Hermes Trismegistul și Cele Șapte Legi Hermetice (Kybalion)

Din Egipt ne vin învățăturile ezoterice, fundamentale, care au influențat filosofiile tuturor raselor, de mai multe mii de ani. Toate țările au împrumutat câte ceva de la doctrinele sale: India, Persia, Chaldeea, China, Japonia, Siria, vechea Grecie, Roma și alte neamuri vechi. Acestea au luat parte la banchetul cunoașterii, pe care Ierofanții și Maeștrii țării lui ISIS le-au oferit celor pregătiți să cunoască din culmea științei mistice și oculte, dezvăluite de Maeștrii acestui vechi ținut.

În Egipt se afla loja misticilor. Prin porțile templelor intrau neofiții și plecau adepții, maeștrii și ierofanții, în toate colțurile lumii. Printre aceștia a fost și Hermes Trismegistul, tatăl înțelepciunii oculte, fondatorul astrologiei și alchimiei. Detaliile vieții lui s-au pierdut, mai multe țări disputându-și locul nașterii sale. Perioada șederii sale în Egipt (care constituie ultima sa reîncarnare pe această planetă) nu ne este cunoscută; aproximativ, este fixată în ultimele zile ale celor mai vechi dinastii egiptene, cu mult timp înaintea apariției lui Moise. Autorii competenți îl consideră, totuși, contemporan cu Abraham. Unele tradiții iudaice merg până la a afirma că Abraham chiar a fost beneficiarul unei mari părți din cunoștințele acumulate de Hermes.

În anii care au urmat dispariției sale din planul terestru, tradiția sugerează că ar fi trăit sute de ani “în carne”.

Egiptenii l-au zeificat numindu-L THOTH. Mai târziu, grecii îl așează în Panteonul zeităților proprii, numindu-l HERMES, zeul înțelepciunii.

Egiptenii i-au cinstit memoria zeci de secole, considerându-l “scriitorul zeilor”, ajungând, în cele din urmă, să-i dea vechiul nume, Hermes Trismegistul, care înseamnă “de 3 ori mare”, “Mai Marele Marilor”, “mai mare decât toți Marii”. În toate țările, numele de Hermes Trismegistul era sinonim cu Fântâna Înțelepciunii. Folosirea cuvântului “hermetic” este strict legată de sensul “secret închis“, “nimic nu poate scăpa”. Discipolii au păstrat secretul învățăturilor, nevoind să dea perle porcilor, preferând să dea lapte copiilor și carne oamenilor neștiutori. Discipolii au fost “hermetici” de teamă de a nu vedea doctrina secretă transformându-se în doctrină (credință) religioasă. Vechiul ocultism din India și Persia a degenerat, pierzându-se, în mare parte, din cauză că apostolii săi au devenit preoți. Ei au amestecat teologia cu filosofia, având astfel ca efect pierderea ocultismului în noianul superstițiilor religioase, al cultelor, al credinței și al zeilor. La fel, în Grecia și Roma, învățăturile hermetice ale gnosticilor și ale primilor creștini au degenerat sub domnia lui Constantin, al cărui pumn de fier a amestecat filosofia cu teologia. Aceasta a luat școlii creștine ce era esențial credinței: spiritul său, pe care l-a obligat spiritual să bâjbâie mai multe secole înainte de a regăsi vechiul drum al credinței. În sfârșit, totul arată observatorilor atenți că în cel de-al douăzecilea secol biserica luptă pentru a reveni la vechile învățături oculte. Au fost spirite elevate, de inițiați, care au transmis oral flacăra vie a credinței adevărate; sunt cunoscute rar cazurile când acestea au fost scrise. Chiar și așa (rar), transmiterile s-au voalat, în termeni de alchimie și astrologie, încât numai cei care cunoșteau cheia puteau înțelege corect. În primele zile ale Antichității existau un anumit număr de doctrine secrete fundamentale ce se transmiteau de către Maestru elevului și care erau cunoscute sub numele de Kybalion. Sensul exact și semnificația cuvântului s-au pierdut de mai multe secole. Principiile acesteia nu au fost scrise niciodată; era o culegere de maxime, axiome și precepte, complet neinteligibile pentru profani, dar pe care adepții le înțelegeau imediat ce erau aplicate.

Arta alchimiei hermetice dă preponderență Forțelor Mentale (mai mult decât elementelor materiale), unei transmutații, unui fel de vibrații mentale prin modificarea în vibrații de altă natură, mai mult decât transformarea unui fel de mental în altul.

Legenda “pietrei filosofale” capabilă să transforme în aur un metal de rând, nu era decât o alegorie a filosofiei hermetice, bine înțeleasă de către adepții hermetismului veritabil.

Sfătuim pe elevii noștri – cum este recomandat în Kybalion – să studieze învățătura hermetică cu umila atitudine de adept, deoarece poartă numele de inițiat acela care muncește întotdeauna la picioarele lui Hermes Maestrul.

Mai departe, dăm un mare număr de axiome, maxime și precepte ale Kybalionului, însoțite de explicații și clarificări care ni s-au părut necesare pentru a-l face mai ușor accesibil adepților moderni, mai ales că textul original este scris, înadins, cu termeni obscuri.

Maximele originale, axiomele și preceptele Kybalionului vor fi subliniate în această lucrare, dar în mod distinct; în toate cazurile, textul original a fost respectat. Sperăm că numeroși elevi, cărora le oferim această lucrare, vor scoate din studiul acestor pagini tot atâta profit cât au scos și cei care i-au precedat pe drumul măiestriei, timp de secole, cât s-a scurs de la apariția lui Hermes Trismegistul.

Între cuvintele Kybalionului se găsesc acestea: “Sub pașii Maestrului, urechile celor care sunt pregătiți să înțeleagă doctrina să se deschidă cât mai mari și când urechile elevului sunt gata să asculte, atunci vin buzele pentru a le umple de înțelepciune.”

Când elevul va fi gata să primească adevărul, atunci va începe studiul acestei lucrări, atunci va lua cunoștință de existența ei. Aceasta e Legea Principiului Hermetic al Cauzei și Efectului sub aspectul de Lege a Atracției, ea va uni buzele și urechile, elevul și lucrarea, AȘA SĂ FIE!

Principiile Adevărului sunt în număr de șapte. Noi le vom numi Legile Universale. Acela care le cunoaște și le înțelege posedă cheia magică ce VA deschide toate porțile Templului, chiar înainte de a le atinge.

Cele 7 Legi hermetice pe care se bazează întreaga filosofie hermetică sunt următoarele:

Legea Mentalismului.
Legea Corespondenței.
Legea Vibrației.
Legea Polarității.
Legea Ritmului.
Legea Cauzei și Efectului.
Legea Genului (distincția).

Aceste Legi vor fi discutate și comentate pe măsură ce vom avansa în lecțiile noastre; în capitolul prezent vom da doar o scurtă explicație a lor.

LEGEA MENTALISMULUI

“Totul este Spirit; Universul este mental” – KYBALION

Legea implică adevărul că totul este Spirit. Ea explică faptul că totul este realitate substanțială, aflându-se în toate manifestările și aparențele exterioare, pe care le cunoaștem sub numele de Univers material. Fenomene ale vieții, Energie, Materie, într-un cuvânt, tot ce este aparent simțurilor noastre este Spirit, incognoscibil în el Însuși și indefinibil; însă acesta poate fi considerat și gândit ca un Spirit Universal, Infinit. Ea explică chiar faptul că Lumea sau Universul Fenomenal nu-i decât o creație mentală a Totului, subiect al legilor lucrurilor create, Universul fiind considerat, în întregul său sau în părțile sale, ca o experiență în Spiritul Totului, în acest Spirit noi trăind, lucrând și ființând. Această Lege, stabilind natura mentală a Universului, explică foarte ușor toate fenomenele mentale și psihice, atât de variate, care ocupă un loc important în viața oamenilor și care fără a fi explicate sunt neinteligibile, disprețuind orice interpretare științifică.

