Barbara Arrowsmith – Neuroplasticitate și Educație: Puterea Schimbării Creierului

Barbara Arrowsmith  povestește povestea personală a unui individ diagnosticat cu o problemă de învățare în copilărie, demonstrând prin propria experiență puterea neuroplasticității. După o tentativă de suicid, a descoperit cercetări despre neuroplasticitate, inspirându-se din studii pe animale și din povestea altei persoane cu o afecțiune cerebrală similară. Aplicând exerciții specifice, a reușit să-și îmbunătățească abilitățile cognitive, devenind un avocat al utilizării neuroplasticității pentru a depăși dificultățile de învățare și pentru a transforma sistemul educațional. În concluzie, se subliniază importanța neuroplasticității în educație și reabilitare.

Vezi online cu traducere:

---

Unicitatea creierului uman
Barbara evidențiază complexitatea extraordinară a creierului și rolul său esențial în definirea individualității fiecărei persoane. Creierul funcționează ca un filtru care modelează percepțiile, înțelegerea de sine, relațiile cu ceilalți și modul în care ne raportăm la lumea înconjurătoare și la locul nostru în aceasta.

Neuroplasticitatea
Conceptul central al discursului îl reprezintă neuroplasticitatea – capacitatea creierului de a se modifica atât structural, cât și funcțional, ca răspuns la stimulare. Inspirată de cercetările lui Mark Rosenzweig pe șobolani, Barbara a conceput exerciții cognitive pentru a stimula zonele deficitare ale propriului creier, demonstrând prin experiență personală potențialul transformator al acestui mecanism.

Depășirea dificultăților de învățare
Barbara își împărtășește experiența personală marcată de dificultăți de învățare încă din copilărie. Ea descrie obstacolele întâlnite și modul în care a reușit să le depășească prin antrenament cognitiv. Exercițiile create au vizat zone specifice ale creierului, conducând la îmbunătățiri semnificative și la depășirea limitărilor care o afectau.

Aplicarea neuroplasticității în educație
Barbara pledează pentru integrarea principiilor neuroplasticității în educație, susținând că exercițiile cognitive ar trebui să devină parte firească a procesului de predare. Viziunea sa este aceea a unei școli care să funcționeze nu doar ca spațiu de transmitere a informațiilor, ci ca loc dedicat consolidării și optimizării capacităților cognitive, pentru a forma elevi motivați, eficienți și implicați.

---

Idei și fapte cheie

• Creierul uman conține peste 200 de miliarde de neuroni și sute de trilioane de conexiuni sinaptice – un număr mai mare decât totalul stelelor din galaxia Calea Lactee.

• Nu există două creiere identice; diferențele dintre creierele a doi indivizi depășesc cu mult diferențele fizice dintre aceștia.

• Experimentele lui Mark Rosenzweig au demonstrat că șobolanii crescuți într-un mediu stimulativ prezintă o capacitate de învățare superioară, iar structura creierului lor se modifică fizic pentru a susține aceste abilități.

• Barbara Arrowsmith-Young a reușit să depășească propriile dificultăți de învățare prin exerciții cognitive concepute special pentru a stimula ariile afectate ale creierului.

• Discursul său subliniază necesitatea unei schimbări de paradigmă în educație: de la percepția creierului ca organ static la recunoașterea și valorificarea capacității sale de transformare prin neuroplasticitate.

---

Citate reprezentative

• „Nu există două creiere identice… Diferențele dintre creierele a doi oameni sunt mai mari decât toate diferențele lor fizice la un loc.”

• „Neuroplasticitatea este, în esență, capacitatea creierului de a se modifica structural și funcțional ca răspuns la stimulare.”

• „Ceea ce am înțeles încă din 1977, când am intrat în contact cu lucrările lui Zasetsky, Luria și Rosenzweig, este că da, creierul ne modelează și influențează felul în care putem participa și fi prezenți în lume.”

---

Discursul susținut de Barbara Arrowsmith-Young reprezintă o pledoarie puternică pentru recunoașterea și aplicarea potențialului neuroplasticității. Mărturia sa personală, sprijinită de argumente științifice, demonstrează că prin antrenament cognitiv este posibilă depășirea dificultăților și extinderea capacităților intelectuale. Barbara propune o nouă abordare a educației, în care consolidarea și dezvoltarea creierului să devină o prioritate, deschizând astfel noi perspective pentru toți elevii și pentru viitorul învățării.