Michael Laitman – Legea plăcerii și a durerii: Influența mediului înconjurător
Întreaga Natură este guvernată de o singură lege fundamentală: „Legea Plăcerii și Durerii”. Dacă singura esență a Creației este dorința de a experimenta plăcerea, atunci există o singură regulă de comportament necesară: atracția față de plăcere și respingerea durerii.
Noi, oamenii, nu facem excepție de la această regulă. Urmăm un program predefinit care ne dictează fiecare mișcare: dorim să primim mult și să muncim puțin. Și, dacă este posibil, vrem să obținem totul fără efort! Astfel, în tot ceea ce facem, chiar și atunci când nu suntem conștienți, încercăm mereu să alegem plăcerea și să evităm durerea.
Chiar și atunci când pare că ne sacrificăm, de fapt, primim mai multă plăcere din acel „sacrificiu” decât din orice altă opțiune disponibilă în acel moment. Motivul pentru care ne înșelăm pe noi înșine, pretinzând că avem motive altruiste, este că este mult mai plăcut decât să spunem adevărul gol-goluț. După cum spunea Agnes Repplier: „Există anumite nudități la fel de respingătoare ca adevărul gol-goluț.”
Faza a Doua implică dăruirea, chiar dacă este motivată de aceeași dorință de a primi ca în Faza Unu. Aceasta este originea fiecărei acțiuni „altruiste” pe care o întreprindem unul pentru celălalt.
Observăm că tot ceea ce facem urmează un „calcul al profitabilității”. De exemplu, evaluăm prețul unui bun comparându-l cu beneficiul pe care îl putem obține. Dacă considerăm că plăcerea (sau evitarea durerii) obținută prin posesia acelui obiect depășește costul, atunci îi vom spune „brokerului” interior: „Cumpără! Cumpără! Cumpără!” și vom da undă verde Wall Street-ului nostru mental.
Putem schimba prioritățile, adoptăm diferite valori despre ce este bine sau rău, și ne putem antrena să fim mai curajoși. Mai mult, putem considera un lucru atât de important în ochii noștri, încât orice obstacol pe care trebuie să-l depășim pentru a-l atinge devine lipsit de importanță.
De exemplu, dacă doresc statut social și recompense financiare ca medic faimos, voi munci, voi transpira și voi studia ani de zile în școli medicale, voi trăi o viață plină de restricții, sperând că într-un final voi fi răsplătit cu faimă și succes.
Uneori, calculul durerii imediate în favoarea unui câștig viitor este atât de natural, încât nici măcar nu-l observăm. De exemplu, dacă mă îmbolnăvesc grav și descopăr că doar o anumită operație m-ar putea salva, atunci voi accepta operația cu bucurie. Chiar dacă operația în sine este neplăcută și riscantă, durerea pe care o provoacă nu este la fel de mare ca cea a bolii. În unele cazuri, aș fi dispus să plătesc sume considerabile pentru a fi pus pe lista de așteptare.
Natura nu doar că ne-a „condamnat” la un ciclu continuu de suferință și căutare a plăcerii, dar ne-a și negat capacitatea de a determina tipul de plăcere pe care îl dorim.
Cu alte cuvinte, nu putem controla ceea ce dorim, iar dorințele apar în noi fără să ne avertizeze și fără să ne ceară părerea.
Natura nu doar că ne-a creat dorințele, dar ne-a și oferit un mecanism de control. Dacă ne amintim, toți facem parte din același suflet, cel al lui Adam HaRishon, și ar fi mai ușor să înțelegem că putem controla propriile dorințe prin influențarea întregului suflet, adică a umanității sau măcar a unei părți din ea.
Să ne gândim astfel: dacă o singură celulă vrea să meargă la stânga, dar restul corpului vrea la dreapta, celula va fi obligată să meargă la dreapta. Aceasta este situația până când celula reușește să convingă întregul corp sau măcar o majoritate covârșitoare a celulelor, sau „guvernatorul” corpului, că este mai bine să meargă la stânga.
Astfel, chiar dacă credem că nu ne putem controla dorințele, societatea o poate face. Și deoarece putem alege mediul social în care trăim, putem selecta unul care să ne influențeze în modul pe care îl considerăm cel mai bun. Mai simplu spus, putem folosi influența socială pentru a ne controla propriile dorințe. Și, controlându-ne dorințele, ne vom controla gândurile și, în cele din urmă, acțiunile.
