Mircea Eliade – Secretul Doctorului Honigberger
Ascultați articolul sub formă audio:
Tot în acest timp mărturisește despre “viziunea ocultă” pe care a dobîndit-o “reactivînd ochiul dintre sprîncene”, ochi de care vorbesc, de altfel, mitologiile și misticiile asiatice, și care ar acorda celui care îl are capacitatea de a vedea la imense depărtări. Asupra acestui “ochi al lui Shiva”, cum îl numesc indienii, există însă referințe contradictorii, sau, în orice caz extrem de obscure pentru un profan.
Unii spun că “ochiul lui Shiva” orientează în spațiu, ar fi deci un al șaselea simț; alții, cei mai mulți, afirmă că noua viziune pe care o dobîndește inițiatul prin acest “ochi” nu are nimic de-a face cu lumea formelor și a iluziilor, ci se referă exclusiv la lumea spirituală.
Prin “ochiul lui Shiva” omul poate contempla direct lumea spirituală, adică are acces în niveluri suprasensibile. Dar doctorul Zerlendi nu precizează nimic nici în legătură cu această taină. Nu putea – sau nu avea voie? … Urmează iarăși un interval de lungă tăcere, ale cărui limite nu le pot identifica, pentru că însemnările imediat următoare nu sunt datate. Aceste însemnări sunt, de altfel, aproape indescifrabile. Bănuiesc că ele se referă la ceea ce numea doctorul Zerlendi “conștiința impersonală”.
Pentru că am găsit pasajul următor: “Lucrul cel mai greu, mai bine zis cu neputință de dobîndit astăzi în Occident, este o conștiință impersonală. Numai cîțiva mistici au mai realizat în ultimele veacuri o asemenea conștiință. Toate dificultățile pe care le întîmpină omul post mortem, toate infernele și purgătoriile prin care ni se spune că se chinuiesc spiritele celor morți se datoresc tocmai acestei incapacități de a realiza, încă în viață fiind, o conștiință impersonală. Drama sufletului de după moarte și purificările atroce pe care le suferă nu sunt decît etatpele trecerii dureroase de la conștiința personală la conștiința impersonala.
Pagina imediat următoare mărturisirii de mai sus este smulsă din caiet. Găsesc apoi o însemnare datată 7 ianuarie 1910. “Poate că am fost pedepsit pentru nerăbdarea mea. Dar eu credeam că ți-e îngăduit să-ți creezi singur destinul. Nu mai sunt atît de tînăr. Nu mi-e teamă de moarte; îmi cunosc doar destul de bine firul vieții pe care trebuie să-l mai trăiesc. Dar credeam că sunt dator să mă grăbesc, pentru că nu mai sunt nimănui de ajutor aici, unde mă aflu, și mai am destule de învățat acolo”.
Peste cîteva zile: “Cunosc acum drumul Shambalei. Știu cum se ajunge acolo. Mai pot spune încă ceva: au ajuns de foarte curînd acolo trei oameni din continentul nostru. Fiecare a plecat singur, și a ajuns în Shambala prin mijloace proprii. Olandezul a călătorit chiar fără să-și ascundă numele pînă la Colombo. Știu toate lucrurile acestea din lungile mele tranșe, cînd văd Shambala în toată măreția ei, văd minunea aceea verde între munții acoperiți cu zăpadă, casele acelea ciudate, oamenii aceia fără vârstă, care-și vorbesc atît de puțin, deși își înțeleg atît de bine gîndurile.
Dacă n-ar fl ei, care să se roage și să gîndească pentru ceilalți toți, continentul întreg ar fi zguduit de atîtea forțe demoniace, pe care lumea modernă le-a dezlănțuit de la Renaștere încoace. Oare soarta Europei noastre e pecetluită? Nu se mai poate face nimic pentru lumea aceasta pradă unor forțe spirituale obscure, care o duc fără știrea ei spre cataclism?
Tare mă tem că Europa va avea soarta Atlantidei, și va pieri destul de curînd scufundîndu-se în apă. Dacă ar ști oamenii că numai datorită forțelor spirituale emanînd din Shambala se amînă mereu acea tragică schimbare, de axă a globului, pe care geoloigia o cunoaște foarte bine, și care va prăvăli lumea noastră în ape, scoțînd cine știe ce continent nou.” … Teama de sfîrșitul tragic al continentului nostru se mai întîlnește și în alte pagini ale jurnalului.
