Osho – Redescoperirea de sine: Trezirea la viață și iubire
Ființa umană bâjbâie în întuneric. Ea este asemenea unei case în care nu mai strălucește nici cea mai mică flacără, asemenea unei case pierdute în ceață. Ceva s-a stins din interiorul ei. Cu toate acestea, focul se poate aprinde din nou din cenușă. Ca o corabie aflată în derivă, omul și-a uitat destinația, nu mai știe ce să facă. Totuși, cunoașterea – acum moartă – poate fi reînviată din nou în sufletul său. Nu trebuie să ne lăsăm copleșiți de disperare.
Cu cât noaptea este mai profundă, cu atât zorii sunt mai aproape.
Lumea va cunoaște o renaștere spirituală, un nou tip de ființă umană se va naște, iar noi suntem martorii durerii acestei veniri la viață.
Căci această cunoaștere spirituală nu se va produce decât prin intermediul nostru. Nimeni nu se poate limita la un rol de gură-cască, deoarece trebuie să ne naștem din noi înșine; renașterea trebuie să aibă loc în fiecare din noi. Soarele inimii nu se va ridica decât dacă ne umplem de lumină, această responsabilitate ne revine. Noi suntem cu toții elementele edificiului de mâine, noi suntem razele astrului care se va manifesta. Fiecare bărbat, fiecare femeie este un creator, o creatoare. Însă a vorbi despre viitor înseamnă a greși. Prezentul este cel pe care trebuie să-l reanimăm și propria noastră ființă este cea pe care trebuie să o creăm. Cum să creăm o umanitate dacă noi nu ieșim mai întâi din starea noastră incertă? Individul este baza societății, și prin intermediul lui are loc orice evoluție și orice revoluție.
Iată de ce vă adresez o chemare. Treziți-vă, vă rog. De ce nu îndrăzniți să recunoașteți că viața voastră este sumbră, obscură, plictisitoare? Ea nu are nicio savoare, și ea nu poate fi altfel. Orice bucurie este interzisă unei inimi tulburate, neliniștite.
De unde vine acest sentiment de inutilitate și de descurajare, când în realitate viața voastră este o sursă infinită de plenitudine?
Voi sunteți pierduți, dezorientați. A vegeta, a exista fizic fără nimic în plus, nu înseamnă a trăi, ci a aștepta moartea. Cum să ne simțim în largul nostru? Cum să ne bucurăm de faptul de a exista? Repet: este imposibil să scăpați de coșmarul pe care îl luați drept realitate. Calea este aici, în fața voastră, ea nu a dispărut niciodată. Ea duce de la întuneric la lumină, ea este eternă. Voi sunteți cei care îi întoarceți spatele. Ea se numește dharma, religia autentică. Ea este focul care arde în mijlocul căminului, farul bărcii aflate în mijlocul furtunii.
Mahavira, maestrul jainist, a spus că religia adevărată este ancora, destinul, refugiul, singurul port al omului prins în vârtejul lumii, al bolii și al morții. Tânjiți după o viață debordând de bucurie și de iubire? Aspirați la adevărul care aduce nemurirea? În acest caz, veniți, acceptați invitația mea. Nu este un secret prea mare: ajunge să deschideți ochii. Veți descoperi un univers nebănuit. Deschideți ochii mari! Treziți-vă! Priviți, nimic altceva!
Nimic nu este cu adevărat distrus în om și el nu și-a pierdut în realitate direcția. Dar pentru că refuză să „vadă”, el se crede înconjurat de umbre amenințătoare. Ascunzându-și chipul, el pierde totul și devine un sărăntoc. Dacă ar deschide ochii, s-ar descoperi rege. Credeți că sunteți decăzuți? Vă sfătuiesc să redescoperiți noblețea voastră, să ieșiți din visul vostru urât. Înfrângerea voastră se poate transforma în victorie, căderea voastră în salvare, moartea voastră în viață eternă. Lăsați-mă să vă ajut.