Cartea Zohar, scrisă acum aproape două mii de ani, a subliniat deja importanța societății. Însă abia în secolul 20, când a devenit evident că suntem dependenți unii de alții pentru supraviețuire, utilizarea eficientă a acestei dependențe sociale a devenit esențială pentru progresul spiritual. Importanța majoră a societății este un mesaj pe care cabalistul Yehuda Ashlag l-a evidențiat în numeroase eseuri, iar dacă urmăm linia sa de gândire, vom înțelege de ce.
Ashlag susține că cea mai mare dorință a oricărei persoane, indiferent dacă o recunoaște sau nu, este să fie plăcută de ceilalți și să câștige aprobarea lor. Nu doar că ne oferă un sentiment de încredere, dar validează cea mai prețioasă posesie a noastră – ego-ul. Fără aprobarea societății, simțim că existența noastră este ignorată, iar niciun ego nu poate tolera această negare. Acesta este motivul pentru care oamenii merg uneori până la extreme pentru a câștiga atenția celorlalți.
Și, deoarece dorința noastră cea mai mare este să câștigăm aprobarea societății, suntem nevoiți să ne adaptăm (și să adoptăm) legile mediului înconjurător. Aceste legi ne determină nu doar comportamentul, ci și atitudinea și abordarea noastră față de tot ceea ce facem și gândim.
Această situație ne face capabili să alegem – de la stilul de viață până la mâncarea pe care o consumăm și hainele pe care le purtăm. Mai mult, chiar dacă alegem să ne îmbrăcăm contrar tendințelor modei, tot încercăm să ignorăm un anumit cod social, pe care îl respingem.
Cu alte cuvinte, dacă moda pe care am ales să o ignorăm nu ar exista, atunci nu am mai fi avut nevoie să o ignorăm și probabil am fi ales un alt stil de îmbrăcăminte. În cele din urmă, singura modalitate prin care ne putem schimba pe noi înșine este să schimbăm normele sociale ale mediului înconjurător.
Dar, dacă nu suntem altceva decât produsul mediului nostru și dacă nu există o libertate reală în ceea ce facem, gândim sau dorim, putem fi făcuți responsabili pentru acțiunile noastre? Și, dacă nu suntem responsabili, atunci cine este?
Pentru a răspunde acestor întrebări, trebuie mai întâi să înțelegem cei patru factori care ne definesc și cum putem lucra cu ei pentru a obține libertatea de alegere.
Conform Cabalei, suntem controlați de patru factori:
- „Patul”, numit și „materia primă”;
- Atributele imuabile ale patului;
- Atributele care se schimbă sub influența forțelor externe;
- Schimbările din mediul înconjurător.
Să analizăm fiecare dintre acestea.
- Patul, Materia Primă
Esența noastră imuabilă este numită „patul”. Pot fi fericit sau trist, gânditor, supărat, singur sau în companie. Indiferent de starea mea sau de societatea în care mă aflu, ceea ce este esențial la mine nu se schimbă niciodată.
Pentru a înțelege acest concept, să ne gândim la ciclul de viață al plantelor. Luați ca exemplu un fir de grâu. Când o sămânță de grâu se descompune, își pierde forma. Dar, chiar dacă și-a pierdut forma, doar un nou fir de grâu va crește din acea sămânță și nimic altceva. Acest lucru se întâmplă deoarece patul nu s-a schimbat; esența sămânței rămâne cea a grâului.
- Atributele imuabile ale patului
La fel cum patul rămâne neschimbat și grâul va produce întotdeauna grâu, procesul de dezvoltare al sămânței de grâu rămâne, de asemenea, neschimbat. Un singur fir poate produce mai multe fire într-un nou ciclu de viață, iar cantitatea și calitatea noilor fire pot varia, dar patul în sine, esența formei anterioare de grâu, rămâne neschimbată. Simplu spus, nicio altă plantă nu poate crește dintr-o sămânță de grâu, iar toate plantele numite grâu vor trece întotdeauna prin aceleași etape de dezvoltare, de la însămânțare până la moarte.
