Cunoașterea de sine – Calea către iubire și adevăr
Acest articol explorează natura iubirii, argumentând că aceasta nu este o emoție, o amintire, sau un concept mental, ci mai degrabă o stare de ființă care apare atunci când mintea este liniștită și liberă de gânduri și dorințe. Se subliniază că iubirea nu poate fi obținută prin metode sau practici, ci este recunoscută spontan. Se contrapune iubirea adevărată de atașament, posesiune și teamă, prezentând-o ca o stare de libertate și creativitate. În final, se sugerează că această înțelegere a iubirii poate aduce eliberare de suferință.
1. Iubirea transcende mentalul și experiențialul
Se subliniază cu tărie că iubirea nu poate fi redusă la memorie, experiență sau gândire. “Iubirea nu este memorie. Iubirea nu este experiență. Iubirea nu este gândul despre persoana iubită, deoarece este doar gând. Nu poți gândi iubirea.” Această afirmație radicală ne provoacă să privim dincolo de înțelegerea convențională a iubirii, care se bazează adesea pe atașamente, amintiri sau proiecții mentale.
2. Iubirea și dorința: o distincție crucială
Se face o distincție clară între iubire și dorință, subliniind incompatibilitatea lor fundamentală. “Dorința nu este iubire și dorința nu poate poseda iubirea.” Dorința este prezentată ca o forță trecătoare, care lasă în urmă tristețe și goliciune, în timp ce iubirea este descrisă ca o stare de plenitudine și libertate. “Numai iubirea poate îmblânzi dorința, dar iubirea nu aparține minții.”
3. Iubirea: o stare de a fi, nu o practică
Se respinge ideea că iubirea poate fi cultivată prin tehnici, discipline sau virtuți. “Iubirea nu este ceva ce poate fi obținut prin meditație, prin disciplină sau prin practicarea virtuților. Cultivarea iubirii înseamnă distrugerea ei.” Iubirea este prezentată ca o stare spontană de a fi, care apare atunci când mintea este liniștită și liberă de condiționări.
4. Eliberarea de “EU” pentru a face loc iubirii
Se evidențiază importanța transcenderii ego-ului pentru a experimenta iubirea autentică. “Iubirea este starea de a fi, și în această stare ”EU”-l, cu identificările sale, cu anxietatea și posesiunile sale, este absent.” Atâta timp cât suntem prinși în identificări și atașamente egoice, iubirea rămâne inaccesibilă.
5. Iubirea și libertatea: inseparabile
Se subliniază conexiunea profundă dintre iubire și libertate. “Numai în libertate există iubirea, dar libertatea nu controlează, nu este posesivă.” Iubirea autentică este descrisă ca o stare de eliberare de posesiune, control și atașament.
6. Moartea zilnică pentru a renaște în iubire
Se introduce o metaforă puternică: “Iubirea înseamnă a muri în fiecare zi.” Această moarte simbolizează renunțarea la continuitate, la atașamentul față de trecut și la proiecțiile mentale. “Iubirea nu este memorie, iubirea nu este gândire. Iubirea nu este ceva ce continuă ca durată în timp.” Prin această moarte simbolică, facem loc pentru renașterea în iubire.
7. Cunoașterea de sine: calea către iubire și adevăr
Se subliniază importanța cunoașterii de sine ca fundament pentru a experimenta iubirea și adevărul. “Iubirea si Adevarul nu pot fi descoperite prin carti, biserici sau temple. Acestea vin in fiinta prin cunoasterea de sine.” Cunoașterea de sine implică o conștientizare constantă a gândurilor, sentimentelor și acțiunilor noastre, fără judecată sau justificare.
Acest articol oferă o perspectivă radicală asupra iubirii, depășind concepțiile convenționale și evidențiind esența sa autentică ca o stare de a fi liberă de ego, posesiune și atașament. Prin cunoașterea de sine și eliberarea de condiționările mentale, putem accesa această stare de iubire pură, care este sursa adevăratei fericiri și împliniri.
Susține misiunea noastră! Donează și contribuie la un viitor mai conștient și plin de lumină.
