Rupert Sheldrake – Mintea este extinsă dincolo de creier și are efecte la distanță

Rupert Sheldrake, un biolog controversat, care promovează ideea că mintea este extinsă dincolo de creier și are efecte la distanță, explicând fenomene considerate paranormale, cum ar fi telepatia. El susține că mintea poate influența obiectele prin simplul fapt că le privește și că există o conexiune telepatică între membrii grupurilor sociale, chiar și la distanță. Sheldrake prezintă experimente care susțin teoriile sale, inclusiv teste cu animale de companie care par să știe când stăpânii lor se întorc acasă și teste cu telepatie telefonică, care demonstrează că oamenii pot ghici cine îi sună cu o rată de succes mai mare decât cea aștepta.

Vezi online cu traducere:

Partea 1:

---

Mintea extinsă, de Rupert Sheldrake

Partea 1 explorează principalele teme și idei prezentate de biologul Rupert Sheldrake în discursul său despre “Mintea extinsă”, susținut la Google. Sheldrake pledează pentru o înțelegere extinsă a minții umane, care depășește limitele creierului fizic și se manifestă ca un câmp ce interacționează cu mediul înconjurător.

Conștiința ca fenomen de câmp:

• Sheldrake definește conștiința ca un fenomen de câmp, similar câmpurilor magnetice sau gravitaționale.

“Mințile noastre sunt asemănătoare câmpurilor și se extind dincolo de creier, similar modului în care câmpurile magnetice se extind dincolo de magneți.”

• El contestă viziunea convențională a neuroștiinței care plasează conștiința exclusiv în creier.

“Tot ceea ce vedeți este în interiorul capului dumneavoastră, într-un fel miraculos și inexplicabil.”

• În schimb, propune ca mintea să se extindă în mediul înconjurător, permițând interacțiuni la distanță.

“Sugerez că, atunci când vedeți ceva, imaginea pe care o vedeți este acolo unde pare a fi.”

• Această perspectivă rezonează cu filosofii antice și cu experiența intuitivă a copiilor.

“Este o viziune populară, specifică copiilor, de a reprezenta raze care ies din ochii supereroilor.”

Dovezi ale minții extinse:

• Sheldrake prezintă o serie de fenomene controversate, cum ar fi senzația de a fi privit din spate, telepatie și premoniții, ca dovezi ale minții extinse.

“Aproximativ 90% din populație a experimentat senzația că, uneori, atunci când este privită din spate, se întoarce.”

• El citează studii științifice care demonstrează că oamenii pot detecta privirile altora, chiar și prin intermediul camerelor de supraveghere.

“Aceste lucruri sunt considerate complet normale, dar reprezintă o anomalie științifică enormă.”

• Comportamentul animalelor, cum ar fi anticiparea întoarcerii stăpânului de către câini, este interpretat ca o formă de telepatie.

“Multe dintre aceste povești, aproximativ 800 în baza noastră de date, implică câini, aproximativ 500 implică pisici.”

• Sheldrake susține că telepatie este o formă naturală de comunicare în cadrul grupurilor sociale, similară cu modul în care stolurile de păsări se mișcă sincronizat.

“Cred că rămân conectați la distanță prin acest câmp întins.”

Telepatia și implicațiile sale:

• Sheldrake detaliază experimente riguroase care demonstrează existența telepatiei, inclusiv experimente cu apeluri telefonice și e-mailuri.

“Am dezvoltat un test pentru a încerca să aflăm ce se întâmplă cu adevărat: este doar o coincidență sau nu?”

• El subliniază importanța replicării independente și a analizelor statistice pentru a valida rezultatele.

“Când lucrurile sunt repetate de sute de mii de ori, cu multe replicări independente, devin foarte semnificative.”

• Sheldrake explorează potențialul telepatiei în diverse domenii, de la securitate la relații interpersonale.

“Forțele de securitate sunt foarte interesate de această întrebare.”

• El anticipează integrarea testelor de intuiție în telefoanele mobile, ca o modalitate de a antrena și a studia această abilitate.

“În loc de un ID apelant, când intră apelul, va exista un program simplu, ușor de realizat, care va spune cine sună.”

Critica scepticismului:

• Sheldrake critică scepticismul dogmatic care respinge apriori orice dovadă a fenomenelor paranormale.

“Cred că unii oameni sunt atât de blocați în scepticismul științific încât ajung să fie bigoți și părtinitori.”

• El evidențiază dublul standard aplicat în știință, unde teorii speculative, lipsite de dovezi, sunt acceptate, în timp ce fenomenele demonstrabile experimental sunt respinse.

“Puteți spune astfel de lucruri și să dețineți funcții prestigioase în universități de top.”

• Sheldrake pledează pentru o deschidere a comunității științifice către investigarea fenomenelor minții extinse.

“Extindem domeniul științei la fenomene care sunt cunoscute pe scară largă, de care majoritatea oamenilor sunt cu adevărat interesați și care ar putea avea o explicație științifică perfect valabilă.”

Teoria câmpurilor morfice:

• Sheldrake menționează teoria sa despre câmpurile morfice, care propune existența unor câmpuri care guvernează dezvoltarea și comportamentul sistemelor biologice.

“Am o teorie despre câmpurile morfice și rezonanța morfică, pe care am prezentat-o în primele mele două cărți.”

• Aceste câmpuri ar conține o memorie colectivă a speciei, influențând formarea și comportamentul organismelor individuale.

