Omraam Mikhael Aivanhov – Ierarhiile ingeresti
Îngerii din Kether sunt Serafinii, în evreieşte Hayoth haKodesch, care se traduce Animale ale sfinţeniei. Hayoth este pluralul cuvântului haya care înseamnă viaţă.
La începutul Cărţii lui Ezechiel, în Biblie, citim o descriere a celor patru Animale sfinte, şi într-un fel asemănător sfântul Ioan le-a descris în Apocalipsă: “De îndată am fost răpit în duh. Şi iată, era un tron în cer şi pe tron şedea Cineva… Iar în mijlocul tronului şi în jurul lui erau patru fiinţe pline de ochi, dinainte şi dinapoi. Prima fiinţă semăna cu un leu, a doua semăna cu un taur, a treia avea faţa ca de om şi a patra semăna cu un vultur care zboară. Cele patru fiinţe aveau fiecare câte şase aripi şi erau pline de ochi de jur împrejur. Ele spuneau fără încetare zi şi noapte: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, Cel care era şi Cel care este şi Cel ce vine!”
Cele patru fiinţe care se află în faţa tronului lui Dumnezeu reprezintă cele patru principii ale materiei, cele patru elemente: leul (focul), taurul (pământul), omul (aerul), şi vulturul (apa) (Despre corespondenţa între vultur şi apă, a se vedea tomul 32 din Opere Complete, pag. 92-93).
Rădăcinile materiei sunt deci în Dumnezeu, în sefira Kether, şi Serafinii sunt îngerii celor patru elemente. Dar la acest grad de puritate, materia este aproape de aceeaşi substanţă ca şi spiritul.
Serafinii sunt primele creaturi care primesc emanaţiile divine, ei sunt plonjaţi în oceanul materiei primordiale încă în plină fierbere şi beau de la Sursa de lumină, de la Sursa dragostei, care e singura lor hrană. Ei se hrănesc contemplânu-L pe Dumnezeu, de aceea sunt reprezentaţi cu ochi pe tot corpul. Serafinii sunt cea mai perfectă manifestare a dragostei, pentru că dragostea adevărată e o contemplare.
În realitate, în Arborele vieţii există şi alte expresii pentru dragoste: Hessed (Jupiter) reprezintă dragostea pentru o colectivitate, Nestah (Venus) dragostea pentru o creatură. Dar dragostea de Dumnezeu, singura dragoste adevărată, nu se poate manifesta decât în Kether, şi este dragostea Serafinilor.
În faţa tronului lui Dumnezeu Serafinii nu încetează să repete: “Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu.” Cuvântul “sfânt” caracterizează cel mai bine esenţa Divinităţii. Acest cuvânt a fost folosit atât de des pentru a desemna numai bărbaţi sau femei care manifestau anumite virtuţi de răbdare, bunătate, milostenie, că şi-a pierdut înţelesul adevărat.
Pentru a înţelege ce este sfinţenia, trebuie să ne îndreptăm spre limbile slave. În bulgară, de exemplu, cuvintele “svet” (sfânt) şi “svetost” (sfinţenie) au aceeaşi rădăcină ca şi cuvântul lumină: “svetlina”. Sfinţenia este deci o calitate a luminii. În acest sens putem spune că Dumnezeu este cu adevărat sfânt pentru că El e lumină pură. Aceasta este ceea ce repetă Serafinii, şi de aceea sfinţenia este de asemenea înscrisă în numele lor: Hayoth haKodesch: Animalele sfinţeniei.
Şeful ordinului îngeresc al Serafinilor este Metatron, Prinţul Feţei. El este singurul care îl vede pe Dumnezeu faţă în faţă, şi el e cel care i-a vorbit lui Moise pe Muntele Sinai. Nici o fiinţă umană, oricât de elevată ar fi, nu poate intra în contact direct cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este un foc devorant care ar face-o imediat cenuşă. E nevoie în permanenţă de un intermediar care să vorbească omului din partea lui Dumnezeu. Chiar dacă se spune în Biblie că Dumnezeu s-a adresat lui Avram, lui Iacob, lui Moise sau unui anumit profet, în realitate nu El în persoană a făcut-o ci un mesager; aceasta este tocmai semnificaţia cuvântului “înger”: mesager, trimis.
