Michael Laitman – Percepția realității: Limite și intenție în Cabala
Noi existăm în lume, dar nu știm ce este în exteriorul nostru. De exemplu, nu știm ce există în exteriorul urechilor noastre, nu putem identifica „acel ceva” ce presează asupra timpanelor noastre. Tot ceea ce noi simțim, este propria noastră reacție la acel „ceva”. De aceea, numele pe care îl dăm unui fenomen exterior, este de fapt numele propriei noastre reacții la acel fenomen. Destul de posibil să existe frecvențe sau fenomene diferite de cele pe care le creăm în interiorul urechilor noastre. Totuși, urechile noastre reacționează într-o manieră unică la acel „ceva” necunoscut din exterior, și este acea reacție prin care noi definim fenomenul.
Tot ceea ce noi putem face, este să studiem propriile noastre reacții la acel fenomen, cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Rezultă că percepția noastră despre lume, este foarte limitată. Dacă începem să înțelegem că ceea ce noi vedem nu este ceea ce se întâmplă de fapt în exteriorul nostru, putem aborda cercetarea despre modul în care percepem noi realitatea, într-un mod cu totul nou. De fapt, există o anumită Esență care operează asupra noastră, dar niciodată nu o să o simțim în adevărata sa formă. Tot ceea ce noi putem simți este reacția noastră interioară la aceasta. Ideea pe care noi o avem despre lume, este suma reacțiilor noastre interioare, dar noi nu avem cum să cunoaștem ceea ce este de fapt prezent în exteriorul nostru.
Dacă vrem să ne raportăm la realitate în mod corect, trebuie să cunoaștem limitele propriei noastre percepții. Nu ne putem înșela singuri, crezând că percepem adevărata realitate, deoarece nu avem o percepție reală a Esenței sale, sau a Formei Abstracte. Noi putem doar recunoaște Forma care se îmbracă în Materia noastră. Deși este regretabil că trebuie să ne limităm, totuși acesta este modul în care sunt lucrurile.
După cum am mai spus, nu putem percepe întregul tablou, ci doar reacția noastră la acesta. De asemenea, nu putem ști cât de aproape este Forma percepută de noi în Materia noastră, de Forma Abstractă care există în afara materiei noastre, și care o afectează.
În același mod simțim ceea ce ne înconjoară, Kli-ul spiritual percepe realitatea spirituală. Acest Kli poate simți doar propria sa reacție la Lumina din interiorul său; nu poate spune nimic despre Lumina din exteriorul Kli-ului care o percepe. Kli-ul înțelege și determină ce este Lumina, ce este un Kli, și ceea ce Kli-ul vrea de la Lumină, prin intermediul reacției sale intrinsece. Toate aceste descrieri, nu au legătură cu fenomenele, așa cum sunt ele în exteriorul Kli-ului.
Baal HaSulam a fost foarte insistent în explicarea acestor subiecte, în a sa Prefață la Cartea Zohar, deoarece Cabala are legătură doar cu construirea Kli-ului pentru o percepție a realității:
De exemplu, simțul vederii ne oferă doar umbre ale esenței vizibile, în concordanță cu modul în care ele sunt formate, în opoziție cu Lumina. În mod similar, simțul auzului este doar o forță de lovire în aer, a unei părți de Esență. Aerul este respins datorită acestei forțe, lovește timpanul din urechea noastră și noi auzim că există ceva Esență în apropierea noastră.
Simțul mirosului este doar aer care vine din Esență, lovește nervul olfactiv, și noi mirosim. De asemenea, simțul gustului este rezultatul atingerii unei părți de Esență de către nervii gustului.
De aceea, tot ceea ce ne oferă aceste patru simțuri, sunt doar manifestări ale unor acțiuni ce provin din o parte a Esenței, și nu sunt Esența în sine.
Chiar și simțul atingerii, cel mai puternic dintre aceste simțuri, care separă căldura de răcoare, solidul de moale, toate acestea sunt doar manifestările acțiunilor din cadrul Esenței; ele sunt doar incidente ale Esenței. Fierbințeala poate fi răcorită, răcoarea poate fi încălzită; solidul poate fi transformat în lichid prin intermediul unor operații chimice, și lichidul poate fi transformat în aer, adică în gaz, iar aici toate discernămintele celor cinci simțuri ale noastre, nu mai sunt valabile. Totuși, Esența încă există, deoarece încă odată poți transforma aerul în lichid și lichidul în solid.
De aceea este evident că vedeți cum cele cinci simțuri nu ne revelează nici o parte a Esenței, ci doar incidente și manifestări ale acțiunilor esenței. – Rabbi Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), Prefață la Cartea Zohar
De aceea, percepția corectă a realității este de o importanță covârșitoare pentru noi. Granițele nu sunt setate ca să limiteze sau să ne diminueze cunoașterea, sau ca să ne oprească să cercetăm anumite subiecte interzise. Din contră, când ne detașăm de părțile pe care nu le controlăm, ne provocăm confuzie. Dacă ne limităm câmpul de percepție la zone pe care le putem controla, vom putea percepe adevăratul tablou al realității. Urmând această condiție cu conștiinciozitate, vom putea să progresăm corect.
