Valeriu Popa – Viața ca cea mai dură școală și importanța pregătirii pentru “examenul” final

Valeriu Popa discută despre înțelegerea morții și a procesului de părăsire a corpului fizic dintr-o perspectivă creștin-ortodoxă, menționând obiceiul aprinderii lumânării. Se explorează ideea că moartea este o naștere pe un alt plan spiritual și necesitatea de a înțelege științific și prin credință dependența noastră. Valeriu Popa aduce în discuție fenomene inexplicabile, cum ar fi apariția imaginilor cu cei decedați pe ecrane, sugerând o prezență continuă dincolo de viața fizică. Se menționează importanța pregătirii spirituale pentru momentul morții și necesitatea ca medicina să integreze aspecte religioase pentru a ajuta pacienții în faza terminală. În final, se explică simbolismul lumânării ca o vibrație care ghidează sufletul prin tunelul de lumină descris în experiențele morții clinice. Valeriu Popa îndeamnă la o schimbare de atitudine față de moarte, sugerând să onorăm pe cei care pleacă și să ne concentrăm asupra sprijinirii celor care vin pe lume.

Vezi online:

---

---

---

1. Natura Vieții și a Morții:

• Viața ca școală a suferinței: Valeriu Popa definește viața ca fiind “cea mai dură școală a acestei planete”, unde “examenele se iau numai prin suferință”. El sugerează că încercările și suferința sunt esențiale pentru evoluția spirituală. Cei care evită suferința rămân “repetenți față de viață”.
• Cele două părți ale corpului uman: Popa introduce conceptul unui corp uman format din două părți: materială (fizică) și bioenergetică (unde este “înglobat popular sufletul sau spiritul”). Echilibrul dintre aceste două părți este esențial pentru manifestarea vieții.
• Boala și dezechilibrul: Boala este definită ca un efect al “dezechilibrării sub limita de toleranța fizicului”, în timp ce moartea este rezultatul unei “dezechilibrări peste limita de toleranța fizicului”.
• Moartea ca etapă de evoluție, nu sfârșit: Popa afirmă că “practic nu există moarte”, ci doar un act fiziologic prin care trece tot ceea ce este creat pentru a “căpăta evoluția”. El consideră moartea de pe planul fizic ca o “naștere sus pentru partea spirituală”, iar nașterea fizică drept o “moarte sus pentru partea spirituală”, subliniind un ciclu continuu.
• Ordinea apariției materiei și energiei: Popa argumentează că “întâi a fost energia și după aceea materia”, ilustrând acest lucru prin exemplul apei care îngheață și se dilată, exercitând o forță. El susține că forma noastră spirituală precede materia fizică.

2. Spiritualitate și Divinitate:

• Originea divină a tot ce există: Tot ceea ce este creat este văzut ca emanând de la “divinitate” sau “Dumnezeu”. Oamenii sunt “fii de Dumnezeu” în grade diferite de evoluție.
• Natura vibratorie a divinității: Divinitatea nu are o “forță materială” ci o “formă vibratorie energetică”.
• Rolul “subalternilor divinului”: Popa menționează că sfaturile pe care le oferă nu sunt doar ale sale, ci sunt transmise prin el de către “subalternii divinului”.
• Necesitatea respectării legii divine: Se subliniază importanța respectării “legii divine”, iar nerespectarea acesteia are consecințe (“plătește”).

3. Fenomene Paranormale și Capacități Umane Neexplorate:

• Copiii cu proprietăți neobișnuite: Popa observă nașterea a numeroși copii în România cu “niște proprietăți care pun întrebări peste întrebări”.
• Exemple de capacități paranormale: El menționează cazul unei persoane din Craiova care identifică zonele afectate ale corpului și se “lipește ca o ventuză”, sugerând o capacitate de diagnosticare și vindecare neconvențională. El atribuie astfel de fenomene ca fiind “dare de la Dumnezeu”.
• Manifestarea spiritelor prin tehnologie: Popa afirmă că “a început să apară pe ecranul televizorului în anumite condiții cei decedați”. El relatează cazul unei soții decedate care comunica cu soțul ei prin intermediul ecranului televizorului, oferindu-i sfaturi.
• Prezența constantă a imaginii: El sugerează că imaginea există “acolo lângă aparat și aici peste tot în în tot ceea ce ne înconjoară”, dar devine vizibilă doar prin intermediul unui dispozitiv adecvat, oferind analogia cu undele radio și televiziunea.
• Percepția după amputare: Popa menționează fenomenul membrelor fantomă și dispariția “fantomei” odată cu moartea, argumentând că energia precede materia și nu dispare odată cu pierderea fizică.

4. Autovindecarea și Importanța Pregătirii pentru Moarte:

• Posibilitatea autovindecării: Popa sugerează că unii oameni au reușit să se vindece urmând sfaturile sale, datorită faptului că nu au fost “auto programați pentru boala respectivă” și au înțeles că boala a apărut din cauza “liberului arbitru” și a neglijenței față de sine.
• Critica metodelor neconvenționale de vindecare: El menționează scepticismul celor care nu cred în vindecarea prin metode neconvenționale (ex: “păscut iarbă nemâncat apă distilată sau bei urina”), dar explică aceste metode ca având rolul de a “dezintoxica organismul”.
• Ritualul lumânării la moarte: Popa explică semnificația lumânării aprinse la moarte în tradiția creștin ortodoxă, legând-o de “tunelul de lumină” prin care trece partea spirituală. Lumina ajută spiritele mai puțin evoluate să găsească mai ușor acest tunel.
• Importanța pregătirii pentru moarte: El subliniază necesitatea ca oamenii să fie pregătiți pentru actul morții, argumentând că “a trăit rațional și a murit rațional este una dintre căile frumoase ale vieții noastre”. El critică frica de a vorbi despre moarte și pledează pentru o educație în acest sens, chiar de la vârste fragede.
• Sprijinul medical și religios pentru cei în fază terminală: Popa menționează inițiative din America unde medicii colaborează cu preoții pentru a pregăti pacienții pentru moarte, subliniind importanța acestui demers pentru o plecare mai liniștită.
• Reacția la moarte și înțelegerea spirituală: El anticipează un viitor în care tehnologia va permite comunicarea cu cei decedați, ceea ce va schimba percepția asupra morții. În loc de plâns, se va pune accent pe onorarea celor plecați și pe sprijinirea celor nou-născuți, care vin pe lume cu “necăjit” și trebuie să învețe și să evolueze.

Concluzie:

Discursurile lui Valeriu Popa explorează o viziune complexă asupra existenței, împletind concepte spirituale cu observații asupra lumii fizice și a fenomenelor neobișnuite. El propune o înțelegere a vieții ca un proces de învățare prin suferință, a corpului uman ca având o componentă energetică esențială, și a morții ca o tranziție către o altă etapă de evoluție. Popa subliniază importanța echilibrului, a respectării legilor divine, a explorării capacităților umane neexplorate și a pregătirii conștiente pentru momentul morții.

 

---

Cartile lui Valeriu Popa se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

---

 

---

Transformă Textul în Audio gratuit cu aplicația Reader Elevenlabs

---