Am impresia că doctorul începe să vadă din ce în ce mai limpede seria cataclismelor care se vor abate asupra Europei. Lucrul acesta, coincide, de altfel, cu o serie întreagă de profeții, mai mult sau mai puțin apocaliptice, relative la Kali-yuga, la “vîrsta întunecată”, de al cărui sfîrșit ne apropiem, ni se spune, cu pași repezi. În toată Asia circulă legenda sfîrșitului iminent al lumii actuale sub forme mult diferite între ele. Doctorul Zerlendi pomenește, însă, de o eventuală “schimbare de axă a globului”, care ar fi cauza imediată a dezastrului.
După cîte înțeleg, după el o asemenea schimbare de axă ar aduce cu sine o formidabilă catastrofă seismică, în care anumite continente s-ar scufunda sau și-ar modifica profilul lor actual – și ar ieși, din ape, noi continente. Faptul că menționează de mai multe ori numele Atlantidei mă face să cred că el socotea existența acestui continent o realitate, și dispariția lui o punea în legătură cu cine știe ce degenerare de ordin spiritual a locuitorilor săi. Ceea ce mi se pare vrednic de a fi subliniat în toate aceste prevestiri tragice, este faptul că sunt făcute cu cîțiva ani înainte de primul război mondial, cînd lumea se legăna încă în iluzia progresului infinit.
Apoi, deodată, în ziua de 11 mai 1910, revine asupra exercițiilor yogice prin care se poate dobîndi invizibilitatea trupului. Este lene de înțeles de ce nu transcriu aici mărturisirile acestea înmărmuritoare. Un ciudat sentiment de panică mă stăpînea cetind rîndurile doctorului Zerlendi. Îmi căzuseră pînă atunci sub ochi destule documente, mai mult sau mai puțin autentice, asupra miracolului acesta yogic, dar niciodată lucrurile nu fuseseră spuse atît de limpede și cu atîtea amănunte. Cînd am început povestirea de față șovăiam încă, neștiind dacă va trebui sau nu să transcriu tocmai pagina aceasta înspăimîntătoare. Ajungînd aici, după atîtea săptâmani de nehotărîre și turburare, mi-am dat seama că un asemenea lucru nu poate fi mărturisit. Mă mîngîie gîndul că cei care înțeleg ce înseamnă “samyama asupra propriului său trup” vor ști unde și caute lămuriri.
Analiză Document: Jurnalul Doctorului Zerlendi
Ochiul lui Shiva și Conștiința Impersonală
Mircea Eliade începe prin a descrie “viziunea ocultă” dobândită de doctorul Zerlendi prin “reactivarea ochiului dintre sprâncene”, o referință la “ochiul lui Shiva” din mitologia hindusă. Se menționează capacitatea acestui ochi de a oferi o viziune la distanțe mari și acces la lumi spirituale suprasensibile.
Mircea Eliade subliniază dificultatea atingerii unei “conștiințe impersonale” în Occident, o stare pe care doctorul Zerlendi o consideră esențială pentru a evita suferința post-mortem.
Shambala și Destinul Europei
Doctorul Zerlendi menționează Shambala, un oraș mitic din tradiția tibetană, descriind-o ca un refugiu spiritual și o sursă de energie benefică pentru omenire. El susține că trei persoane din “continentul nostru” au ajuns recent în Shambala, fiecare prin metode proprii.
O temă recurentă este teama de un sfârșit tragic al Europei, comparabil cu dispariția Atlantidei. Zerlendi prezice o serie de cataclisme, inclusiv o “schimbare de axa a globului”, care ar duce la scufundarea unor continente.
Invizibilitatea și Reticența
În final, jurnalul menționează exerciții yoghine care permit atingerea invizibilității. Naratorul exprimă însă o reticență în a descrie detaliile, invocând un sentiment de panică și considerând informația prea periculoasă pentru a fi divulgată.
Concluzie
Fragmentul din jurnalul doctorului Zerlendi prezintă o perspectivă fascinantă asupra misticismului oriental și a puterilor oculte. Pe lângă descrierea experiențelor personale, textul abordează teme importante precum destinul omenirii, pericolul forțelor spirituale obscure și posibilitatea unor cataclisme globale. Reticența naratorului de a divulga anumite informații adaugă un element de mister și sporește curiozitatea cititorului.
Cartile lui Mircea Eliade se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
