Samael Aun Weor – Tenebrele

Una din problemele cele mai dificile ale timpurilor noastre este, cu siguranțã, întortocheatul labirint al teoriilor. Fãrã îndoialã, în aceste vremuri, școlile pseudoesoterice și pseudoocultiste s-au înmulțit pretutindeni într-un mod exorbitant. Piața de suflete, de cãrți și de teorii este înspãimântãtoare, rar este acela care, prin pãienjenișul atâtor idei contradictorii, reușește într-adevãr sã gãseascã drumul secret.

Cel mai grav lucru din toate acestea este fascinația intelectivã; existã tendința de a ne hrãni în mod strict intelectual cu tot ceea ce ajunge la minte. Vagabonzii intelectului nu se mai mulțumesc cu toatã acea literaturã subiectivã și de tip general, care abundã pe piața de cãrți, ci dimpotrivã, acum pe deasupra, se mai și îndoapã pânã la indigestie cu pseudoesoterismul și pseudoocultismul ieftin ce abundã peste tot ca buruienile.

Rezultatul tuturor acestor jargoane este confuzia și dezorientarea vãditã a șarlatanilor intelectului. Primesc în mod constant scrisori și cãrți de tot felul; expeditorii, ca întotdeauna, îmi pun întrebãri despre o școalã sau alta, despre o oarecare carte, iar eu mã limitez sã rãspund urmãtoarele: „Lãsați dvs. trândãvia mentalã; pe dvs. nu trebuie sã vã intereseze viața altuia, dezintegrați eul animalic al curiozitãții, pe dvs. nu trebuie sã vã preocupe școlile altora, deveniți serioși, cunoașteți-vã pe voi înșivã, studiați-vã pe voi înșivã, observați-vã pe voi înșivã etc. etc. etc.”.

În realitate, important este sã ne cunoaștem pe noi înșine, în mod profund, în toate nivelurile minții.

Tenebrele sunt inconștiența; lumina este conștiința; trebuie sã permitem ca lumina sã pãtrundã în propriile noastre tenebre; evident lumina are puterea de a învinge tenebrele.

Din pãcate, oamenii sunt autoînchiși în mediul infect și imund al propriei lor minți, adorându-și iubitul Ego.

Nu vor sã-și dea seama oamenii cã nu sunt stãpânii propriei lor vieți, cu siguranțã, fiecare persoanã este controlatã din interior de multe alte persoane, vreau sã mã refer în mod accentuat la toatã acea multiplicitate de euri pe care le purtãm înãuntru.

În mod vãdit, fiecare dintre acele euri pune în mintea noastrã ceea ce trebuie sã gândim, în gura noastrã ceea ce trebuie sã spunem, în inimã ceea ce trebuie sã simțim etc.

În aceste condiții, personalitatea umanã nu este decât un robot condus de diferite persoane care își disputã supremația și care aspirã la controlul suprem al centrilor capitali ai mașinii organice.

În numele adevãrului, trebuie sã afirmãm în mod solemn cã bietul animal intelectual, în mod greșit numit om, cu toate cã se crede foarte echilibrat, trãiește într-un dezechilibru psihologic total.

Mamiferul intelectual nu este nicidecum unilateral; dacã ar fi fost, ar fi echilibrat. Animalul intelectual este din nefericire multilateral și acest lucru este demonstrat din plin.

Cum ar putea sã fie echilibrat umanoidul rațional?

Pentru ca sã existe echilibru perfect, este nevoie de conștiințã treazã.

Numai lumina conștiinței, îndreptatã asupra noastrã înșine, nu din margini, ci în mod deplin, central, poate sã punã capãt contrastelor, contradicțiilor psihologice și sã stabileascã în noi adevãratul echilibru interior.

Dacã dizolvãm tot acel ansamblu de euri pe care le purtãm în interiorul nostru, se produce trezirea conștiinței și, drept consecințã sau corolar, echilibrul adevãrat al propriului nostru psihic.

Din pãcate,oamenii nu vor sã-și dea seama de inconștiența în care trãiesc; dorm profund. Dacã oamenii ar fi treji, fiecare și-ar simți semenii înãuntrul sãu. Dacã oamenii ar fi treji, semenii noștri ne-ar simți în interiorul lor.

Atunci, evident, rãzboaiele n-ar mai exista și pãmântul întreg ar fi cu adevãrat un paradis.

Lumina conștiinței, dându-ne un adevãrat echilibru psihologic, vine sã așeze fiecare lucru la locul sãu și, ceea ce înainte intra în conflict intim cu noi, rãmâne de fapt la locul sãu potrivit.

Este atât de mare inconștiența mulțimilor, încât nici mãcar nu sunt capabile sã gãseascã relația care existã între luminã și conștiințã. Incontestabil, luminã și conștiințã sunt douã aspecte ale aceluiași lucru; unde existã luminã, existã conștiințã.

Inconștiența înseamnã tenebre și acestea din urmã existã în interiorul nostru.

Numai prin intermediul autoobservãrii psihologice permitem ca lumina sã pãtrundã în propriile noastre tenebre.

„Lumina a venit la întuneric, dar întunericul nu a înțeles-o.”

Sustine traducerea audio a mai multor articole: Doneaza!

(Doriti un anumit articol sa fie tradus din text in voce audio, trimite-ti un mesaj de cerere traducere)

Dacă informatiile găsite aici ti-au fost de folos, spune "mulțumesc" printr-o donație de sustinere: