Rudolf Steiner – Alcătuirea Corpului din Eter și Lumină
Ascultă articolul audio:
Omul elimină continuu substanțe și preia mereu altele noi. Astfel încât ne gândim: prin gură pătrunde materia înăuntru; prin excremente și urină materia iese afară, iar omul este ca un furtun. El preia substanțe prin mâncare, le păstrează un timp, apoi le elimină. Așa se gândește că ar fi construit omul.
Adevărul este însă că în om nu pătrunde nimic din substanța pământului. Aceasta este pur și simplu o iluzie. Lucrurile se petrec astfel: dacă mâncăm, să zicem, cartofi, nu este vorba să preluăm ceva din cartof, ci cartoful este ceva care ne stimulează, stimulează maxilarul, faringele etc. Aici acționează cartoful. Acum în noi ia naștere forța de a-l elimina, iar în timp ce-l eliminăm, ne vine din eter, nu din materie solidă, ceea ce în decurs de șapte ani este în constituția noastră. Noi nu ne construim corpul absolut deloc din materia pământului. Mâncăm pur și simplu ca să avem un stimulent. De fapt, noi ne construim corpul din ceea ce este sus. Astfel, tot ceea ce-și închipuie oamenii: că hrana intră și apoi iese, iar între timp rămâne ceva înăuntru nu corespunde adevărului absolut; acest proces constituie doar o stimulare. Aici apare o forță contrară din eter, iar noi ne construim întregul corp din eter. Tot ceea ce avem în noi nu este construit din materia pământului. Dacă împingem în ceva cu o anumită forță, apare forța de reacție, egală și contrară primeia. Nu putem înlocui forța de reacție cu prima forță. Tot așa, atunci când avem nevoie de hrană ca să nu devenim leneși în reconstruirea corpului nostru, nu putem să spunem că preluăm în noi această hrană.
Totuși, pot să apară nereguli. Dacă noi preluăm prea multă hrană, aceasta rămâne prea mult timp înăuntru. Stocăm nejustificat materie în noi, devenim corpolenți, grași ș.a.m.d. Dacă preluăm prea puțină hrană, avem puțin stimulent și luăm puțin din lumea spirituală, din lumea eterică.
Faptul că noi nu ne construim corpul din pământ și din substanțele lui, ci din ceea ce este în afara sa, este foarte important. Dacă în șapte ani întregul corp este înnoit, atunci și inima este înnoită. Inima pe care ați purtat-o în dumneavoastră cu șapte ani în urmă nu o mai aveți acum, ea s-a înnoit, s-a înnoit nu din materia pământului, ci din ceea ce există în lumina ce înconjoară Pământul. Inima dumneavoastră este lumină condensată! Dumneavoastră, realmente, v-ați condensat inima din lumina Soarelui. Toate organele vi le construiți din ceea ce este mediul înconjurător pătruns de lumină, iar faptul că noi mâncăm, că preluăm hrană, asta înseamnă doar stimulare.
Vedeți dumneavoastră, singurul lucru pe care-l dă hrana este faptul că avem în interior un fel de fotoliu. Prin faptul că avem materie fizică în noi, substanțe fizice, ajungem în viața obișnuită la sentimentul Eului. Ne simțim pe noi înșine ca și cum ne-am așeza pe scaun. Simțim și fotoliul care ne susține, care ne presează. La fel simțim corpul care apasă continuu pe ceea ce am alcătuit din Cosmos. Când dormim, nu-l simțim, deoarece suntem în afara lui. Simțim corpul; acesta este un fel de pat de odihnă, la unul mai tare, la altul mai moale. Acesta este un fel de pat de odihnă în care omul se întinde și se simte și diferența dintre un pat moale cu arcuri și o bancă din lemn! La fel simte omul diferența între ceea ce este în el dur și ceea ce este moale. Acesta însă nu este omul propriu-zis, omul propriu-zis este cel care stă în el.
Cartile lui Rudolf Steiner se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