Îngerii lui Hohmah sunt Heruvimii, în evreieşte Ophanim, adică roţi. Profetul Ezechiel în cartea sa descrie viziunea ce a avut-o despre roţi “ de o circumferinţă şi înălţime înspăimântătoare”, mergând aproape de Animalele sfinte: “Când animalele se ridicau de pe pământ, roţile se ridicau şi ele. Ele mergeau acolo unde Spiritul le comanda să meargă; şi roţile se ridicau cu ele, pentru că spiritul Animalelor era în roţi. Când Animalele mergeau, ele mergeau; când Animalele se opreau, ele se opreau; când Animalele se ridicau de pe pământ, roţile se ridicau cu ele, pentru că spiritul Animalelor era în roţi.” Animalele sfinte se supun ordinelor Spiritului şi transmit un impuls roţilor.
Simbolismul roţii (cerc perfect în mişcare) ne revelează funcţia Heruvimilor: ei plăzmuiesc materia originară simbolizată de Animalele sfinte, ei elaborează această materie pentru a servi proiectelor lui Dumnezeu. De aceea se spune că lumea Ophanim-ilor este cea a muzicii sferelor (regăsim aici ideea de cerc, de roată). Dar prin muzică nu trebuie să înţelegem numai acele aranjamente de sonorităţi create de oameni şi pe care urechile noastre le percep. Expresia “muzica sferelor” se traduce înainte de toate prin armonia care există între toate elementele universului, o ajustare, o aranjare bazată pe raporturile dintre numere. Armonia este mai întâi o structură, care coborând în materie devine creatoare de forme. În acest sens, armonia este expresia raţiunii, a înţelepciunii, şi de aceea e asimilată cuvântului. Nu există armonie, nu există muzică în afara raţiunii şi înţelepciunii. Cuvântul divin, muzica şi înţelepciunea sunt acelaşi lucru.
Din păcate, suntem obligaţi să constatăm că printre cei care crează muzică sau printre cei care o interpretează, foarte puţini sunt capabili să ducă o viaţă muzicală. Muzica, adevărata muzică nu este cea care se execută cu instrumente sau cu vocea, ci cea pe care o exprimăm prin gânduri, sentimente şi gesturi armonioase în toate circumstanţele vieţii. Aceasta este muzica lui Hohmah.
În fruntea ordinului Ophanim-ilor se află arhanghelul Raziel. După tradiţie, el a fost cel care i-a dat lui Adam o carte, Sepher Ietsirah, care revela secretele creaţiei. Dar când Adam a comis primul păcat, cartea i-a fost luată.
Îngerii lui Binah sunt Tronurile, în ebraică Aralim: leii.
În textul Apocalipsei, sfântul Ioan asociază prezenţa Tronurilor cu cea a Animalelor sfinte, Serafinii: “În jurul tronului am văzut douăzeci şi patru de tronuri şi pe aceste tronuri, douăzeci şi patru de Bătrâni aşezaţi, îmbrăcaţi în veşminte albe şi pe cap aveau coroane de aur.” În alt pasaj, cei douăzeci şi patru de bătrâni se adresau astfel lui Dumnezeu: “Îţi mulţumim, Dumnezeu Atotputernic care eşti şi ai fost pentru că Ţi-ai folosit marea Putere şi ai luat în stăpânire Împărăţia Ta. Naţiunile s-au supărat; furia ta a venit, şi a venit timpul de a-i judeca pe morţi, de a-i recompensa pe servitorii Tăi profeţii, sfinţii şi pe cei care se tem de numele Tău, pe cei mici şi pe cei mari, şi să-i distrugi pe cei care distrug pământul.”
