, cele două nu se exclud neapărat reciproc . Unii teologi și metafizicieni ai diferitelor tradiții religioase afirmă că un zeu este atât în interiorul, cât și dincolo de univers (panenteism); în ea, dar nu din ea; străbătându-l simultan și depășindu-l. Esența ideii de transumanism este de a crea o super ființă umană tehnologizată. Mai pe românește, schimbarea treptată a rasei umane; sau, într-un final mai radical, înlocuirea ei cu una mai bună, mai robostă, mai inteligentă, cu ajutorul științei și tehnologiei.
Vezi Trailer la Transcendence: Viață după moarte 2014:
Ingineria genetică e mână-în-mână cu transumanismul, miza fiind polisarea genomului uman pentru a asigura tuturor oamenilor o viață mai bună. Cei mai radicali merg la un alt nivel: rasa umană are nevoie de reprogramare. Atât din motive genetice, dar și din motive ce țin de nevoia de a crea o civilizație (societate) mai bună. Indiferent ce înseamnă asta…
Ideea în sine nu e nouă (vezi eugenismul secolului XX și chiar anumite manifestări post-renascentiste). Provocarea rolulului lui Dumnezeu e mai veche. Însă azi ea se manifestă la vedere și ne transformă din mers experiențele, valorile, credința și, în final, viața. Că vrem sau nu. Că suntem conștienți sau nu. Tentația e mare: cine nu și-ar dori să trăiască veșnic? Nu ați vrea să fiți mereu sănătoși? Cine nu ar vrea țesuturi împrospătate la 5 ani? Cine nu și-ar dori un trup de 25 de ani și o judecată de 70? Nu v-ați dori să puteți acumula mai repede și mai multe informații și cunoștințe? Căci și despre asta e vorba când vorbim despre transumanism.