Omraam Mikhael Aivanhov – Adevărata Meditație Nu E Ce Crezi: De Ce Ai Nevoie de Un Ideal Înalt?
Omraam Mikhael Aivanhov subliniază că adevărata meditație implică mai mult decât simpla reflexie, necesitând o pregătire prealabilă. Această pregătire constă în a avea un ideal înalt, dorința de a deveni o persoană mai bună și de a depăși slăbiciunile materiale. Fără acest ideal, meditația se reduce la preocupări lumești, fără acces la subiecte celeste sau divine. De asemenea, Omraam Mikhael Aivanhov distinge între meditație, contemplație (o stare superioară de bucurie și pace) și identificare (nivelul cel mai înalt, cel cu Sinele superior sau cu Dumnezeu), criticând tendința oamenilor de a se identifica cu corpul fizic în loc de natura lor spirituală.
Vezi online cu traducere:
Meditația Autentică și Idealul Înalt: Condiții pentru O Practică Transformatoare
Distincția între meditația superficială și cea autentică
Într-un context în care practica meditației a devenit popularizată și adesea banalizată, Omraam Mikhael Aivanhov atrage atenția asupra diferenței fundamentale dintre o meditație autentică și una superficială, lipsită de profunzime și pregătire interioară. Astfel de abordări superficiale, în care subiectele de meditație gravitează în jurul dorințelor materiale – precum banii, puterea, relațiile fizice sau grijile cotidiene – nu doar că sunt sterile din punct de vedere spiritual, dar pot deveni chiar nocive pentru cel care le practică fără discernământ. Meditația lipsită de fundament interior „nu aduce nimic” și poate deveni „primejdioasă pentru cel ce încearcă”.
Condițiile prealabile ale meditației autentice
Pentru ca meditația să aibă efecte reale asupra ființei, este necesară o pregătire interioară riguroasă. Aceasta presupune depășirea anumitor slăbiciuni, dobândirea unor adevăruri esențiale despre sine și, mai presus de toate, existența unui ideal înalt. Meditația profundă nu poate apărea în lipsa acestui reper interior care ridică aspirațiile dincolo de planul personal și material.
Idealul înalt – fundamentul unei vieți spirituale
Un ideal înalt este definit ca aspirația sinceră de a deveni mai bun decât oamenii obișnuiți – mai pur, mai înțelept, mai puternic și mai aproape de perfecțiune. Este dorința de a fi un model, un canal de expresie pentru valorile superioare ale umanității. Acest ideal acționează ca o forță interioară care orientează atenția către subiecte celeste și divine: lumina, iubirea, înțelepciunea, îngerii, arhanghelii, universul și eternitatea. Fără acest ideal, meditația rămâne prizonieră în dimensiunea materialului și a preocupărilor cotidiene. În lipsa unei direcții spirituale înalte, omul riscă să își irosească existența în activități triviale și lipsite de semnificație: distracții, sport, lecturi superficiale sau conversații de circumstanță.
Natura meditației autentice
Meditația autentică este mai mult decât un simplu exercițiu de reflecție. Ea presupune oprirea conștientă asupra unei calități, a unei virtuți sau a unei realități pe care dorim să o încorporăm în propria ființă. Este un act conștient de modelare interioară. Printre temele potrivite pentru meditația profundă se numără bunătatea, generozitatea, pacea, lumina, înțelepciunea, iubirea. În esență, meditația devine un proces spiritual activ, orientat către dezvoltarea sufletului, nu o preocupare intelectuală sau psihologică izolată.
Contemplația – un nivel superior de conștiință
Dincolo de meditație se află contemplația, o stare superioară a conștiinței în care efortul mental este înlocuit de trăirea directă a unei realități spirituale. Contemplația presupune oprirea interioară asupra unei imagini sacre – precum frumusețea universală – și rămânerea într-o stare de extaz liniștit, de împlinire profundă. Spre deosebire de meditație, care implică un efort de gândire și imaginație, contemplația este caracterizată de pace, bucurie și libertate interioară. Este o experiență în care ființa se regăsește pe sine în armonie cu divinul.
Identificarea cu Sinele Divin – scopul ultim al căutării interioare
Cea mai înaltă formă de meditație și contemplație constă în dorința sinceră de identificare cu Divinul. A te opri asupra lui Dumnezeu și a aspira să devii asemenea Lui, înseamnă a urma îndemnul evanghelic: „Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este.” Acesta este idealul inițiatic suprem, accesibil doar celor care transcend identificarea cu aspectele inferioare ale propriei ființe.
Pericolul identificării cu corpul fizic
Una dintre cele mai mari erori ale umanității moderne, subliniază autorul, este identificarea cu propriul corp fizic – considerat adesea singura realitate personală. Această concepție este considerată o formă gravă de ignoranță: „Nu trebuie niciodată să te identifici cu corpul fizic!” Corpul este doar un vehicul – „măgărușul”, „mașina” – iar spiritul este adevăratul conducător. Atunci când omul se identifică cu trupul, suferă inevitabil odată cu degradarea acestuia: îmbătrânește, se răcește, se slăbește, se întunecă. El uită că este, de fapt, „un suflet, un spirit, o ființă imaterială cu puteri nebănuite.”
Calea inițiaților – identificarea cu Eul Superior
Adevărata transformare începe în momentul în care ființa umană se identifică cu Eul Superior – acea scânteie divină prezentă în fiecare individ, „o flacără, care este același lucru cu Dumnezeu.” Toți marii Maeștri spirituali au urmat acest drum al unificării cu Sinele Divin, demonstrând prin viața lor că această cale este nu doar posibilă, ci și universal valabilă.
Cunoașterea de sine – cheia eliberării spirituale
Maxima inițiatică inscripționată pe templul din Delphi – Cunoaște-te pe tine însuți – este reafirmată ca esența oricărui parcurs autentic de trezire. Adevărata cunoaștere de sine nu constă în înțelegerea limitată a calităților și defectelor personale, ci în recunoașterea ființei divine din interior. Omul nu este doar o sumă de trăsături psihologice, ci „ceva sublim, divin, extraordinar.” Ignorarea acestei realități conduce inevitabil la autodistrugere și rătăcire existențială.
Iluminarea – un proces de durată
Transmiterea acestor adevăruri profunde nu poate fi instantanee. Iluminarea este un proces care necesită timp, efort, discernământ și voință. „Nu se poate lumina lumea într-o zi” – avertizează autorul – iar acest lucru subliniază răbdarea și perseverența necesare pentru transformarea spirituală autentică.
Concluzie
Omraam Mikhael Aivanhov prezintă o viziune clar structurată și profundă asupra practicii meditației autentice, demonstrând că aceasta nu este o tehnică izolată, ci o etapă într-un parcurs spiritual complex. Elementul esențial al acestui drum este prezența unui ideal înalt, care orientează întreaga ființă către desăvârșire și cunoaștere de sine. Doar prin renunțarea la identificarea cu trupul fizic și prin cultivarea legăturii cu Sinele Divin, meditația poate deveni o poartă către contemplație și, în cele din urmă, către iluminare.
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
