Samael Aun Weor – Drumul dificil
Indiscutabil, există în noi înșine o latură obscură pe care nu o cunoaștem sau nu o acceptăm; trebuie să îndreptăm lumina conștiinței spre această parte întunecată din noi înșine. Tot scopul studiilor noastre Gnostice este de a face cunoașterea de sine însuși să devină tot mai conștientă. Când în noi înșine avem multe lucruri pe care nu le cunoaștem, nici nu le acceptăm, atunci acele lucruri ne complică teribil viața și provoacă într-adevăr tot felul de situații ce ar putea fi evitate prin cunoașterea de sine.
Cel mai rău din toate acestea este că proiectăm acea latură necunoscută și inconștientă a noastră asupra altor persoane și atunci o vedem în ele.
De exemplu, le vedem ca și cum ar fi mincinoase, infidele, meschine etc., în funcție de ceea ce purtăm în interiorul nostru. Gnoza spune în legătură cu aceasta, că trăim într-o parte foarte mică din noi înșine, fapt pentru care conștiința noastră se extinde doar pe o parte foarte limitată din noi înșine.
Intenția muncii esoterice Gnostice este cea de a mări clar propria noastră conștiință. Fără îndoială, câtă vreme nu suntem bine relaționați cu noi înșine, nu vom fi bine relaționați nici cu ceilalți, iar rezultatul vor fi conflicte de tot felul.
Este indispensabil să devenim mult mai conștienți de noi înșine prin intermediul observării directe de sine. O regulă Gnostică generală în munca esoterică gnostică, este că atunci când nu ne înțelegem cu vreo persoană, putem fi siguri că acesta este chiar aspectul împotriva căruia este necesar să lucrăm asupra noastră înșine.
Ceea ce criticăm atât de mult la alții este ceea ce zace în latura obscură din noi înșine și pe care nu o cunoaștem și nici nu vrem să o recunoaștem.
Când suntem într-o asemenea situație, latura obscură din noi este foarte mare, dar când lumina autoobservării iluminează această latură întunecată, conștiința
crește prin intermediul cunoașterii de sine.
Aceasta este Cărarea Tăișului de Cuțit, mai amară ca fierea; mulți pornesc pe ea, foarte puțini sunt cei care ajung la capăt. Așa cum Luna are o față ascunsă care nu se vede, o față necunoscută, tot așa se întâmplă și cu Luna Psihologică pe care o purtăm în interiorul nostru.
Evident, această Lună Psihologică este formată din Ego, Eu, Eul Însuși, Sinele Însuși. În această Lună Psihologică cărăm elemente inumane care înspăimântă, care îngrozesc și pe care în nici un chip nu am accepta că le avem.
Aspru este drumul acesta al AUTOREALIZĂRII INTIME A FIINȚEI!
Câte prăpăstii! Ce situații dificile! Ce labirinturi oribile!
Uneori, după multe întorsături și cotituri, urcușuri înfiorătoare și coborâșuri extrem de periculoase, drumul interior se pierde în deșerturi de nisip, nu se știe pe unde continuă și nici o rază de lumină nu-l luminează.
Cărare plină de pericole pe dinăuntru și pe dinafară; drum de mistere de nedescris, unde nu suflă decât o adiere de moarte. Pe acest drum interior, când cineva crede că merge foarte bine, în realitate, merge foarte rău. Pe acest drum interior, când credem că mergem foarte rău, se întâmplă că mergem foarte bine. Pe acest drum secret există momente în care nici nu mai știm ce este bine nici ce este rău. Ceea ce în mod normal este interzis, uneori se dovedește a fi just; așa este drumul interior…
Toate codurile morale, pe drumul interior sunt inutile; o frumoasă maximă sau un frumos precept moral, în momente determinate, se pot converti într-un obstacol foarte serios pentru Autorealizarea Intimă a Ființei.
Din fericire Cristosul Intim din însăși profunzimea Ființei noastre, lucrează intens, suferă, plânge, dezintegrează elemente extrem de periculoase pe care le purtăm în interiorul nostru.
Cristosul se naște ca un copil în inima omului, dar pe măsură ce elimină elementele indezirabile pe care le purtăm în interior, va crește puțin câte puțin până ce se va converti într-un om complet.
Susține misiunea noastră! Donează și contribuie la un viitor mai conștient și plin de lumină.
