Despre cauza si efect si despre libertatea de alegere
Liberatea fata de conditionare nu este un rezultat direct. Ai inteles? Daca am stabilit in mod deliberat sa ma eliberez de conditionare, aceasta dorinta creaza propria conditionare. Eu as putea distruge o forma de conditionare, dar sunt prins in alta. In cazul in care exista intelegerea dorintei in sine, care include si dorinta de a fi liber, atunci aceasta reala intelegere distruge toate conditionarile. Liberatea fata de conditionare este un rezultat; el nu este important. Cel mai important lucru este sa intelegem ce anume creaza conditionarea.
Vezi Trailer la The Matrix Reloaded:
Mulţi filosofi au scris despre libertate. Discutăm despre liberate – libertatea de a face ceea ce ne place, a avea un loc de muncă plăcut, libertatea de a alege o femeie sau un bărbat, libertatea de a citi o carte sau de a nu citi deloc. Suntem liberi, şi ce facem cu această libertate? Ne folosim de liberatea de a ne exprima, de a face tot ce ne place.
Statele totalitare nu oferă nicio libertate, deloc, deoarece există ideea că libertatea duce la degenerarea omului. Prin urmare acestea controlează, suprimă. Deci, ce este libertatea? Se bazează pe alegere? Aceasta înseamnă a face exact ceea ce ne place? Unii psihologi spun că dacă simţi ceva nu suprima, nu înfrâna sau controla, ci exprimă imediat, iar noi facem acest lucru foarte bine, prea bine. Şi acest lucru, de asemenea, este numit libertate. Dar priviţi cum ne-am redus propria noastră libertate!
Este ciudat că nu mergem mai sus şi dincolo de domeniul restrâns al suprimării, al controlului, ascultării şi autorităţii cărţii. Pentru că, în toate acestea, mintea nu poate înflori. Cum se poate dezvolta ceva în întunericul fricii?
Oare liberatea se află “în afară”? De unde începeţi să căutaţi pentru a găsi libertatea? In lumea exterioară, unde exprimi orice doreşti, care este aşa-numita libertate “individuala”, ori libertatea începe în interior ?
Cei mai mulţi dintre noi cer libertate politică sau religioasă sau de a gândi ce ne place şi aceasta este “libertatea de alegere”. Libertatea politică este in regulă şi trebuie să existe, dar cei mai mulţi dintre noi nu cer şi nu caută să descopere libertatea “interioară”. Mintea noastră este sclava propriilor proiecţii, a propriilor sale cerinţe, a propriilor dorinţe şi năzuinţe, un sclav al poftelor sale. Insă noi mereu dorim libertatea exterioară pentru a ne împotrivi societăţii, unei anumite structuri a societăţii. Şi această revoltă împotriva societăţii, care are loc peste tot în lume, este o reformă a violenţei care indică faptul că ne concentrăm asupra schimbărilor exterioare fără nicio schimbare interioară.
Fără libertate omul se stinge treptat, oricât de măreaţă ar fi opera sa, fie în artă, ştiinţă, politică sau religie. A cunoaşte modul în care cineva este condiţionat este primul pas spre libertate. Dar ştim cum suntem condiţionaţi?
Toată viaţa, din momentul in care te naşti şi până in momentul în care mori, te conformezi, imiţi, eşti obedient, te adaptezi la legislaţia socială sau la o anumită ideosincrazie, care este propriul tău caracter. Atunci când te confrunţi cu asta realizezi că orice acţiune născută din gândire, născută dintr-o idee, dintr-un concept, dintr-o ideologie, dintr-o formulă sau din tradiţie, sau determinată de trecut – este imitativă.
Pentru a te elibera de orice autoritate, proprie sau a altora, trebuie să mori pentru tot ceea ce aparţine lui ieri, astfel ca mintea ta să fie mereu proaspătă, mereu tânără, inocentă, plină de vigoare şi pasiune. Doar în această stare cineva învaţă şi observă. Şi pentru această mare încercare este necesară conştientizarea, conştientizarea reală a ceea ce se petrece in interiorul tău, fără a corecta sau a stabili ce anume ar trebui sau nu ar trebui să fie, deoarece in momentul în care corectezi, stabileşti o altă autoritate, un cenzor!
Libertatea există doar atunci când in mine nu există nicio confuzie, când nu sunt prins in nicio capcană. Există nenumărate capcane: guru, mântuitori, predicatori, cărţi excelente, psihologi şi psihiatri; toate acestea sunt capcane. Iar dacă eu sunt intr-o stare de confuzie şi dezordine, nu trebuie mai întâi să mă eliberez de confuzie şi dezordine înainte de a vorbi despre libertate? Nu ar trebui să incep de aici, din inima mea, din mintea mea, pentru a mă elibera de toate temerile, de orice anxietate, disperare şi de toate rănile pe care le-am acumulat? Poate cineva observa toate acestea, pentru sine, şi să se elibereze de ele?
Deci, rămâi cu tine însuţi, şi aceasta este adevărata stare a unui om serios cu privire la toate acestea; şi dacă nu mai sunteţi in căutarea cuiva sau a ceva pentru a vă ajuta, sunteţi deja liberi pentru a descoperi. Şi atunci când există libertate, există energie; şi atunci când există libertate nu poţi face niciodată rău. Nu există a face bine sau a face rău atunci când exista libertate. Şi prin urmare nu există nici frică; şi o minte care este neînfricată este capabilă de o mare iubire. Şi atunci când există iubire poţi face ceea ce vrei.