Alan Watts – Realitatea noastră este o iluzie, suntem cu toții parte din “Dumnezeu”

Alan Watts sugerează că realitatea noastră este o iluzie și că suntem cu toții parte din “Dumnezeu”, nu într-un sens politic, ci ca o realitate fundamentală care se joacă de-a a nu fi. El folosește o metaforă a viselor pentru a ilustra ideea, sugerând că ne putem alege să visăm orice ne dorim, inclusiv propria noastră viață, cu toate complexitățile sale. Prin această perspectivă, suntem cu toții capabili să ne creăm propria realitate.

Vezi online cu traducere:

Clipul video oferă o perspectivă filosofică profundă asupra naturii realității și a existenței umane, utilizând analogia visului.

Teme principale:

• Iluzia separării: Watts subliniază ideea că percepția noastră despre separare – între sine și ceilalți, viață și moarte – este o iluzie. Adevărata natură a realității este interconectarea, în care contrariile se definesc reciproc: “negru implică alb, sine implică celălalt, viața implică moartea”.
• Natura divină a ființei: Filosoful sugerează că fiecare individ este, în esență, realitatea ultimă, “Dumnezeu” nu în sensul unei figuri autoritare, ci ca sursa fundamentală a existenței: “Toată lumea este fundamental realitatea ultimă, nu Dumnezeu într-un sens politic regal, ci Dumnezeu în sensul de a fi sinele, adâncul de bază, orice ar fi.”
• Jocul cosmic: Watts prezintă existența ca pe un joc în care divinitatea alege să se experimenteze pe sine ca fiind finită și separată: “Întreaga natură a lui Dumnezeu, conform acestei idei, este să se joace că nu este.”

Idei importante:

• Analogia visului: Watts folosește analogia visului pentru a ilustra ideea că realitatea pe care o percepem ar putea fi o construcție a minții. El propune un scenariu în care o persoană poate controla conținutul viselor sale, experimentând orice dorește, inclusiv surpriza și necunoscutul. În cele din urmă, individul alege să viseze chiar viața pe care o trăiește, demonstrând dorința divinității de a se juca cu limitarea și uitarea naturii sale adevărate.
• Acceptarea existenței: Prin înțelegerea naturii iluzorii a separării și a naturii divine a ființei, omul poate transcende sentimentul de a fi un străin în lume: “Dacă te trezești din această iluzie și înțelegi […] poți să te simți nu ca un străin în lume, nu ca ceva aflat aici în probă, nu ca ceva care a ajuns aici din întâmplare, ci poți începe să simți propria existență ca absolut fundamentală.”

Citate cheie:

• “Negru implică alb, sine implică celălalt, viața implică moartea.”
• “Toată lumea este fundamental realitatea ultimă, nu Dumnezeu într-un sens politic regal, ci Dumnezeu în sensul de a fi sinele, adâncul de bază, orice ar fi.”
• “Întreaga natură a lui Dumnezeu, conform acestei idei, este să se joace că nu este.”

Concluzie:

“Alan Watts – Visul vieții mele” ne oferă o perspectivă provocatoare și inspiratoare asupra naturii realității și a locului nostru în ea. Prin analogia visului, Watts ne invită să explorăm posibilitatea ca existența noastră să fie o expresie a unei conștiințe divine care se joacă cu limitarea și uitarea. Această perspectivă poate conduce la o acceptare mai profundă a vieții și la o apreciere a interconectării tuturor lucrurilor.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.