Înainte de orice, acceptați iubirea mea. Este tot ce am să vă ofer în acest loc înconjurat de dealuri liniștite. Doresc să vă împart ceea ce divinul a revărsat în mine. Vreau să vă dau totul. Cu cât pot să vă dau mai mult, cu atât primesc mai mult! Nu este minunat?
Adevărata bogăție crește odată cu împărțirea ei. Aceea care scade atunci când o răspândim, nu este defel o comoară. Iubirea cheamă iubire și ura ridică ură. Rețineți că trebuie să dați ceea ce doriți să primiți. Nu sperați să obțineți iasomie în schimbul urzicilor voastre.
Văd florile iubirii și ale păcii înflorind în privirile voastre, și sunt extrem de mișcat. Voi sunteți cu toții atât de diferiți și iată că vocea sufletului vă face unul. Corpurile sunt și vor fi separate, dar ceva le transcede și unește ființele umane: iubirea. Fără această unire, nimic nu poate fi spus, nimic nu poate fi auzit. Comunicarea este imposibilă dacă aceasta nu se face în iubire. Nu vă pot vorbi și voi nu mă puteți asculta decât cu această condiție. Inima voastră trebuie să se deschidă. Trebuie să știți că mintea voastră nu înțelege niciodată nimic, numai inima este capabilă de acest lucru. Creierul vostru este obtuz. Tot astfel, numai cuvintele ieșite din inimă au un sens, un parfum viu. Cele dictate de intelect sunt la fel de insipide ca florile artificiale.
Vă ofer inima mea, lăsați-mă să intru în inima voastră astfel încât întâlnirea și contopirea să aibă loc. Atunci ceea ce depășește cu mult cuvintele va deveni un drum între noi. Multe lucruri de neauzit se fac astfel auzite și tot ceea ce este scris printre rânduri poate fi perceput în acest fel. Cuvintele sunt din păcate insuficiente, dar dacă ascultați în tăcere, cu mintea liniștită, ele vă vor vorbi cu multă forță.
Aceasta înseamnă a asculta cu inima.
De obicei, voi vă prefaceți că ascultați în timp ce creierul vostru este într-un continuu monolog. Altfel spus, voi nu ascultați absolut deloc. Pentru a fi receptivă, mintea voastră trebuie să fie perfect tăcută și atentă. Total deschisă și nimic altceva. Atunci veți înțelege, veți avea revelația luminoasă care vă va transforma. Fără aceasta veți rămâne distrași și veți monologa. Tensiunile minții voastre vor continua să vă preocupe și nimic nu vă va putea fi transmis. Voi credeți că vedeți, și de fapt nu vedeți. Pretindeți că auziți, și de fapt nu auziți nimic. Christos a spus: „Cei care au ochi de văzut, să vadă. Cei care au urechi de auzit, să audă”. Era oare înconjurat de orbi și de surzi? Bineînțeles că nu. Prin aceste cuvinte, maestrul din Galileea sublinia insuficiența ochilor și urechilor trupești. Fără tăcere interioară, fără conștiință pură și vigilentă, omul suferă de cea mai gravă dintre boli, de orbirea și surzenia spirituală.
Spiritul său este închis, nimic nu îi poate fi dăruit, el nu poate primi nimic.
Vă cer să petreceți aceste zile de disciplină spirituală (sadhana) într-o stare de profundă receptivitate. Arta „ascultării corecte” va deveni un fidel însoțitor al tuturor momentelor. Ea vă va elibera de nenumărate preocupări care risipesc zilele și nopțile voastre. Ea vă va deschide drumul spre universul misterios în care vă scăldați și vă va permite să zăriți lumina eternă a conștiinței. Aceea de care vă separă neliniștea voastră mentală.
Vederea corectă și ascultarea corectă nu sunt particularități rezervate acestei „tabere de meditație”. Ele reprezintă condițiile oricărei vieți corecte. Realitatea sau „Dumnezeu”, dacă preferați acest termen, se va reflecta în voi atunci când mintea voastră va redeveni o oglindă fără pete, liniștită ca un lac nemișcat.