Dându-le numele de Tronuri îngerilor lui Binah, religia creştină insistă asupra noţiunii de stabilitate, în timp ce numele lor ebraic Aralim: leii, introduce noţiunea de judecată. Simbolic, leul e legat de justiţie şi “Leul tribului lui Iuda” e o figură a justiţiei supreme. Cei douăzeci şi patru de Bătrâni sunt Domnii destinului; nimic din gândurile, sentimentele şi actele umane nu le scapă, şi ei sunt cei care decid pedepsele, recompensele şi condiţiile în care oamenii vin să se reîncarneze.
Şi în timp ce Serafinii cântă sfinţenia lui Dumnezeu, cei douăzeci şi patru de Bătrâni Îl adoră şi se prosternează lui Dumnezeu: “Ei îşi aruncă coroanele în faţa tronului spunând: Tu eşti demn, Domnul şi Dumnezeul nostru, de a primi gloria, onoarea şi puterea, pentru că Tu ai creat toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele există şi au fost create.” La fel cum funcţia Serafinilor este de a celebra sfinţenia lui Dumnezeu, tot aşa funcţia celor douăzeci şi patru de Bătrâni este de a recunoaşte perfecţiunea voinţei Sale. Ei recunosc dreptatea proclamându-L pe Dumnezeu singurul care este demn.
În fruntea ordinului Aralim se află arhanghelul Tsaphkiel.
Pentru că aparţin triadei cele mai elevate, Kether, Hohmah şi Binah, primele trei ordine îngereşti sunt cel mai des menţionate în cărţile sacre.
Ordinele îngereşti ale celei de-a doua triade: Hessed, Gebourah şi Tiphereth, sunt:
– Dominatorii: Haschmalim-ii (Scânteietorii),
– Puterile: Serafim-ii (Înflăcăraţii),
– Virtuţile: Malahim-ii (Regii).
Cele trei ordine au ca punct comun exprimarea puterii, şi identificăm acţiunea lor calităţilor sefiroturilor pe cale le locuiesc.
Dominatorii, îngerilor lui Hessed (mila) răspândesc peste tot binecuvântările lor sub conducerea lui lui Tsadkiel al cărui nume semnifică: “Dumnezeu este dreptatea mea”. Puterile, îngerii lui Gebourah (forţa), înflăcăraţi de zel pentru Creator, vor, conduşi de Kamael -“dorinţa lui Dumnezeu”- să restabilească ordinea peste tot unde este ameninţată. Munca lor e comparabilă cu cea efectuată de organism pentru a se debarasa de toate deşeurile. Virtuţile, îngerii lui Tiphereth (frumuseţea), au în fruntea lor pe arhanghelul Mikhael. Aceştia sunt Malahim-ii menţionaţi în Apocalipsă: “A avut loc un război în Cer. Mikhael şi îngerii săi luptau împotriva dragonului.”
Ierarhiile îngereşti a celei de-a treia triade Nestah, Hod, Iesod sunt:
– Principatele: Elohim-ii (Dumnezeii)
– Arhanghelii Bnei Elohim-ii (Fiii de Dumnezeu)
– Îngerii: Keroubim-ii (cei puternici)
Elohim-ii, sub conducerea arhanghelului Haniel -“graţia lui Dumnezeu”- reprezintă entităţile care au creat lumea, la fel cum se spune în Geneză: “Bereschit (la început) bara (au creat) Elohim (Dumnezeii) eth-ha-schamaim (cerul) ve-eth ha-aretz (şi pământul).” Planul a fost dat de sus din sefira Hohmah de marele Arhitect al universului, şi Elohim-ii sunt lucrătorii care au construit edificiul. Munca arhitectului constă numai în a face planuri; realizarea este încredinţată antreprenorilor, zidarilor. Antreprenorii universului au fost Elohim-ii.
