Rupert Sheldrake – Explorând Mintea Extinsă și Alte Idei Neconvenționale
Acest articol explorează perspectivele neconvenționale ale lui Rupert Sheldrake asupra fenomenelor precum rezonanța morfică, mintea extinsă și telepatie, susținute de dovezi empirice, deși considerate non-mainstream de știința convențională. Se discută fenomenul scopaesteziei (senzația de a fi privit) și experimentele care sugerează o interacțiune între minte și mediu, chiar prin intermediul luminii. Se analizează, de asemenea, implicațiile acestor teorii asupra naturii percepției și a conștiinței, inclusiv o abordare trinitară a realității, care diferă atât de materialism, cât și de idealism. În final, se prezintă experimente simple, accesibile publicului larg, pentru a verifica aceste teorii.
Temele cheie abordate:
- Mintea extinsă: Sheldrake susține că mintea noastră nu se limitează la creier, ci se extinde în lumea din jurul nostru. Această idee se diferențiază de conceptul de “cogniție extinsă” din științele cognitive, care se concentrează mai degrabă pe modul în care instrumentele și mediul influențează procesele cognitive. Sheldrake propune că mintea extinsă are efecte reale în lumea exterioară și poate fi investigată științific.
- Scopaesthesia: Sheldrake explorează fenomenul “senzației de a fi privit”, cunoscut sub numele de scopaesthesia, ca o dovadă a minții extinse. El argumentează că oamenii pot simți când cineva îi privește din spate, chiar și atunci când nu există indicii vizuale sau auditive.
- Extramisia: Legat de scopaesthesia, Sheldrake propune teoria “extramisiei”, o teorie veche a vederii care susține că ochii nu doar primesc lumină, ci și emit un fel de energie sau informație. El sugerează că această “extramisie” ar putea fi responsabilă pentru senzația de a fi privit.
- Rezonanța morfică: Sheldrake discută despre rezonanța morfică, conceptul conform căruia există o memorie colectivă inerentă în natură, fiecare specie având o memorie colectivă, iar amintirile noastre personale nu se află doar în creier. Această teorie sugerează că învățarea și experiențele anterioare ale membrilor unei specii pot influența membrii actuali ai acelei specii.
- Idealismul analitic vs. Trinitarianismul: În partea finală a interviului, Sheldrake se angajează într-o discuție filozofică despre natura conștiinței. El critică idealismul analitic, promovat de filozofi precum Bernardo Kastrup, și propune în schimb un model trinitarian al conștiinței, inspirat de teologia creștină.
Dovezi și experimente:
Sheldrake prezintă o serie de dovezi și experimente care susțin ideile sale, inclusiv:
- Studiile despre scopaesthesia: numeroase studii au arătat că oamenii pot detecta privirile altora cu o precizie mai mare decât șansa. Sheldrake citează studii care au folosit o varietate de metode, cum ar fi pereți despărțitori, oglinzi unidirecționale și camere video.
- Experimentele cu privire la extramisie: un studiu recent realizat la Princeton și la Institutul Karolinska din Stockholm a descoperit că oamenii reacționează la anumite stimuli vizuali ca și cum ar crede că o forță iese din ochii lor.
- Aplicația pentru antrenarea scopaesthesției: Sheldrake a dezvoltat o aplicație mobilă care permite oamenilor să-și exerseze abilitatea de a detecta privirile.
Puncte de dezbatere:
Ideile lui Sheldrake sunt controversate și au fost criticate de comunitatea științifică. Unele dintre criticile aduse includ:
- Lipsa de mecanisme clare: criticii susțin că Sheldrake nu oferă o explicație clară a mecanismelor care stau la baza rezonanței morfice sau a minții extinse.
- Dovezi anecdotice: o mare parte din dovezile prezentate de Sheldrake se bazează pe rapoarte anecdotice, care pot fi subiective și nesigure.
- Nevoia de replicări independente: multe dintre studiile citate de Sheldrake nu au fost replicate independent de alți cercetători.
Citate importante:
- “Cred că imaginile sunt unde par a fi, în afara capului nostru.”
- “Ceea ce spun este că atunci când ne uităm la ceva, putem de fapt să-l afectăm prin privirea noastră.”
- “Legile naturii nu sunt legi eterne fixate pentru totdeauna în momentul Big Bang-ului. Ele sunt de fapt obiceiuri în evoluție.”
- “Cred că pentru dezvoltarea biologică, obiceiurile, câmpurile morfogenetice și rezonanța morfică ne-ar extinde termenii fizici de explicație, rămânând în același timp într-o versiune extinsă a fizicalismului.”
Concluzie:
Ideile lui Rupert Sheldrake sunt provocatoare și stimulează o reconsiderare a modului în care înțelegem mintea și conștiința. Deși dovezile pe care le prezintă sunt controversate, cercetările sale ridică întrebări importante despre natura realității și despre limitele științei convenționale.
Susține misiunea noastră! Donează și contribuie la un viitor mai conștient și plin de lumină.
