Jiddu Krișhnamurti – Așa-numită educație, un factor major al degenerării
Ce lume nebună este aceasta! Iţi încredinţezi copiii cuiva care nu este interesat de copiii tăi; şi nici pe tine nu te interesează copiii tăi şi astfel cresc în frică, în singurătate, în anxietate. Nu există iubire acasă, nu există iubire la şcoală. Adevărat? Vă rog să aveţi în vedere propria responsabilitate, pentru Dumnezeu!
Mi se pare că unul din principalii factori ai degradării, pretutindeni, este aşa-numita educaţie. Ce înţelegem prin educaţie? De ce trimiteţi copiii să fie educaţi? Este aceasta doar dobândirea unor cunoştinţe tehnice care le va da o anumită capacitate în viaţă, pentru a putea aplica cunoştinţele tehnice şi astfel să obţină un loc de muncă profitabil? Asta este ceea ce înţelegem prin educaţie – a trece anumite examene pentru a deveni apoi un funcţionar, şi din funcţionar a urca în ierarhia eficienţei manageriale?
Deci creăm o generaţie de oameni asemănători nouă plictisiţi, insensibili, superstiţioşi şi foarte deştepţi în afaceri, in a face bani. Ca şi părinte, interesul tău este ca el să obţină o diplomă şi să aibă un loc de muncă bun şi atunci tu te-ai spălat complet pe mâini. Acesta este interesul fiecărui părinte din lume să-i găsească un loc de muncă bun. Să-l căsătorească, să fie aşezat. Aşezat, în ce? în mizerie, nu?
Şi societatea nu vrea o persoană nouă. O entitate nouă; ca îi vrea respectabili. Ii modelează, îi formează şi astfel distruge prospeţimea, inocenţa tinerilor. Asta facem cu toţi copiii din lume. Şi copilul acesta când creşte, la maturitate, este deja bătrân; el nu se maturizează niciodată.
Acum, există suficiente cunoştinţe ştiinţifice care să permită asigurarea hranei, îmbrăcăminte şi adăpost pentru toate fiinţele umane, dar acest lucru nu se face. Politicienii şi alţi lideri din întreaga lume sunt oameni “educaţi”: ei au titluri, grade, bonete şi halate, ei sunt medici şi oameni de ştiinţă, şi cu toate acestea nu au creat o lume în care omul poate trăi fericit. Deci, educaţia modernă a eşuat, nu este aşa? Şi dacă voi sunteţi mulţumiţi a fi educaţi în acelaşi vechi mod. Veţi crea în continuare aceeaşi viaţă înspăimântătoare, mizerabilă.
Educaţia de astăzi este un eşec total, deoarece supraevaluează tehnica. Prin această supraevaluare tehnică distrugem omul. A cultiva capacitatea şi eficienţa fără înţelgerea vieţii, fără a avea o percepţie cuprinzătoare a căilor gândirii şi dorinţei, ne va face doar din ce în ce mai nemiloşi, dând naştere la războaie şi periclitând securitatea noastră fizică.
Suntem noi. Ca părinţi şi profesori, pregătiţi a creşte, a aduce o nouă generaţie de oameni, deoarece asta este necesar – o generaţie de oameni complet diferită, cu inimi şi minţi total diferite? Suntem noi pregătiţi pentru asta?
Suntem preocupaţi de dezvoltarea totală, completă a fiecărei fiinţe umane, ajutând-o să înţeleagă şi să realizeze cea mai înaltă şi mai deplină capacitate a sa. Orice fel de comparaţie împiedică această înflorire deplină a individului, indiferent că este om de ştiinţă sau grădinar. Implinirea deplină a capacităţilor grădinarului este la fel ca şi atingerea deplinei capacităţi a omului de ştiinţă, atunci când nu există nicio comparaţie. Deplina dezvoltare a fiecărui individ creează o societate de egali. Printr-o educaţie corectă nu este nevoie să mai căutăm egalitatea prin reforme sociale sau de altă natură deoarece invidia, cu a sa comparare a capacităţii, încetează.
A fi înfricoşat de a fi un nimeni, de a nu parveni, de a nu reuşi, este rădăcina competiţiei. Dar atunci când există frica încetezi să mai înveţi. Şi considerăm că este funcţia educaţiei să elimine frica. Aceasta implică eliminarea oricărei forme de concurenţă. In acest proces al competiţiei te vei conforma şi treptat îţi vei pierde subtilitatea, prospeţimea şi tinereţea creierului.
Deci. educaţia poate avea un sens cu totul diferit – nu doar transferul a ceea ce este tipărit pe pagină spre creier. Educaţia ne poate deschide porţile percepţiei asupra marii mişcări a vieţii. Ar putea însemna a învăţa cum să trăieşti în fericire, liber, fără ură şi confuzie, ci în beatitudine. Educaţia modernă ne orbeşte; învăţăm să luptăm pentru mai mult şi mai mult. A concura, a ne lupta cu alţii. Educaţia dreaptă înseamnă, cu siguranţă, a găsi un alt mod de viaţă, eliberarea minţii din propria condiţionare. Şi atunci poate va exista iubire, care prin acţiunea ei va aduce adevărata relaţie între om şi om.
Deci, problema noastră nu este elevul, copilul, ci profesorul şi părintele. A fi profesor nu este o simplă meserie de rutină ci o expresie a frumuseţii şi bucuriei, care nu pot fi măsurate în termenii realizării şi succesului.
Invăţătura nu este doar împărţirea de informaţii, ci cultivarea unei minţi întrebătoare.
A învăţa pe alţii este cea mai nobilă profesie, chiar dacă nu poate fi numită deloc profesie. Este o artă care necesită nu numai realizări intelectuale, ci şi o infinită răbdare şi iubire. A fi cu adevărat educat înseamnă să înţelegem propria noastră relaţie cu toate lucrurile – bani, proprietate, oameni, natură – din vastul domeniu al existenţei noastre.
Citate extrase din discursurile lui Jiddu Krishnamurti
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Susține misiunea noastră! Donează și contribuie la un viitor mai conștient și plin de lumină.