Bnei Elohim-ii, îngerii purtători de foc, îl au în fruntea lor pe arhanghelul Raphael, al cărui nume semnifică “Dumnezeu vindecător”.
Keroubim-ii sunt îngerii purtători de viaţă pură. Ei sunt cei mai aproape de oameni şi sunt deci mai des în contact cu ei decât alte ordine îngereşti. În fruntea lor e arhaghelul Gabriel: “Dumnezeu e forţa mea”.
În fine, deşi nu fac propriu-zis parte din ierarhia îngerească, în a zecea sefiră, Malhouth, kabalişti plasează ordinul Ischim. Aceştia sunt sfinţii, profeţii, Iniţiaţii, marii Maeştri ai tuturor religiilor, toţi cei care prin viaţa şi cuvintele lor au antrenat oamenii pe calea luminii. Ei reprezintă fraternitatea marilor suflete pe care creştinii o numesc Comunitatea sfinţilor. Aceste fiinţe au coborât pe pământ pentru a instrui şi a ajuta pe oameni şi spre ele trebuie să ne îndreptăm privirile, pentru că graţie lor, graţie învăţământului lor, graţie dorinţei lor de a ne ajuta şi de a lucra pentru evoluţia noastră, putem să ne ridicăm pe scara creaturilor. În fruntea lor, Kabbala plasează pe Sandalfon, sau pe Ouriel.
Serafinii, Heruvimii şi Tronurile sunt în contact direct cu Dumnezeu. Prin intermediului lor primesc emanaţiile divine Dominatorii, Puterile şi Virtuţile şi le transmit apoi oamenilor şi apoi mai jos, animalelor, plantelor şi mineralelor.
Serafinii sunt spiritele Dragostei divine.
Heruvimii sunt spiritele Înţelepciunii divine.
Tronurile sunt spiritele Puterii divine.
Dominatorii, Puterile, Virtuţile sunt o primă reflexie a acestei dragoste, înţelepciuni şi puteri. Dedesubt, Principatele, Arhanghelii şi Îngerii sunt o a doua reflexie. De noi depinde acum să facem eforturi pentru a deveni un al treilea efect a acestei perfecţiuni divine învăţând să lucrăm cu toată dragostea inimii noastre, cu toată lumina intelectului nostru şi cu toată forţa voinţei noastre.
Când vă treziţi dimineaţa, de ce să nu începeţi ziua gândindu-vă la toate aceste creaturi de lumină care urcă şi coboară între pământ şi tronul lui Dumnezeu? Toată ziua vă va fi iluminată… Gândiţi-vă la ele, legaţi-vă de ele, contemplaţi-le în inima şi în sufletul vostru şi pronunţaţi numele lor. Când strigaţi un nume într-o mulţime, persoana strigată întoarce capul. Este la fel şi pentru entităţile lumii invizibile: dacă le chemaţi prin numele lor, ele se opresc şi îşi îndreaptă ochii spre voi. Astfel puteţi să intraţi în comunicare cu ele.
Conştientizând din ce în ce mai mult realitatea acestor entităţi care vă depăşesc, vă impregnaţi de virtuţile lor, vă umpleţi de viaţă, vă luminaţi şi vă îmbogăţiţi lumea interioară. Dar trebuie să rămâneţi foarte modeşti, ştiind că multe dintre aceste entităţi vor fi încă mult timp departe de voi. Începeţi prin a încerca să atingeţi sfinţii, Iniţiaţii, marii Maeştri a căror misiune este de a se ocupa de umanitate. Apoi, vă puteţi ridica mai mult pentru a încerca să ascultaţi Îngerii, pentru că îngerii sunt cel mai aproape de oameni, îi ascultă, îi ajută, le îndeplinesc dorinţele. Puteţi, apoi, să încercaţi să invocaţi Arhanghelii…
Dar dacă vreţi să ascultaţi Principatele şi cohortele îngereşti superioare, e inutil. Lumile sunt nenumărate în spaţiul infinit, populate de miliarde de creaturi, şi aceste ierarhii îngereşti, care au alte treburi de făcut foarte departe în spaţiu, nu sunt în relaţie cu oamenii. Cei care se ocupă de oameni sunt mai ales, cum v-am spus, sfinţii, Iniţiaţii, marii Maeştri, adică cei care au trăit pe pământ, şi care după ce l-au părăsit îşi amintesc de el, au păstrat legături cu oamenii şi au făcut promisiuni pe care vor să le ţină. Discipolul trebuie să cunoască existenţa ierarhiilor superioare, poate chiar să le invoce, ştiind că pentru a obţine rezultate prin rugăciuni şi meditaţie, trebuie să se adreseze fiinţelor mai apropiate de el.