În mod similar, toți copiii umani se maturizează în aceeași secvență de creștere. De aceea știm (mai mult sau mai puțin) când un copil ar trebui să înceapă să dezvolte anumite abilități și când ar trebui să înceapă să mănânce anumite alimente. Fără aceste modele fixe, nu am putea crea o hartă a dezvoltării umane.
- Atributele care se schimbă sub influența forțelor externe
Chiar dacă sămânța rămâne aceeași, aspectul ei se poate schimba datorită influenței mediului, cum ar fi lumina solară, solul, îngrășămintele și ploaia. Astfel, în timp ce planta rămâne grâu, „învelișul” său, atributele esențiale ale grâului, pot fi modificate de factori externi.
La fel, dispoziția noastră se schimbă în prezența anumitor persoane sau situații, chiar dacă esența noastră (patul) rămâne aceeași. Uneori, când influența mediului este prelungită, aceasta ne poate schimba nu doar dispoziția, ci și caracterul. Nu mediul ne creează trăsăturile, ci faptul că, fiind în prezența unor anumite tipuri de oameni, anumite aspecte ale naturii noastre devin mai active.
- Schimbări în mediul înconjurător
Mediul care afectează sămânța este, la rândul său, influențat de alți factori externi, cum ar fi schimbările climatice, calitatea aerului și vegetația din apropiere. Acesta este motivul pentru care cultivăm plante în sere și fertilizăm solul artificial. Încercăm să creăm cel mai bun mediu pentru ca plantele să crească.
În societatea noastră, schimbăm constant mediul înconjurător: facem reclame la produse noi, alegem guverne, urmăm cursuri și petrecem timp cu prieteni. Astfel, pentru a ne controla propria dezvoltare, ar trebui să învățăm să controlăm tipul de oameni cu care petrecem timpul, dar mai ales pe cei pe care îi dorim în jurul nostru. Aceștia sunt cei care ne vor influența cel mai mult.
Dacă dorim să devenim altruiști, trebuie să știm ce schimbări sociale vor promova această transformare și să le urmăm. Prin acest ultim factor – schimbarea mediului înconjurător – ne influențăm esența, ne schimbăm atributele patului și ne determinăm soarta. Aici avem libertatea de alegere.
Chiar dacă nu putem schimba atributele patului nostru, putem influența viețile noastre și destinul alegând mediul social înconjurător. Cu alte cuvinte, deoarece mediul afectează atributele patului, putem determina viitorul nostru construind un mediu care să promoveze scopurile pe care dorim să le atingem.
Odată ce am ales direcția și am construit un mediu care să mă conducă spre acea direcție, pot folosi societatea ca pe un motor pentru a-mi accelera progresul. Dacă, de exemplu, vreau bani, mă pot înconjura de persoane care își doresc același lucru, care vorbesc despre acest subiect și care muncesc din greu pentru a obține succes financiar. Acest lucru mă va inspira să muncesc din greu și să-mi transform mintea într-o fabrică de idei pentru a face bani.
Un alt exemplu: dacă am depășit greutatea ideală și doresc să slăbesc, cel mai ușor mod de a face acest lucru este să mă înconjor de oameni care gândesc, vorbesc și se încurajează reciproc să slăbească. De fapt, pot face mai mult decât să mă înconjor de astfel de oameni; pot consolida influența acestui mediu prin cărți, filme și articole. Orice îmi poate spori și susține dorința de a slăbi va fi de ajutor.
Totul se rezumă la mediul înconjurător. Grupurile precum Alcoolicii Anonimi, centrele de reabilitare pentru dependenți sau Weight Watchers folosesc puterea societății pentru a ajuta oamenii care nu se pot ajuta singuri. Dacă folosim corect mediul înconjurător, putem realiza lucruri pe care nici nu am visat. Și cel mai bine este că nici măcar nu vom simți că am depus un efort pentru a le realiza.
Păsările unei specii
În primul capitol, am discutat despre principiul „echivalenței formelor”. Același concept se aplică și în acest caz, dar la nivel fizic. Oamenii cu trăsături similare se simt bine împreună, având dorințe și gânduri comune. Este bine cunoscut faptul că păsările din aceeași specie stau împreună. Totuși, putem schimba acest proces. Alegând „specia” noastră, decidem ce tip de „pasăre” vom deveni în cele din urmă.
