Despre Ego și Cunoașterea de Sine
Acest articol explorează conceptul de “ego” ca rezultat al erorilor din viețile anterioare, manifestându-se prin atașament material și gândire egoistă. Se argumentează că această natură egoistă, consolidată prin educație deficitară, stă la baza suferinței individuale și a haosului global. Soluția propusă implică observarea și dizolvarea activității “ego”-ului prin atenție conștientă, ducând la o stare de uniune cu o Sursă superioară și la o transformare spirituală. Această transformare este prezentată ca fundament pentru crearea unei lumi mai armonioase.
Tematica principală:
Se explorează natura ego-ului uman, considerându-l o construcție bazată pe reziduuri memoriale din viețile anterioare. Aceste amprente karmice ne influențează atitudinea și comportamentul în viața prezentă. Ego-ul este alimentat de dorințe egoiste, acumularea de bunuri materiale, titluri și glorie, generând o stare de fragmentare și disharmonie interioară.
Idei și fapte cheie:
- Originea ego-ului: Se afirmă că ne naștem cu un ego preexistent, înregistrat în corpul astral și mental. Această memorie ancestrală se activează după primii ani de viață, influențând dezvoltarea personalității.
“El se află înregistrat sub formă de memorie în învelișurile mai subtile ale ființei, și anume: în corpul astral și mental.”
- Inocența copiilor: Inocența specifică copiilor este atribuită absenței memoriei ancestrale, permițând manifestarea Sacrului din profunzime.
“Simplitatea privirii, ascultarea și, în general, atitudinea acestor omuleți se realizează în absența memoriei lor ancestrale. Adică Sacrul din profunzime se manifestă în exterior, fără să întâmpine în cale umbrele “sinelui personal”, ca inocență, frumusețe, candoare și Iubire.”
- Influența educației: Educația conformistă din familie, școală și societate contribuie la consolidarea ego-ului, alimentând dorințe egoiste și atașamentul față de “eu” și “al meu”.
“Fondul “ego”-ului este format, întreținut și susținut de către acumulări de cunoștințe conservate memorial, pe baza cărora extragem însemnătate psihologică, de autoapreciere, vanitate, orgoliu, trufie.”
- Fragmentarea și discordia: Ego-ul, prin natura sa divizivă, generează fragmentare interioară și discordie în relațiile umane.
“Atât știutul, cât și posesiunile ne fragmentează Viața, care, fiind un întreg, pentru înțelegerea Ei ne solicită să-i ieșim în întâmpinare ca făptură unitară: corp, minte și Inteligență în perfectă armonie.”
- Soluția: Cunoașterea de Sine: Se propune “Cunoașterea de sine” ca soluție pentru transcenderea ego-ului. Aceasta implică observarea atentă a activității mentale, disoluția gândurilor, dorințelor și emoțiilor prin puterea Atenției.
“În “Cunoașterea de sine” începem cu dizolvarea activității “ego”-ului. Și pentru asta nu facem altceva decât să-l observăm cu toată atenția, așa cum se agită el la contactul cu mișcarea Vieții pe clipe în desfășurare.”
- Eliberarea și uniunea cu Divinul: Prin disoluția ego-ului, experimentăm o stare de “Gol psihologic”, care ne conectează la Sursa Viului, experimentată ca Iubire universală.
““Golul psihologic” este, deci, punctul de sprijin spre adevărata Viață, în care ne afirmăm ca Pură Conștiință, Pură Prezență, Pură și Atotcuprinzătoare Iubire. O mai putem numi și stare de creație – în uniune Om și Divinitate.”
Concluzie:
Acest articol prezintă o perspectivă spirituală asupra naturii umane, evidențiind rolul ego-ului în crearea suferinței și discordiei. “Cunoașterea de sine” este propusă ca o cale de eliberare din închisoarea ego-ului, conducând către o viață autentică, bazată pe Iubire și unitate cu Divinul. Textul este un apel la introspecție și transformare interioară, subliniind importanța transcenderii egoismului pentru a crea o lume mai armonioasă.
Susține misiunea noastră! Donează și contribuie la un viitor mai conștient și plin de lumină.