În stadiul nostru prezent, nu avem nicio percepție despre Lumina Superioară. Aceasta se datorează opoziției dintre vasele noastre egoiste și Lumina altruistă. Dacă vasele noastre s-ar fi potrivit cu Lumina, cu alte cuvinte dacă am fi potrivit dorința noastră de a primi, cu Lumina, am fi capabili să o percepem. O asemenea „potrivire” este numită „îmbrăcăminte (înveliș)”. Învelișul se referă la atingerea intenției de a dărui, peste dorință de a primi, o intenție pe care cineva o poate primi doar de la Lumină.
Pentru a primi acea intenție de la Lumină, persoana trebuie să aibă „un punct din inimă”, sau un fragment de Lumină în interiorul voinței de a primi. Folosind asta, persoana începe să favorizeze potrivirea între Kli-ul său și Lumină. Punctul din inimă este un fragment de intenție de a dărui, și prin el persoana poate începe să folosească restul „inimii”, adică restul voinței de a primi. Dacă cineva își poate folosi propria dorință cu intenția de a dărui, aceasta este considerată „îmbrăcămintea Luminii”.
Haideți să ne întoarcem pentru un minut la modul în care funcționează simțul auzului: pentru a auzi, trebuie întotdeauna să ne menținem echilibrul presiunii dintre noi și ceea ce ne înconjoară. Pentru a echilibra presiunea din exterior ce acționează asupra timpanelor noastre, un mecanism delicat creează presiune egală, în direcția opusă, dinspre interior. De aceea, părem să măsurăm presiunea din exterior, dar de fapt, măsurăm presiunea pe care o creăm în interior, ca răspuns la presiunea externă.
Toate instrumentele noastre de măsură funcționează în concordanță cu acest principiu. Putem demonstra acest lucru folosind o măsurătoare mecanică. Mai multe obiecte participă la această măsurătoare: un arc, un cadran și obiectul care va fi cântărit. Plasând obiectul pe dispozitiv, creăm o presiune descendentă (figura 13).
Pentru a echilibra presiunea, arcul opune rezistență, ascendent. Cadranul măsoară atunci presiunea ascendentă pe care arcul o aplică, și prezintă acest lucru ca și greutatea obiectului. Măsurarea presiunii mecanismului nostru interior, este definită ca „măsurarea Formei în Materie și Materia”.
Acum haideți să ne întoarcem la Kli-ul spiritual. Forma în materie, în spiritualitate, este reacția Kli-ului la ceea ce este în exteriorul său. Este numită „intenție”. Intenția cu care substanța (voința de a primi) este folosită, echilibrează ceea ce vine de Sus, adică de la Creator. Cu acest lucru, un cabalist poate măsura similaritatea intenției sale, cu intenția Creatorului.
Un cabalist percepe întregul scop al voinței de a primi încântare și plăcere. Dacă un cabalist poate folosi o parte din asta, cu intenția de a dărui, acesta ar fi un act spiritual. Și asta deoarece folosirea oricărei părți a voinței de a primi cu intenția de a dărui, înseamnă că el/ea a echilibrat presiunea Creatorului. Un asemenea act este numit „construirea unui Partzuf spiritual” (față), un termen care indică măsura echivalenței dintre Creator și creatură, dintre Lumină și Kli.
Cabaliștii folosesc Partzufim (pluralul de la Partzuf) pentru a testa cât de mult vrea Creatorul să dea și câtă plăcere pot ei returna Creatorului. De exemplu, dacă intensitatea intenției de a dărui cu care cineva poate lucra, este un înveliș de douăzeci de procente din Lumină, cele optzeci de procente rămase ale Luminii vor fi respinse fără a fi primite. Cu alte cuvinte, cineva poate doar echivala cu Creatorul în douăzeci de procente din voința de a primi, în substanța proprie. Acesta este motivul pentru care persoana nu va activa cele optzeci de procente ce au rămas din voința de a primi, și le va restricționa.
Percepția noastră despre Creator, depinde de puterea intenției noastre, asupra Materiei noastre. La fel ca și greutatea și arcul, nu putem măsura nimic decât propria intenție. Intenția de a dărui este Forma pe care o măsurăm și de aici provine termenul „Învățare Formativă” pe care cabaliștii îl folosesc pentru a descrie modul în care noi studiem.
Am numit adesea intenția de a dărui, „al șaselea simț”. Acest termen subliniază că prin intermediul intenției de a dărui, persoana poate simți ce este prezent dincolo de cele cinci simțuri naturale ale noastre. Al șaselea simț al nostru lucrează exact ca și celelalte cinci simțuri. Singura diferență dintre ele, este aceea că cele cinci simțuri originale sunt prezente natural în noi, în timp ce al șaselea simț este ceva ce trebuie să construim singuri. În timp ce senzitivitatea simțurilor naturale poate varia odată cu vârsta sau datorită altor elemente, totuși este natural pentru noi să funcționăm cu toate cele cinci simțuri.
După cum am afirmat anterior, noi suntem cei ce trebuie să construiască al șaselea simț. Aceasta deoarece al șaselea simț nu este un simț în sensul obișnuit al cuvântului, ci mai degrabă o intenție. Scopul nostru este să studiem formele prin care Creatorul dăruiește, și când facem acest lucru independent, ne construim ca și „creaturi” care există cu propriile drepturi. Aceasta este diferența dintre umanitate și toate celelalte părți ale Creației.
Cartile lui Michael Laitman se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