Simt tăcerea și pacea coborând asupra acestei adunări. Iată-vă pregătiți să primiți adevărul care a tulburat sufletul meu. Inima voastră însetată și liniștita frumusețe a naturii care ne înconjoară mă umplu de speranță. Voi putea vorbi. Pentru că nu totdeauna este posibil. Mi se întâmplă deseori să fiu nevoit să tac, deoarece în fața mea nu găsesc decât minți arogante. Nici soarele cel mai strălucitor nu poate intra într-o locuință în care ușile sunt ferecate iar ferestrele acoperite. Voi ați depus armele, este un început foarte bun.
Vom începe să lucrăm de mâine dimineață. Înainte de aceasta trebuie să vă dau câteva indicații. Dacă doriți să începeți o sadhana și aspirați la adevăr, puneți-vă în starea de spirit a grădinarului care pregătește cu grijă solul pentru plantarea semințelor. Rețineți bine următoarele aspecte:
În primul rând: trăiți în prezent. Rezistați obiceiului de a vă gândi la trecut sau la viitor. În cazul în care cedați, unica trăire care este importantă se va risipi și va trece fără să vă fi adus nimic.
Trecutul nu există, el este doar un efect al memoriei voastre. Viitorul este la fel de inconsistent, el este doar imaginație. Numai prezentul este real, viu. Adevărul nu poate fi cunoscut decât în clipă. Ca urmare, în timpul zilelor care vor urma, nu vă complăceți nici în amintiri, nici în proiecții. Admiteți odată pentru totdeauna că trecutul și viitorul sunt simple iluzii. Nimic nu este adevărat în afară de clipa pe care sunteți pe cale să o cunoașteți. Trăiți-o în mod complet, fără nicio reținere.
În această seară, înainte de culcare, aruncați mantia lucrurilor trecute, lăsați-le să moară și adormiți ușori, inocenți. Când vă veți trezi mâine dimineață, veți putea fi reînnoiți în întregime. Bărbatul sau femeia care s-au culcat cu o seară înainte nu trebuie să se mai trezească; lăsați-i să se odihnească pentru totdeauna. Fiți de acum pentru totdeauna tineri, noi, virgini.
Pentru a nu relua obișnuitul rumegat al minții voastre despre ceea ce nu mai există sau despre ceea ce nu este încă decât virtual, trebuie să fiți extrem de atenți douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Este suficient să fiți atenți. Dacă vă observați mintea, aceasta va rămâne liniștită. Privirea clară și neutră, conștiința ascuțită și fermă vor distruge obiceiurile voastre cerebrale.
În al doilea rând: fiți naturali. Sub efectul condiționărilor familiale și sociale, comportamentul vostru a devenit o panoplie de măști. În toate circumstanțele vă îmbrăcați cu o mantie de ipocrizie, ființa voastră reală v-a devenit încetul cu încetul, străină.
Lepădați măștile, nu ne aflăm aici pentru a interpreta o piesă de teatru, ci pentru a afla cine suntem cu adevărat. Asemenea actorului sau actriței care ies din scenă, demachiați-vă, scoateți-vă masca pentru câteva zile, aruncați toate aceste lucruri. Lăsați să țâșnească în mod spontan ceea ce există în mod fundamental în voi.
Calea, sadhana se va dezvolta pe măsură ce modul vostru de viață devine simplu și natural. În aceste momente propice, dați-vă seama că voi nu aveți nicio calitate, nicio profesie, niciun statut. Eliberați-vă de toate definițiile sociale care v-au fost lipite pe spate și care v-au rigidizat. Voi sunteți ceea ce sunteți, pur și simplu. O ființă umană obișnuită, fără nume, fără familie, fără prerogative, fără măreție sau josnicie deosebită. Învățați să trăiți ca un bărbat sau ca o femeie oarecare, căci în realitate sunteți așa cum sunteți.