A înțelege această Mare Lege al Mentalismului, înseamnă a permite individului să înțeleagă cu ușurință Legile Universului Mental și să le aplice, spre a-și îmbunătăți starea și spre a se perfecționa. Discipolul în hermetică este capabil să aplice inteligent Marile Legi Mentale, în loc să se servească de ele la întâmplare.

Intrând în posesia Cheii Măiestriei Universale, practicantul poate să deschidă nenumărate porți ale Templului Mental și Psihic al Cunoașterii, reușind să pătrundă în el liber și inteligent. Această Lege explică natura veritabilă a Energiei și a Puterii, a Materiei, dar mai ales de ce, pentru ce și cum sunt ele subordonate stăpânirii Spiritului.

Unul dintre Maeștrii hermetici a scris demult: “Acela care înțelege adevărul naturii mentale a Universului este deja bine înaintat pe drumul Măiestriei”. Aceste cuvinte sunt tot atât de adevărate astăzi pe cât erau la timpul la care au fost scrise. Fără cheia Măiestriei (cheia conducătoare, principală, universală) adevărata Măiestrie este imposibil de realizat, iar elevul va bate zadarnic la nenumăratele porți ale Templului.

LEGEA CORESPONDENȚEI

“Ceea ce este Sus este ca și ceea ce este Jos; Ceea ce este Jos este ca și ceea ce este Sus” – KYBALION

Această Lege implică adevărul că există întotdeauna un raport constant între legile și fenomenele diferitelor planuri ale ființei și ale vieții. Vechea axiomă hermetică este în acești termeni: “Ceea ce este sus este ca și ceea ce este jos; ceea ce este jos este ca și ceea ce este sus”.

Înțelegerea acestei Legi conferă mijloace destule în a rezolva paradoxuri obscure și destule secrete ale naturii.

Există planuri ale vieții pe care noi le ignorăm complet, dar când aplicăm Legea Corespondenței devenim capabili să înțelegem mai departe că nu este posibil să facem altfel. Ele se manifestă și se aplică peste tot în Univers, pe diferitele planuri ale acestuia: material, mental și spiritual, acest fapt fiind considerat o Lege Universală. Vechii hermetiști îl considerau ca fiind unul dintre instrumentele mentale cele mai importante, cu ajutorul căruia omul este capabil să răstoarne obstacolele care i se ridică în față, în fața necunoscutului. Acestuia i-a fost posibil a înlătura voalul lui ISIS, la punctul la care a întrezărit, într-o lumină, o parte a zeiței. La fel cum cunoaștem principiile geometriei, și această cunoaștere permite astronomului așezat în fața observatorului său să măsoare distanțele dintre aștri, urmărind mișcările lor; la fel, cunoașterea Legii Corespondenței permite omului să deducă inteligent, din necunoscut, cunoscutul. Studiind Monada, el înțelege Arhanghelul.

LEGEA VIBRAȚIEI

“Nimic nu stă, totul se mișcă, totul vibrează” – KYBALION

Această Lege implică adevărul că totul se află în mișcare, totul vibrează, neexistând nimic în stare de repaus; fapte pe care știința modernă le acceptă și pe care orice nouă descoperire științifică tinde să le verifice.

Sunt mii de ani de când învățații vechiului Egipt au enunțat această Lege Universală. El explică diferențele existențe între diferitele forme ale materiei, ale energiei, ale sufletului și chiar ale spiritului ca fiind consecințele unor proporții inegale ale vibrației. Pornind de la acel “TOT” care este Spiritul Pur și până la formele cele mai grosolane ale materiei, totul vibrează; cu cât este mai intensă vibrația, cu atât este mai înaltă poziția pe scara evoluției. Vibrația este atât de intensă și atât de infinit de rapidă încât, practic, Spiritul Pur este în repaus, la fel ca o roată care se învârtește atât de repede încât pare că stă pe loc. În cealaltă extremitate a scării se află formele grosolane ale materiei, ale căror vibrații sunt atât de lente încât parcă nici nu ar exista – la fel ca și sunetele de joasă frecvență pe care urechea omenească nu le poate percepe; între acești doi poli sunt milioane și milioane de grade ale vibrației; de la corpuscul la undă, de la atom la moleculă, până la lumi și universuri, totul vibrează.

Aceasta este la fel pentru energie și pentru forță, care nu sunt decât grade diferite ale vibrației. Aceasta corespunde și în planul mental, căruia vibrațiile îi guvernează starea, cât și planului spiritual.

Discipolul hermetist care înțelege bine această Lege și formele sale corespunzătoare este capabil să-și controleze propriile vibrații mentale și, de asemenea, pe ale altora.

Maeștrii folosesc în mod egal această lege, în diferite maniere, pentru a învinge forțele naturii.

“Cel care înțelege Legea VIBRAȚIEI a câștigat sceptrul puterii”, a spus un vechi ocultist.

LEGEA POLARITĂȚII

“Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul și neasemănătorul au aceeași semnificație; polii opuși au o natură identică, însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate” – KYBALION

Această Lege implică adevărul că Totul este dublu, totul are doi poli, totul are două extreme. Aceste fraze sunt vechi axiome hermetice. Ele explică vechile paradoxuri care au creat atâta perplexitate oamenilor și se exprimă după cum urmează: teza și antiteza au o natură identică, însă de grade diferite; contrariile sunt asemănătoare și nu diferă decât prin gradul lor, polii opuși putându-se concilia; extremele se ating; totul este și nu este în același timp; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; orice adevăr este pe jumătate fals; același lucru are două fațete, etc.

Legea Polarității explică faptul că în orice lucru sunt doi poli, două aspecte diferite, opuse, și că în realitate contrariile nu sunt decât extreme ale acestui obiect, între care sunt intercalate grade diferite, de exemplu căldura și frigul, deși sunt opuse, în realitate unde se termină căldura și unde începe frigul? Nu există un frig și nici o căldură, absolute. Cei doi termeni, cald și frig, indică numai gradele diferite ale aceluiași lucru; acest lucru care se manifestă cu frig și cald este numai o variantă a vibrației. Astfel, cald și frig nu sunt decât doi poli a ceea ce numim căldură, iar fenomenele care îl însoțesc sunt manifestările Legii Polarității. Același fenomen este adevărat în cazul luminii și întunericului, care sunt unul și același lucru, deosebirea constând într-o diferență de grade a celor doi poli ai fenomenelor; când ne părăsește noaptea și când începe ziua?

Ce diferență este între mare și mic; între tăios și tocit; între calm și neliniștit; între sus și jos; între pozitiv și negativ? Legea Polarității explică aceste paradoxuri și nici unul nu-l poate înlocui pe celălalt. În planul mental, tot acest principiu lucrează.

Să luăm însă un exemplu extrem de radical: al urii și dragostei, două stări mentale în aparență total diferite. Sunt, însă, grade diferite în ură și dragoste; de asemenea, sunt sentimente intermediare, pentru care noi folosim cuvintele simpatic și antipatic, care ajung să se confunde atât de mult, încât uneori este o dificultate a ști dacă vreunul vă este simpatic sau antipatic, dacă vă simțiți atras de el sau vă este indiferent. Aceste sentimente opuse nu sunt decât grade diferite ale unui sentiment unic, așa cum îl veți putea gândi și înțelege dacă veți medita o clipă la aceasta. Mai mult decât atât, și hermetiștii îi acordă o importanță deosebită; este posibil de schimbat vibrațiile urii în vibrațiile dragostei, atât în propriul tău spirit cât și în spiritul altora. Mulți dintre cei care citesc aceste rânduri au avut experiențe personale de tranziție rapidă, involuntară, între dragoste și ură, sau invers, în propria persoană și a altora. De-abia acum veți înțelege că este imposibil să realizați acest lucru cu ajutorul voinței, folosind formulele hermetice. Binele și răul nu sunt decât doi poli diferiți ai aceluiași lucru; hermetismul cunoaște arta de a transforma răul în bine prin aplicarea Principiului Polarității. În totalitate, arta polarizării este o fază a alchimiei mentale, cunoscută și aplicată de Maeștrii vechi și moderni ai hermetismului.

Înțelegerea acestei Legi permite modificarea polarității proprii, tot atât de bine ca și pe a altora; pentru a deveni un maestru al acestei arte trebuie să-ți consacri timpul studiului necesar.

LEGEA RITMULUI

“Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru are durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în totul; măsura oscilației sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilației la stânga; ritmul este constant” – KYBALION

Această Lege implică adevărul că în orice lucru se manifestă o mișcare înainte și înapoi, o mișcare asemănătoare unei pendule, ceva asemănător unei maree, unei mări înalte și unei mări scăzute. Această mișcare de plecare și venire se produce între doi poli a căror Lege a polarității ni s-a demonstrat că există.

Este întotdeauna o acțiune și o reacțiune, un progres și un recul, un maxim și un minim. Tot așa este pentru toate elementele Universului: sori, lumi, oameni, animale, spirit, energie, materie.

Această lege se manifestă în creația și distrugerea lumilor, în progresul și decadența națiunilor, în viața oricărui lucru și, înfinal, în starea mentală a omului; pentru acest din urmă lucru, hermetiștii apreciază importanța înțelegerii acestei Legi.

Hermetiștii au înțeles-o bine și au găsit că aplicarea acesteia este universală. Ei au descoperit anumite mijloace pentru a anihila prin ele chiar efectele, prin folosirea de formule adecvate.

Ei implică legea mentală a neutralității. Ei nu pot anula Legea Ritmului, nici să-i oprească cursul; dar au învățat să-i oprească, mai bine zis să-i evite, efectele asupra lor înșiși, într-un anumit grad, care depinde de nivelul de măiestrie atins. Ei au învățat s-o utilizeze, în loc de a fi utilizați de ea; în acest lucru și în metoda de asimilare constă arta hermetiștilor.

Maestrul în hermetică se polarizează el însuși la punctul unde vrea să rămână, apoi neutralizează balansul ritmic al pendulei, care tinde să-l transporte către celălalt pol. Toți cei care și-au însușit un anumit grad de măiestrie personală lucrează astfel, într-o oarecare măsură, mai mult sau mai puțin inconștient. Maestrul, din contra, o face conștient, prin folosirea voinței sale. Astfel, el ajunge să atingă un grad de echilibru și de fermitate mentală, aproape de necrezut, din partea undelor care sunt târâte înainte și înapoi, ca o pendulă.

Această Lege, ca și cea a polarității, precum și metodele pentru a le contracara (a le neutraliza) au fost studiate în amănunt de hermetiști, iar folosirea lor constituie o parte importantă a alchimiei mentale.

LEGEA CAUZEI ȘI EFECTULUI

“Orice cauză are efectul său; orice efect are cauza sa, totul se întâmplă conform Legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalității, însă nimic nu scapă Legii” – KYBALION

Acest principiu implică faptul că există o cauză pentru orice efect produs și un efect pentru orice cauză. El explică că totul se întâmplă conform unei legi, că niciodată nimic nu se întâmplă accidental, neprevăzut, că hazardul nu există și că, deoarece există planuri diferite de cauză și efect, planul superior domină totdeauna planul inferior.

Nimic nu poate scăpa în întregime legii.

Hermetiștii cunosc până la un anumit punct arta și metodele de a se ridica deasupra planului obișnuit al cauzei și efectului. Ridicându-se mental la un plan superior, ei devin cauză, în loc de a fi efect. Mulțimile se lasă docil duse, ele ascultă de tot ce le înconjoară, de voința și dorința celor mai puternici, de ereditate, sugestie, de toate cauzele exterioare care le dirijează ca pe simpli pioni ai vieții.

Maeștrii, din contra, se ridică în planul superior, dominând sentimentele și caracterul lor, calitățile și puterile, tot așa de bine ca pe tot ce-i înconjoară. Ei devin stăpâni, în loc de a fi jucați și dirijați de voința altora, precum și de influențele exterioare. Ei se servesc de Lege, în loc de a fi instrumente. Maeștrii ascultă de cauzalitatea principiului superior, însă ei comandă planul lor. În această afirmație există o bogăție de cunoștințe hermetice. LE ÎNȚELEGE CINE VA PUTEA.

LEGEA GENULUI

“Este un gen în toate lucrurile; TOTUL are principiile sale: masculin și feminin; genul se manifestă în toate planurile” – KYBALION

Această Lege implică adevărul că genul există peste tot. Principiile masculin și feminin sunt în acțiune constantă. Acesta e adevărul nu numai în plan fizic, ci și în planurile mental și spiritual.

În Planul Fizic, Legea Genului se manifestă sub forma sexului, în plan superior el ia forme mai elevate, însă este mereu același.

Nici o creație fizică, mentală sau spirituală nu este posibilă fără el. Înțelegerea legilor sale va arunca lumină asupra multor obiecte care în mod constant au uimit spiritul oamenilor.

Legea Genului a lucrat întotdeauna pentru a crea și regnuri. Orice lucru, orice individ conține cele două elemente, masculin și feminin, sau chiar Marele Principiu.

Orice element masculin are elementul său feminin, și invers.

Dacă vreți să înțelegeți filosofia Creației, a Regenerării Mentale și Spirituale, trebuie să studiați și să înțelegeți această Lege hermetică. Ea ascunde soluția unui mare număr de mistere ale vieții.

Ținem să vă avertizăm că nu este nici o înrudire cu numeroasele teorii fundamentale, periculoase și degradante, cu învățăturile care sunt răspândite sub titluri fanteziste și care nu sunt decât o prostituare a Marelui Principiu natural al genului. Astfel de rămășițe ale vechilor forme infamante ale cultului Phalusului tind să distrugă inteligența, corpul și spiritul; filosofia hermetică s-a ridicat întotdeauna cu indignare împotriva învățăturilor degradante care conduc la destrăbălare, pasiuni necumpătate și pervertirea principiilor naturii. Dacă pe acestea le căutați părăsiți imediat acest studiu. Hermetistul nu are nimic care poate să vă fie util în acest scop. Pentru aceia care sunt puri (curați sufletește), totul este pur; pentru cei care sunt murdari, totul este murdar.

Totul este Spirit; Universul este mental.

Ceea ce este Sus este ca și ceea ce este Jos; Ceea ce este Jos este ca și ceea ce este Sus.

Nimic nu stă, totul se mișcă, totul vibrează.

Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul și neasemănătorul au aceeași semnificație; polii opuși au o natură identică, însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate.

Totul se scurge înăuntru sau în afară; orice lucru are durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în totul; măsura oscilației sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilației la stânga; ritmul este constant.

Orice cauză are efectul său; orice efect are cauza sa, totul se întâmplă conform Legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalității, însă nimic nu scapă Legii.

Este un gen în toate lucrurile; TOTUL are principiile sale: masculin și feminin; genul se manifestă în toate planurile.