William Buhlman – Noi existăm dincolo de gânduri, dincolo de timp, dincolo de relaţia liniară cauză-efect

Notă în jurnal, 24 Octombrie, 1992

Imi repet timp de cinci-zece minute sugestia preferată, cu voce tare: Acum sunt dedublat! In timp ce mă desprind, măresc intensitatea sugestiilor în mintea mea. Mă trezesc cu senzaţii puternice de furnicături şi vibraţii în întreg corpul. Imediat îmi focalizez întreaga atenţie asupra ideii de a pluti către uşa dormitorului meu. In câteva secunde simt cum sunt ridicat şi plutesc spre uşă. Apoi, cuprins de un mare sentiment de exaltare, păşesc prin uşa dormitorului şi trec în camera de zi. In timp ce privesc în jur, îmi dau seama că mă aflu în primul meu corp energetic (cel mai dens din punct de vedere al frecvenţei de vibraţie) şi simţ nevoia imperioasă de a explora.

Aproape strigând, emit cu voce tare, cu o mare fermitate, următoarea cerere: Doresc să văd măi mult! Instantaneu, o senzaţie de mişcare rapidă mă târăşte înspre interior. Mă simt ca şi cum sunt absorbit într-un vacuum şi în câteva secunde mă găsesc într-un loc cu totul nou. Sunt surprins şi în acelaşi timp orbit de intensitatea luminii ce mă înconjoară. Când încerc în mod instinctiv să mă apăr de acea radiaţie, îmi dau seama că trupul meu este lipsit de formă; fără braţe, fără picioare, doar energie. Urmăresc să înţeleg realitatea faptului că sunt lipsit de orice formă. Sunt precum o lumină ce nu are o formă exterioară distinctă. Vederea mea este nelimitată.

De jur împrejur emană pură energie; nu există forme sau contururi de orice fel, doar emisii de lumină. Sunt tras înspre ceea ce pare să fie o coloană de lumină pură de culoare albă. Pe măsură ce mă apropii de acea lumină, simt puterea sa de radiaţie ca fiind copleşitoare. Mă opresc şi urmăresc să mă adaptez. Energia este atât de intensă încât simt ca şi cum părţi exterioare ale mele sunt arse în întregime. Intreaga mea fiinţă exterioară – gândurile mele, temerile şi concepţiil e- sunt incinerate de acea lumină. La început, încerc să mă apăr. Mă înconjur pe mine însumi de gânduri, însă îmi dau seama că şi acestea sunt efectiv arse de intensitatea luminii. Nesigur de ceea ce să fac în continuare, mă eliberez şi mă abandonez în mod instinctiv acelei lumini. In acel moment, lumina mă pătrunde precum un lichid cald, îmi inundă corpul şi mintea. Intreaga mea fiinţă este umplută de lumină şi fiecare părticică din mine începe să rezoneze la o nouă frecvenţă de vibraţie. Mă relaxez şi savurez senzaţia acelei energii pure care îmi străbate tot corpul.

Adânc în interiorul meu, conştientizez faptul că în faţa mea se găseşte ceva de o importanţă majoră. Măi este ceva în legătură cu această coloană de lumină. Nemaifiindu-mi frică, sunt curprins de o dorinţă copleşitoare de a cunoaşte şi de a înţelege lumina. Mă apropii şi urmăresc să privesc înăuntru. Energia şi puterea aceea pură sunt dincolo de cuvinte; mă simt ca şi cum stau lângă un soare alb incandescent care radiază valuri de lumină. Ştiu intuitiv că sunt în siguranţă şi mă apropii uşor de lumină şi o ating. Un val intens de energie îmi străbate întreaga fiinţă. Dintr-o dată mă simt scufundat într-un ocean de pură cunoaştere. Sunt copleşit de amintirile a tot ceea ce eu am fost, a tot ceea ce am făcut, a tot ceea ce sunt.

Totul este acum. Sunt copleşit; de simplitatea absolută a tot. Pentru prima dată, totul este limpede. Tot ceea ce noi suntem şi tot ceea ce noi avem nevoie este deja aici. Pentru prima dată, conştientizez faptul că noi ne-am separat de sursa noastră. Cât de proşti suntem. Noi ne focalizăm pe forme moleculare perisabile în vreme ce adevărata realitate este întotdeauna aici, aşteptând răbdătoare ca noi să ne deschidem ochii şi să o vedem. Fiinţa mea este cuprinsă de un sentiment copleşitor de iubire, de un sentiment copleşitor de compasiune pentru tot ceea ce există. Am revelaţia faptului că noi suntem interconectaţi cu toţii într-un ocean de lumină vie. Separarea pe care noi o simţim este de fapt iluzia grosieră a formei moleculare asumate. Conştiinţa mi se trezeşte la revelaţia faptului că mintea mea împreună cu potenţialităţile sale reprezintă doar un alt vehicol temporar de exprimare. Noi existăm dincolo de gânduri, dincolo de timp, dincolo de relaţia liniară cauză-efect.

Sunt copleşit de valuri nesfârşite de cunoaştere pură. Mintea mea este umplută până la refuz iar eu îmi dau seama că este mai mult decât pot spera vreodată să îmi amintesc. Strig din toate puterile: îmi voi aminti aceasta! Instantaneu mă întorc în corpul fizic şi încerc să deschid ochii.

Sunt incapabil să mă mişc şi îmi dau seama că mă aflu într-o stare cataleptică. Treptat, încep să simt o senzaţie de amorţeală şi furnicături care îmi străbat tot corpul. După aproximativ un minut, sunt capabil să îmi mişc degetele de la mâini şi de la picioare. Rămân nemişcat şi revăd experienţa cu un sentiment de admiraţie. Ştiu cu certitudine că acea coloană de lumină eram de fapt eu cu adevărat – nu o altă parte din mine, ci sinele meu, esenţa pură a tot ceea ce eu sunt. Este posibil ca noi să fim chiar atât de incredibili? Acum mă simt separat şi singur; totuşi, în acelaşi timp, mă simt conectat la ceva mult mai măreţ decât mi-am putut imagina vreodată. Mintea mea este copleşită de revelaţii, mult mai multe decât pot eu începe să înţeleg.

Imi dau acum seama că noi ca şi fiinţe umane avem tendinţa naturală de a pune etichete pe tot ceea ce experimentăm şi să trecem totul prin filtrul conceptelor şi credinţelor noastre fizice. Mă întreb dacă toate formele şi entităţile chiar sunt doar interpretarea minţii noastre sau este vorba de altceva – ceva ce există dincolo de toate acestea; ceva atât de pur şi elevat încât este imposibil pentru mintea noastră să clasifice şi să interpreteze. Există posibilitatea ca această conştientizare a acestui fapt să reprezinte un important pas înainte. Este posibil ca lupta constantă între diferite religii, credinţe şi secte să ia sfârşit într-un final cu condiţia să recunoaştem faptul că toate credinţele religioase sunt interpretările fizice ale muritorilor. Acum îmi este foarte clar faptul că lui Dumnezeu nu îi pasă de teologia noastră personală. Credinţele noastre fizice îşi au toate rădăcinile în forme şi substanţe temporare; ele reprezintă toate un moment efemer în timp. Ceea ce contează cu adevărat este experienţa, spirituală. Se pare că scopul ultim al întregului univers este dobândirea experienţei proprii, personale. Nimic nu o poate înlocui pe aceasta. Acum este clar că experienţa personală este calea către obţinerea înţelepciunii pe care o împărtăşim cu toţii.

Pe măsură ce mi-am extins explorările dincolo de primă dimensiune interioară, am început să remarc nişte locuri mai neobişnuite. In anumite zone, anumiţi nori de energie dominau întregul loc. Am fost foarte uimit să văd cum unii dintre aceşti nori luau anumite forme asumate. Am văzut lucruri ce păreau a fi maşini, case, chiar şi vase de croazieră parţial create.

După ani de experienţă, am ajuns la concluzia că aceste obiecte reprezentau rezultatul direct al minţii umane. Mediile din dimensiunile subtile sunt alcătuite din energie care răspunde la puterea gândului. Gândurile par să aibă capacitatea înnăscută de a rearanja energiile subtile care duc la formarea dimensiunilor nevăzute.

Am descoperit că energia naturală din dimensiunile interioare îşi asumă forma unor nori de energie. Adică, această energie este o radiaţie luminoasă ce este foarte uşor de modelat. Se pare că părţile componente ale dimensiunilor nevăzute nu sunt reprezentate de particule (atomi şi molecule) ci de unde sau frecvenţe de energie şi lumină. Când am examinat norii energetici, mi-a devenit clar faptul că aceştia fiinţează ca nişte ciorchini de energie brută, neformată; mai degrabă ca nişte holograme ce îşi măresc treptat dimensiunile şi se modifică din punct de vedere al formei şi al densităţii.

Cartile lui William Buhlman se pot cumpara de la Editura Infinit – https://bit.ly/3intfLh

Dacă informațiile găsite aici te-au ajutat, spune "Mulțumesc" printr-o Donație: