Matias De Stefano – Spiritualitatea: Abilitatea de a Respira Armonios și de a Fi Coerent

Matias de Stefano discută conceptul de spiritualitate, evidențiind că aceasta este capacitatea de a respira armonios și de a fi calm, spre deosebire de ideile preconcepute legate de ritualuri sau conexiuni interdimensionale. Explică rolul istoric al religiilor ca instrumente utile pentru supraviețuire și siguranță, comparându-le cu un sistem GPS care oferă îndrumare. În cele din urmă, textul subliniază că spiritualitatea este un „ocean” vast, iar religiile sunt diverse „pești” în cadrul acestuia, sugerând că toate căile religioase duc către același punct: iubire și unitate, iar coeziunea dintre gânduri, sentimente și acțiuni este esențială.

Vezi online cu traducere:

---

I. Definirea și Esența Spiritualității

Matias de Stefano propune o redefinire a conceptului de spiritualitate, disociindu-l de înțelesurile convenționale și de cadrele dogmatice religioase.

• Spiritualitatea ca Abilitate de Respirație Armonioasă: Elementul central al argumentației este definirea spiritualității ca “abilitate de a respira armonios”. O persoană spirituală este caracterizată prin capacitatea de a respira într-un mod calm și echilibrat, evitând stările de agitație sau stres. Această stare de echilibru interior este prezentată ca rezultat al acceptării propriei interiorități și al unei stări de autenticitate.

• Coerența ca Element Fundamental: Spiritualitatea este descrisă ca abilitatea de “a trăi calm, coerent și liniștit, în armonie”. Se subliniază importanța coerenței între gânduri, emoții și acțiuni ca fiind esențială.

• Detașarea de Dogme și Tradiții: Autorul argumentează că spiritualitatea nu este dependentă de dogme, religii, tradiții sau filozofii. Se respinge ideea că spiritualitatea ar implica practici precum “conectarea cu ființe din alte dimensiuni, conectarea cu spirite… să studiezi despre multe filozofii și să faci activări și meditații”. Astfel de abordări sunt considerate interpretări eronate ale conceptului.

II. Relația dintre Religie și Spiritualitate

Matias de Stefano prezintă o perspectivă asupra rolului istoric și funcțional al religiei, în contextul supraviețuirii și al securității, stabilind o distincție clară față de spiritualitate.

• Religia ca Instrument de Supraviețuire și Securitate: Etimologia cuvântului “religie” este legată de latinescul “religare”, sugerând ideea de a uni și a conecta. De-a lungul istoriei, religiile au servit ca mijloc de supraviețuire, oferind structură și coeziune socială. Ele au fost create pentru a proteja comunitățile, oferind un sentiment de siguranță și apartenență.

• Religia ca Sistem de Orientare: Religia este comparată cu un sistem GPS, oferind un ghid pentru viață și evitând sentimentul de dezorientare. Religiile au oferit un “drum de urmat” pentru a evita confuzia și amenințările externe.

• Prezența Spiritualității în Religie: Spiritualitatea poate coexista în cadrul structurilor religioase. Echilibrul interior și conexiunea cu divinitatea pot fi atinse în interiorul sentimentului de siguranță oferit de religie.

• Depășirea Limitărilor Religioase: Individul poate ajunge la un punct în care realizează că “destinul nu este atât de important pe cât credea”. În acest moment, structura rigidă a religiei poate deveni restrictivă, iar individul poate căuta o mai mare libertate de explorare spirituală. Cu toate acestea, există adesea tendința de a reveni la tradiții și concepte religioase familiare, ceea ce poate duce la interpretări eronate ale spiritualității.

• Metafora Oceanului și a Peștilor: Spiritualitatea este descrisă metaforic ca un “ocean imens”, în timp ce religiile sunt “ca niște pești în interiorul oceanului”. Religiile sunt considerate instrumente pentru a naviga în oceanul spiritualității. Nicio religie nu este superioară alteia, deoarece fiecare a evoluat pentru a se adapta la circumstanțe specifice.

• Prioritatea Spiritualității: “Religiile nu sunt cele care permit spiritualitatea; este opusul: spiritualitatea folosește religiile ca instrumente”.

• Unitatea Destinului: În ciuda diversității căilor religioase, destinația finală este aceeași: “dragostea și unitatea”.

• Libertatea Alegerii: Alegerea unei anumite căi spirituale este o decizie personală și nu poate fi impusă.

III. Spiritualitatea și Identitatea Personală

Matias de Stefano utilizează o analogie vestimentară pentru a ilustra relația dintre spiritualitate, identitate personală și alegerile externe.

• Identitatea și “Hainele” Filozofice: “Filozofia pe care o iei, religia, dogma pe care o iei, este ca hainele”. Indiferent de “hainele” (religii, filozofii) purtate, esența individuală rămâne constantă. Problema apare atunci când “moda” (influențele externe) dictează personalitatea. Cunoașterea de sine permite utilizarea diverselor influențe fără a compromite identitatea.

• Toleranță și Acceptare: Atunci când cineva se identifică cu “oceanul”, nu mai judecă “peștii” (diferitele manifestări ale spiritualității). Aceasta implică o deschidere către diversele forme de exprimare spirituală, fără a le considera superioare sau inferioare. Autorul exemplifică prin capacitatea sa de a participa la diverse ceremonii religioase, considerându-le “doar moduri ale spiritualității”.

• “A Fi” în Loc de “A Crede”: “Spiritualitatea nu este despre a crede; spiritualitatea este despre a fi”. Accentul se mută de la aderența la doctrine la o stare de existență autentică și coerentă.

• Evitarea Conflictelor Nedorite: Cei care se opun vehement anumitor doctrine sau religii riscă să devinăObsedați de ele. Mesajul central este că “lucrul cu adevărat important este să fii coerent cu ceea ce crezi”.

Concluzii Principale:

• Spiritualitatea este o stare interioară de calm, coerență și armonie, manifestată prin capacitatea de a respira armonios și nu este condiționată de dogme religioase sau practici ezoterice.

• Religiile sunt instrumente create de umanitate pentru a asigura supraviețuirea, securitatea și un sistem de ghidare. Ele reprezintă căi diverse care converg către un punct comun: iubire și unitate.

• Spiritualitatea este “oceanul”, iar religiile sunt “peștii” din ocean. Spiritualitatea precede și include religiile, folosindu-le ca mijloace de exprimare.

• Libertatea de a alege propria cale este fundamentală. Nu există o cale “superioară”; fiecare este potrivită pentru cel care o alege.

• Coerența dintre gânduri, emoții și acțiuni reprezintă fundamentul spiritualității. Autenticitatea este mai importantă decât orice credință externă.

• Adevărata spiritualitate conduce la acceptarea diversității umane și la renunțarea la judecăți. Accentul se pune pe “a fi”, nu pe “a crede”.