Știința și Religie – Beneficiile psihologice și fizice ale credinței religioase
Pare clar că beneficiile fizice și mentale ale credinței pot fi legate de valorile pe care religiile le promovează. Poate că aspectul cel mai sănătos al religiei este puterea sa de a îndepărta stresul existențial, garantându-ne sentimentul de control asupra unei lumi nesigure și înspăimântătoare.
Se crede că acest control este făcut posibil de prezența unei puteri superioare formidabile — un Dumnezeu cognoscibil, un spirit sau absolutul imuabil — care este dispusă și poate să intervină în favoarea noastră. În unele cazuri, această putere înaltă ia forma unei ființe spirituale puternice care poate fi convinsă cu ajutorul rugăciunii, sacrificiului sau al altor mijloace religioase, să lupte pentru interesele noastre și să ne apere de rău.
În alte încarnări — de exemplu, în budism — acest aliat personal divin devine un refugiu impersonal al adevărului spiritual ultim, în care credincioșii pot găsi eliberarea transcendentă de toate suferințele vieții.
Credința într-o putere mai înaltă oferă credincioșilor asigurarea că viețile lor au semnificație și scop, că nu sunt singuri în lupta pentru supraviețuire, că puteri puternice, binevoitoare lucrează în lume și, în ciuda grozăviilor și incertitudinilor existenței, nu ar trebui să se teamă.
Abilitatea de a alina tristețea existențială și de a ne conecta la forțele spirituale puternice este cel mai mare dar pământesc pe care religiile îl au de oferit.
Pentru credinciosul individual, este un dar de speranță și mângâiere, dar pe o scară mai largă, efectele sale au fost mai profunde. Ridicându-ne din teamă și inutilitate, dându-ne sentimentul că mâini înțelepte și capabile conduc autobuzul cosmic, religia a servit ca puternică sursă de încredere și motivație care nu numai că a modelat o mare parte din istoria umanității, dar se poate să fi fost și un motiv crucial pentru care rasa umană a putut să supraviețuiască.
Imaginați-vă, de exemplu, provocările verilor noștri Neanderthalieni care, pe când domnea Epoca Glaciațiunilor, erau încă prinși într-o competiție acerbă cu animale puternice pentru dominația pământului. În cele mai multe cazuri, animalele erau binecuvântate cu putere și viteză superioare și simțuri mult mai ascuțite. Supraviețuirea era tot timpul pusă la îndoială și tot ceea ce a permis strămoșilor noștri să participe la competiție a fost inteligența lor fără precedent și voința energică de a supraviețui.
Desigur, spre deosebire de animale, primii oameni erau împovărați cu conștiința certitudinii morții, o introspecție enervantă care îi putea arunca rapid în depresie și apatie, fapt care ar fi dus la un sfârșit timpuriu și nefericit al epopeii umane. La urma urmelor, ultimul lucru de care aveau nevoie strămoșii noștri, în întrecerea nemiloasă a selecției naturale, era să fie scoși din joc de certitudinea ce seca sufletul că, indiferent cât de mult s-ar fi zbătut, cu câtă pricepere ar fi vânat, cât de aprig ar fi luptat sau cât de creativ ar fi gândit, moartea aștepta întotdeauna și că, până la urmă, viețile lor se adăugau la marele nimic.
Promisiunile religiei au protejat primii oameni de un fatalism autodistructiv și le-au permis să lupte fără răgaz, dar cu optimism, pentru supraviețuire. Dovezile arheologice ne spun că până și cele mai timpurii culturi umane practicau o religie rudimentară. Gândirea convențională a multor psihologi și sociologi explică apariția religiei ca proces cognitiv, bazat pe logică eronată și deducții incorecte: în termeni foarte simpli, simțim teama și dorim confortul, așa că visăm la un protector puternic, sus în cer.
Abordarea neurologică sugerează însă că Dumnezeu nu este produsul unui proces cognitiv, deductiv, ci a fost „descoperit” într-o întâlnire mistică sau spirituală, adus în conștiința oamenilor prin intermediul mașinăriei de transcendență a minții. Cu alte cuvinte, oamenii nu au inventat cognitiv un Dumnezeu puternic, după care au depins de această invenție ca să câștige sentimentul de control; în schimb, Dumnezeu, în definiția cea mai largă și mai esențială a termenului, este experimentat în spiritualitatea mistică. Aceste experiențe intime, unitare, ale prezenței lui Dumnezeu oferă posibilitatea controlului aparent.
Cartile lui Andrew Newberg se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