Sunt obligat să vă dau câteva noţiuni pentru ca să nu vă înşelaţi, să nu vă imaginaţi că dintr-o singură încercare veţi avea acces la Tronuri, Heruvimi, şi Serafinii. Nu, e un drum foarte lung şi greu de parcurs, şi nu sunteţi încă gata pentru acesta, acum trebuie să păstraţi prezentul în faţa ochilor voştri, iar ierarhiile îngereşti sunt singurele care pot să vă dea elementele lumilor superioare pentru a vă hrăni sufletul şi spiritul. Astfel veţi ajunge să realizaţi preceptul lui Iisus: “Fiţi perfecţi cum Tatăl vostru Ceresc e perfect!” Cum să devii perfect dacă nu vă legaţi de creaturile care încarnează virtuţile divine?
Perfecţiunea presupune cunoaşterea acestor ierarhii şi dorinţa de a lucra cu ele. Îngerii vă vor da viaţă pură. Arhanghelii vă vor da focul sacru. Principatele vă vor da posibilităţile de a construi şi de a organiza lumea voastră interioară. Virtuţile vă vor da splendoarea luminii divine. Puterile vă vor da curajul şi îndrăzneala de a vă apăra idealul vostru. Dominatorii vă vor da generozitatea şi mila. Tronurile vă vor da stabilitatea şi inteligenţa Misterelor. Heruvimii vă vor da înţelepciunea şi armonia. Serafinii vă vor da dragostea, acea dragoste care e deasupra tuturor cunoştinţelor, care e plenitudinea şi eliberarea totală.
Dar cum să îndrăznim să vorbim de aceste entităţi în faţa cărora trebuie numai să ne prosternăm în linişte? Eu o fac pentru a vă inspira dorinţa de a nu vă mulţumi cu o existenţă inconştientă şi prozaică. Cel ce nu cunoaşte realitatea acestor regiuni sublime poate să se mulţumească cu o viaţă ordinară. Dar cel ce o cunoaşte, simte că totul căruia obişnuia să-i acorde valoare e nimic faţă de ce există în lumea sublimă. Da, tot ce a produs mai mare ştiinţa, arta, filozofia, păleşte faţă de acestea. Trebuie cel puţin să cunoaştem existenţa acestor regiuni populate de creaturi perfecte pentru a înţelege cât de important e de a ne apropia de ele.
Dacă nu începeţi această muncă aici, pe pământ, nu o veţi putea continua în cealaltă lume. Drumul trebuie început în această lume pentru a putea continua să avansăm în lumea cealaltă.
Prin faptul că se încarnează pe pământ într-un corp fizic, omul e superior tuturor îngerilor, chiar şi celor mai elevaţi, şi trebuie să facă să coboare în corpul său virtuţile ierarhiilor îngereşti pentru a deveni într-o zi templul Divinităţii. Atunci omul va realiza plenitudinea. Omul nu este decât la începutul dezvoltării sale, şi de aceea îngerii se apleacă asupra lui cu răbdare pentru a-l face să crească. Ei ştiu că viitorul său e grandios (putem spune chiar că îngerii sunt geloşi pe om!). Deci, faceţi-vă curaj, într-o zi întreaga creaţie va cânta imnuri pentru gloria omului.
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina