Dragoș în dialog cu Iuliana – Conștiința: Un Fenomen Electric
Putem spune, deci, că noi suntem în bună măsură suma amintirilor noastre? Cu toții ne-am uitat la un copil mic cum e pe cale să facă o prostie, chiar una care să îi facă rău, gen să treacă strada fugind după o minge, sau să meargă cu spatele spre marginea unei gropi. Și am spus că „săracul nu e conștient de ce i se poate întâmpla”. La fel, cunoaștem oameni care au un obicei din a lua decizii iresponsabile, prin care își pun în pericol viața, sănătatea sau banii (sau pe ale altora) și spunem că sunt „inconștienți”. Totuși, ce înseamnă „a fi conștient”? Din ce s-a descoperit până acum, înseamnă suma cunoștințelor noastre care sunt conectate între ele la un moment dat. Adică, dacă am cunoștințe despre un lucru anume, când îl văd undeva îl recunosc, știu dacă îmi place sau nu, mă prind dacă acel context în care apare e normal pentru el, știu ce aș putea face cu el sau ar putea să îmi facă el mie, ce istoric am cu el, cum ar trebui să reacționez în fața lui, în funcție de situația în care sunt singur sau împreună cu alții, și așa mai departe.
De ce se activează toate informațiile astea? Cercetătorii de la University of California Berkeley au realizat o hartă a locurilor unde sunt stocate informațiile în creier despre tot felul de categorii: părți ale corpului, animale, vehicule, texte, peisaje, drumuri sau clădiri. Ele sunt răspândite împrăștiat pe toată suprafața creierului, iar de fiecare dată când ne întâlnim cu lucruri sau oameni cunoscuți, memoriile noastre își fac update. Și dată fiind împrăștierea lor, ele trebuie cumva conectate, pentru că o experiență de viață e compusă din tot felul de detalii diferite, stocate în locații diferite. Iar informația nouă cu care ne întâlnim trebuie să fie confruntată cu tot ce există similar prin creier. În plus, se pare că acest proces de update este critic pentru sănătatea neuronilor noștri.
Dacă el nu are loc, ei se degradează mai rapid, adică ne sclerozăm. Atunci când ne recunoaștem un fost coleg pe stradă, au loc în creier lucruri mult mai complicate decât am crede. Mai întâi că se activează informațiile pe care le avem despre el, apoi se pornesc niște simulări mentale despre cum va reacționa el, cum ar trebui să ne purtăm cu el, ce ar trebui să îi spunem și ce nu, etc.
Studiile au arătat că oamenii sunt mai puțin impulsivi în decizii cu cât sunt mai capabili să realizeze aceste simulări ale variantelor de viitor posibile. Deci, în limbaj comun, putem spune că sunt mai „conștienți” atunci când iau decizii, sau mai responsabili. Toate aceste reamintiri și simulări fac parte din ceea ce numim CONȘTIINȚĂ. Dar, de fapt, sunt doar un sistem de refresh al memoriilor noastre. Cu cât refresh-ul implică mai multe memorii, cu atât suntem „mai conștienți” de ce ni se întâmplă și de lumea din jurul nostru. De aceea, copiii și oamenii cu Alzheimer sunt „mai puțin conștienți” – pentru că au mai puține amintiri la dispoziție.
Deci, există în creier o zonă a conștiinței? E aceeași cu a memoriei?
În orice carte de anatomie este descris simțul văzului. El cuprinde un circuit care pleacă de la ochi (din retină mai exact – cuvânt ușor de reținut pentru cei care au iPhone), străbate întreg creierul și ajunge la ceafă, în „lobul occipital”, cum se numește zona respectivă. Acolo, în centrul văzului, se formează imaginea a ceea ce este în fața noastră. Nimeni însă nu și-a pus problema CINE VEDE IMAGINEA care se formează în centrul văzului? Oricine ar răspunde: „EU. Cum cine?” Ca și cum în capul nostru ar fi un Eu mic, cam ca și cel care apare în capul alienului din Men in Black, care se uită pe un ecran și are comenzile organismului în mână. Cam așa își reprezintă oamenii conștiința.
Realitatea e complet diferită. Studiile au descoperit că devenim conștienți de ceva atunci când un simț se conectează la o acțiune. Cei care au copil mic știu că atunci când acesta vede un obiect, imediat întinde mâna spre el. Este cel mai simplu exemplu de conștiință. Neuronii sunt aranjați în creier pe șase straturi, ca șase pături. Cei de la suprafața creierului, unde se văd circumvoluțiile, formează straturile I și II și se ocupă cu a strânge informații de la simțuri. Cei din adâncul creierului formează stratul VI și se ocupă cu a trimite comenzile de la creier către organism. Cei mai importanți în discuția noastră sunt însă cei de la mijloc – straturile III, IV și V – pentru că aici are loc ce numim „conștiință”. Ei conectează simțurile cu acțiunile și sunt capabili de a învăța reguli complexe, categorii și rezolvări de probleme. Experiențele noastre de viață în care am învățat cum să reacționăm sunt stocate aici. Aceste straturi se expandează odată cu vârsta. Practic, între 3 și 9 ani are loc o dezvoltare rapidă a creierului, ajungând spre adolescență la nivelul adultului. Apoi, pe măsură ce învățăm lucruri noi, ele se stochează în această rețea, făcând-o tot mai stufoasă. La fel, dacă la bătrânețe ajungem să avem demență, creierul se distruge, memoriile se pierd și astfel și conștiința se reduce.
Deci, „conștiința” noastră chiar crește, dar nu dacă ne relaxăm după tehnici tibetane, ci dacă învățăm cum să reacționăm în situații noi și, mai ales, dacă învățăm mai multe variante de rezolvare a aceleiași probleme.
Spuneai: „conștiința înseamnă suma cunoștințelor noastre conectate între ele la un moment dat”. Cum adică „conectate”?
Electric. Creierul folosește două tipuri de sinapse – chimice și electrice. Cele chimice sunt mai cunoscute, presupun eliberarea de neurotransmițători precum adrenalina, dopamina, acetilcolina sau serotonina.
Cele electrice nu se bazează pe transmițători, ele conectează direct membranele a mai mulți neuroni (prin mecanisme numite gap junction) și-i face să pulseze la unison pe unde foarte înalte, până la 80-120 Hz, numite unde gamma (a nu se confunda cu razele gamma din cosmos). Practic, creierul se manifestă ca un singur neuron gigant, informații îndepărtate cuplându-se cu viteză foarte mare în imagini complexe. Conștiința este, deci, un fenomen electric.
Cartile lui Dragos Cirneci se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Dacă articolele găsite aici te-au ajutat, spune "mulțumesc" printr-o donație:
