Christina Costa – Să ne sărutăm creierul și să-i mulțumim pentru tot ceea ce face pentru noi

Acest articol prezintă experiența personală a unei profesoare de psihologie Christina Costa care a fost diagnosticată cu o tumoră cerebrală. Ea descrie tranziția de la a adopta o perspectivă de „luptă” împotriva bolii la una de recunoștință pentru corpul său. Această schimbare de perspectivă, bazată pe principiile psihologiei pozitive și pe cercetările științifice despre neuroplasticitate și recunoștință, i-a adus pace și reziliență. Autoarea subliniază beneficiile practicării recunoștinței, atât la nivel personal, cât și la nivel neurologic. În final, ea încurajează cititorii să-și practice recunoștința și să-și aprecieze propriul corp.

Vezi online cu traducere:

Teme principale:

• Puterea recunoștinței: Costa susține că recunoștința este o forță puternică ce poate transforma modul în care percepem și abordăm dificultățile. Ea a descoperit că practicarea recunoștinței a ajutat-o ​​să își restructureze perspectiva asupra bolii și dizabilității.
• Respingerea narațiunii luptei: Costa critică narațiunea “luptei” cu boala, care este adesea impusă pacienților. Ea consideră că această abordare poate fi epuizantă și dăunătoare, preferând o abordare mai blândă și mai acceptabilă.
• Neuroplasticitatea și recunoștința: Costa explică modul în care practicarea recunoștinței poate modifica fizic structura creierului nostru. Ea subliniază modul în care activarea circuitelor neuronale asociate cu recunoștința poate duce la o mai bună gestionare a emoțiilor negative.

Idei și fapte importante:

• Costa a folosit ritualul “sărutării creierului” ca o modalitate de a exprima recunoștință, atât ca profesor, cât și ca pacientă.
• Diagnosticul ei de astrocitom anaplazic a condus-o la o introspecție profundă asupra modului în care dorea să abordeze boala.
• A respins narațiunea luptei, considerând-o epuizantă și promovând în schimb o abordare bazată pe acceptare și recunoștință.
• Studiile fMRI demonstrează că recunoștința activează cortexul prefrontal medial, o zonă asociată cu gestionarea emoțiilor negative.
• Neuroplasticitatea permite creierului nostru să formeze noi conexiuni neuronale, consolidând căile asociate cu recunoștința prin practică regulată.

Citate relevante:

• “Am urât ideea că voi fi în război cu creierul meu, pentru că petrecusem luni și ani sărutându-l.”
• “Recunoștința a devenit instrumentul care m-a ajutat să-mi restructurez viziunea asupra bolii și dizabilității, când lumea îmi spunea că ar trebui să lupt.”
• “Cu cât practicăm mai mult recunoștința, cu atât este mai ușor să stimulăm aceste căi data viitoare și cu atât devin mai puternice acele căi.”

Concluzie:

Experiența Christinei Costa subliniază importanța recunoștinței ca instrument de a face față provocărilor vieții. Discursul ei oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care putem folosi neuroplasticitatea creierului nostru pentru a cultiva o atitudine de recunoștință și a ne îmbunătăți bunăstarea generală. Mesajul ei este unul de speranță și inspirație, încurajându-ne să ne sărutăm creierul și să-i mulțumim pentru tot ceea ce face pentru noi.