Concluzii:

Discursul lui Sheldrake provoacă viziunea convențională a minții umane și pledează pentru o perspectivă extinsă, care recunoaște interacțiunea subtilă dintre minte și mediul înconjurător. El susține că fenomenele minții extinse sunt demonstrabile experimental și pot fi integrate într-un cadru științific riguros. Această abordare, susține Sheldrake, ar putea revoluționa înțelegerea noastră despre conștiință și ar putea deschide noi frontiere pentru explorarea potențialului uman.

---

Clip 2:

---

Rupert Sheldrake și Câmpurile Morfice

Acest document prezintă o analiză detaliată a principalelor teme și idei din textul furnizat, care prezintă o prelegere susținută de Rupert Sheldrake despre conceptul său de câmpuri morfice.

Teme principale:

• Sufletul în viziunea aristotelică: Sheldrake începe prin a explora conceptul de suflet așa cum a fost definit de Aristotel, care atribuia suflete tuturor organismelor vii, nu doar oamenilor. Plantele aveau un „suflet vegetativ” care le organiza forma și creșterea, în timp ce animalele aveau un „suflet animal” suplimentar care le guverna mișcările, senzațiile și instinctele. Această perspectivă a fost integrată în teologia medievală de către Toma d’Aquino, devenind o doctrină standard pentru o lungă perioadă.
• Câmpurile morfice: Sheldrake introduce conceptul său de câmpuri morfice, care sunt câmpuri energetice invizibile care influențează forma și comportamentul organismelor vii. Acestea includ câmpuri morfogenetice, care ghidează dezvoltarea embrionară și regenerarea țesuturilor, și câmpuri comportamentale, care organizează instinctele și comportamentul animalelor.
• Rezonanța morfică: Sheldrake explică cum câmpurile morfice se bazează pe un tip de memorie inerentă numită rezonanță morfică. Prin rezonanță morfică, organismele similare din trecut influențează organismele similare din prezent. Cu cât există mai multe organisme similare în trecut, cu atât câmpul morfic este mai puternic și cu atât este mai ușor pentru organismele din prezent să adopte acea formă sau comportament.
• Implicațiile rezonanței morfice: Sheldrake explorează implicațiile rezonanței morfice pentru o varietate de fenomene, inclusiv cristalizarea compușilor chimici, evoluția speciilor, comportamentul animalelor, memoria umană, experiențele extrasenzoriale și chiar supraviețuirea după moarte.
• Critica materialismului: Sheldrake critică materialismul dominant în știința modernă, care susține că totul poate fi explicat prin interacțiuni fizice și chimice. El susține că rezonanța morfică sugerează existența unor principii organizatoare care depășesc explicațiile materialiste.

Idei și fapte importante:

• Câmpurile morfice ca o alternativă la legile naturii: Sheldrake propune ca câmpurile morfice, cu memoria lor inerentă, să ofere o explicație alternativă pentru regularitățile observate în natură. În loc de legi eterne și imuabile, natura ar funcționa pe baza unor “obiceiuri” care se dezvoltă de-a lungul timpului.

“În loc de legi eterne dincolo de spațiu și timp, există obiceiuri în spațiu și timp care se dezvoltă pe măsură ce universul evoluează.”

• Cristalizarea și rezonanța morfică: Sheldrake susține că rezonanța morfică poate explica de ce compușii chimici noi sunt mai greu de cristalizat inițial, dar devin mai ușor de cristalizat pe măsură ce sunt sintetizați de mai multe ori. Această predicție contrazice viziunea convențională conform căreia cristalizarea ar trebui să fie guvernată de legi fixe și imuabile.

“Dacă cristalizați ceva care a fost cristalizat de multe ori înainte, cum ar fi sarea sau zahărul, atunci va exista un obicei extrem de bine dezvoltat pentru ca acele cristale să se dezvolte, din cauza milioanelor, miliardelor de cristale anterioare.”

• Memoria ca un fenomen non-local: Sheldrake sugerează că memoria nu este stocată în creier, ci este accesată prin rezonanță morfică. Această perspectivă ar putea explica fenomenul membrelor fantomă, în care oamenii continuă să simtă senzații în membrele amputate.

“Ceea ce sugerez este că ne acordăm la propriul nostru trecut, precum și la cel al altor oameni. Ceilalți oameni sunt mai puțin specifici, ai noștri sunt mai specifici, dar memoria individuală și memoria colectivă sunt două aspecte ale aceluiași fenomen.”

• Responsabilitate crescută în lumina rezonanței morfice: Sheldrake subliniază că, dacă gândurile și intențiile noastre pot influența câmpurile morfice, atunci avem o responsabilitate mai mare pentru modul în care gândim și acționăm.

“Devenim mai responsabili pentru modul în care gândim și pentru tipul de atitudini pe care le avem, deoarece acestea pot afecta atât pe ceilalți, cât și pe noi înșine.”

• Inteligența câmpurilor morfice: Sheldrake admite că este tentant să privim câmpurile morfice ca fiind “inteligente” în sensul că acestea pot organiza sisteme complexe și se pot adapta la condiții noi. Cu toate acestea, el preferă să evite termenul “inteligență” deoarece este încărcat cu conotații religioase și poate genera confuzii.

Concluzii:

Textul oferă o introducere fascinantă în teoria câmpurilor morfice a lui Rupert Sheldrake. Deși controversate, ideile sale provoacă modul nostru de a gândi despre natură, memorie, conștiință și chiar despre natura realității în sine. Sheldrake ne invită să explorăm o viziune holistică asupra lumii, în care interconexiunile și memoria colectivă joacă un rol fundamental.

 

---

Cartile lui Rupert Sheldrake se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

---