În al treilea rând: În timpul acestei perioade de meditație, rămâneți detașați. Nașterea voastră este un eveniment solitar. În general ființa umană se teme de izolare. Dacă nu este înconjurată de alte ființe, se refugiază în mulțimea adăpostită în mintea sa. Feriți-vă de toate acestea. Nu permiteți niciunui lucru sau unei persoane să se încrusteze în voi. În exterior, de asemenea, fiți singuri în timpul acestor câteva zile. Refuzați orice contact. În vârtejul relațiilor voastre zilnice, voi vă simțiți pierduți. Prietenii voștri, dușmanii voștri, tatăl, soția, copiii voștri sunt ca o hoardă care vă calcă în picioare propria identitate, nelăsându-vă nicio șansă să cunoașteți ceea ce sunteți în realitate.
Ați încercat vreodată să cunoașteți cine sunteți în afara acestei rețele care vă leagă de alții? Vi s-a întâmplat vreodată să desfaceți nodurile și să vă descoperiți foarte diferiți de rolul pe care îl jucați în scenariul colectiv? Izolându-vă, veți afla că de fapt nu sunteți nici fiu, nici tată, nici mamă, nici soț sau soție, după cum nu sunteți nici prietenul sau dușmanul nu știu cui. Ceea ce rămâne în acest caz este ființa voastră reală. Ceea ce rămâne este Sinele vostru. Fiți Acela, într-o singurătate desăvârșită. Dacă puneți în practică aceste trei sfaturi, veți obține starea de spirit indispensabilă pentru sadhana și pentru realizarea păcii, a adevărului. Corelat cu cele trei sfaturi de mai sus, doresc să vă explic două tehnici de meditație ce vor fi aplicate diferit.
Prima este potrivită pentru a fi aplicată dimineața. Așezați-vă cu coloana vertebrală și ceafa în poziție perfect verticală, cu ochii închiși. Gura trebuie să fie închisă, iar limba lipită de cerul gurii.
Respirați lent, profund. Concentrați-vă asupra ombilicului. Fiți atenți la ușorul tremur pe care respirația abdominală îl va provoca în regiunea ombilicală. Este tot ce aveți de făcut. Acest fapt liniștește mintea, domolește gândurile. Plecând de la această stare de calm, puteți merge mai departe în voi înșivă.
Cealaltă meditație se practică seara. Întindeți-vă pe podea.
Închideți ochii și lăsați-vă cuprinși de relaxare. Spuneți-vă timp de două minute că respirația voastră devine lentă și regulată. Ea se va supune. Apoi spuneți-vă că mișcarea gândurilor voastre devine mai lentă, că se oprește. Această autosugestie va provoca o relaxare totală a organismului vostru. Când mintea voastră va fi perfect calmă, deveniți martorul atent al ființei voastre lăuntrice, observați totul cu o conștiință vigilentă. Această „privire” neutră și tăcută vă va revela pe voi, vouă înșivă.
Meditați astfel dimineața și seara, însă nu vă atașați prea mult de aceste tehnici, acestea nu sunt decât stratageme. Ele vă vor ajuta să vă liniștiți mintea, însă va trebui să le abandonați într-o bună zi, la fel cum părăsim scara pe care am urcat. Meditația este împlinită atunci când nu mai ai nevoie de ea. Acest stadiu este acela de samadhi, stadiul conștiinței totale. A venit noaptea, cerul este plin de stele. Plantele și animalele s-au culcat. Vom face și noi la fel. Somnul profund, fără vise ne duce la porțile paradisului. Este starea de samadhi spontan, inconștient, pe care natura l-a prevăzut pentru noi.
Meditația vă poate aduce aceeași beatitudine, însă de această dată conștient. Diferența este enormă. În starea de samadhi inconștient, sunteți adormiți. În starea de samadhi conștient, sunteți complet treji.
Să mergem la culcare sperând că vom obține plenitudinea. Speranța însoțită de o hotărâre fermă și de eforturi conștiente este întotdeauna realizată.
Fie ca divinul să vegheze în voi.
Cartile lui Osho se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