Dorința de spiritualitate nu face excepție. Dacă îmi doresc să-mi amplific aspirația spirituală, trebuie doar să mă înconjor de prietenii potriviți, să citesc cărțile potrivite și să urmăresc filme adecvate. Natura umană va face restul. Dacă un grup de oameni își propune să devină asemenea Creatorului, nimic nu-i poate opri – nici măcar Creatorul însuși. Cabaliștii exprimă acest principiu prin fraza: „Fiii mei m-au învins.”
Dar, dacă spiritualitatea poate fi atât de influentă, de ce nu vedem o răspândire masivă a acesteia?
Problema este că nu putem percepe spiritualitatea până nu o avem deja. Fără a simți sau a vedea scopul, este dificil să-l dorim cu adevărat. Și, așa cum am văzut, fără o dorință intensă, obținerea a ceva este extrem de complicată.
Gândiți-vă astfel: tot ceea ce ne dorim în această lume vine din influențe externe. Dacă îmi place pizza, este pentru că am fost expus la ideea că este delicioasă – fie prin prieteni, familie sau reclame. Dacă aleg să devin avocat, este pentru că societatea mi-a transmis că această profesie are valoare.
Dar unde, în societatea noastră, găsim oameni sau mesaje care să ne spună că a deveni asemenea Creatorului este un lucru extraordinar? Mai mult, dacă acest impuls nu este cultivat în mediul nostru, cum de s-a născut în noi? A apărut din senin?
Nu, nu din neant. Această dorință provine din Reshimot – o „memorie a viitorului”. Permiteți-mi să explic. În capitolul patru, am menționat că Reshimot sunt amprente interioare lăsate de experiențele noastre anterioare pe o treaptă mai înaltă a scării spirituale. Acestea rămân ascunse în subconștient și ies la suprafață treptat, fiecare evocând dorințe tot mai puternice.
Mai mult, pentru că toți am fost la un moment dat pe un nivel spiritual mai înalt, va veni un moment în care dorința de a reveni la acel stadiu va renaște în fiecare dintre noi. Acesta este motivul pentru care Reshimot sunt percepute ca amintiri ale viitorului nostru.
Astfel, întrebarea nu ar trebui să fie: „Cum de am o dorință pentru ceva ce nu am învățat din mediul meu?” În schimb, ar trebui să ne întrebăm: „Dacă tot am această dorință, cum o pot realiza?” Iar răspunsul este simplu: trateaz-o ca pe orice alt obiectiv – gândește-te la ea, vorbește despre ea, citește și cântă despre ea. Fă tot ce poți pentru a-i acorda importanță, iar progresul tău va crește exponențial.
Cartea Zoharului relatează o poveste inspirată (și reală) despre un înțelept numit Rabbi Yosi Ben Kisma, considerat cel mai mare cabalist al vremurilor sale. Într-o zi, un comerciant bogat dintr-un alt oraș i-a făcut o propunere: să se mute acolo și să deschidă o academie pentru a-i învăța pe oamenii dornici de cunoaștere. Comerciantul i-a explicat că orașul său ducea lipsă de învățători spirituali și i-a promis lui Rabbi Yosi tot sprijinul necesar.
Spre surprinderea negustorului, Rabbi Yosi a refuzat categoric, spunând că nu ar locui niciodată într-un oraș lipsit de învățați. Nedumerit, comerciantul i-a argumentat că el este deja cel mai mare înțelept al generației sale și nu mai are nevoie să învețe de la alții.
„Ba mai mult”, a spus comerciantul, „prin mutarea în orașul nostru, ați aduce o contribuție imensă la dezvoltarea spirituală a oamenilor de aici. Acolo unde locuiți acum, sunt deja mulți învățați, însă noi nu avem niciunul. Nu credeți că ar fi un serviciu valoros pentru întreaga generație? V-ați putea gândi măcar la această posibilitate?”
Rabbi Yosi i-a răspuns fără ezitare: „Chiar și cel mai înțelept om va deveni neînțelept printre cei lipsiți de înțelepciune.” Nu era vorba că Rabbi Yosi nu voia să ajute oamenii din acel oraș; el știa că fără un mediu adecvat, chiar și cel mai dedicat om ar putea fi influențat negativ. Dacă s-ar fi mutat, și-ar fi pierdut atât nivelul său spiritual, cât și capacitatea de a-i îndruma corect pe alții.
Cartile lui Michael Laitman se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
