J. Krishnamurti și Eugene Schallert – Libertatea Interioară: Fundamentul Bunătății și al Unității Umane
În acest dialog, Jiddu Krishnamurti, un gânditor și orator născut în India, și părintele Eugene J Schallert, un profesor de sociologie iezuit, explorează natura libertății interioare și a condiționărilor culturale și religioase care afectează percepția realității. Krishnamurti argumentează că adevărata bunătate și înțelegere pot apărea doar în absența acestor constrângeri, sugerând că diviziunile dintre oameni sunt perpetuate de concepte și dogme. Discuția se concentrează pe necesitatea unei observări fără alegeri pentru a transcende limitările autoimpuse și a atinge o unitate fundamentală.
Vezi online cu traducere:
Discutia Nr.1
Teme Principale și Idei Esențiale
1. Nevoia de Libertate Interioară pentru Explorarea Realității
Ambii interlocutori sunt de acord că abordarea problemelor fundamentale (politice, religioase, sociale, morale) necesită o libertate interioară autentică. Krishnamurti afirmă:
“Nu văd cum cineva poate explora cu adevărat realitatea lumii în lipsa recunoașterii sau conștientizării propriei sale libertăți interioare.”
Schallert susține că orice limitare a perspectivei individuale împiedică accesul la o explorare reală, bazată pe libertate.
2. Condiționarea Culturală și Religioasă ca Obstacol în Calea Libertăți
Krishnamurti evidențiază influența culturilor și religiilor asupra minții umane, care generează diviziuni și separă oamenii:
“Majoritatea religiilor și culturilor, fie că sunt asiatice, indiene, europene sau americane, au condiționat profund mintea. Observăm cum fiecare societate depune eforturi considerabile pentru a modela gândirea individului.”
Această condiționare a dus la separarea umanității în loc să favorizeze unitatea.
3. Libertatea ca Negare a Condiționării
Pentru Krishnamurti, libertatea autentică presupune negarea influențelor culturale, religioase și politice:
“Libertatea supremă constă în respingerea oricărei condiționări.”
Astfel, el consideră că eliberarea de aceste influențe este esențială pentru evoluția conștiinței.
4. Religia ca Factor Diviziv
Deși religia este percepută adesea ca un element de unificare, Krishnamurti și Schallert constatau că, în realitate, aceasta a generat separație prin dogme și credințe exclusive. Schallert remarcă:
“Istoria nu oferă dovezi semnificative că religiile au reușit să unească oamenii.”
Krishnamurti subliniază că adevărata minte religioasă ar trebui să favorizeze unitatea, dar religiile, așa cum sunt structurate, au creat diviziuni.
5. Separarea ca “Nebunie” Fundamentală
Krishnamurti definește separarea ca o “nebunie” umană care creează iluzia individualității distincte de restul existenței:
“Tendința de a ne considera ființe separate de natură, de ceilalți oameni, de animale și de lume este esențial o formă de alienare.”
Această perspectivă este susținută și amplificată de religiile organizate.
6. Perceperea Adevărului dincolo de Religia Organizată
Krishnamurti argumentează că adevărul poate fi accesat doar atunci când dogmele, credințele organizate și influențele conceptuale dispar complet:
“Poate fi adevărul descoperit printr-o religie anume sau doar printr-o minte complet liberă de dogme și propagandă?”
7. “Eu”-l ca Rădăcină a Separării și Conflictului
Krishnamurti consideră “eul” un construct artificial, modelat de cultură, societate și religie, care generează separare și conflict:
“Eu-l este entitatea condiționată, creată și întărită de ideologii, religie și societate. Este sursa furiei, violenței și atașamentului.”
8. Sfârșitul “Eu”-lui – Instantaneu, Nu Printr-un Proces
Krishnamurti respinge ideea unui proces gradual de dizolvare a ego-ului. Pentru el, eliminarea “eu”-lui trebuie să fie instantanee:
“Toate religiile au propus metode evolutive pentru transformare, dar adevărata schimbare trebuie să fie imediată, nu treptată.”
9. Observarea Fără Alegere ca Modalitate de Eliberare
El sugerează că “observarea fără alegere” (choiceless awareness) este cheia pentru a percepe realitatea. Schallert explică:
“Trebuie să fim conștienți de gândirea noastră, dar fără a o analiza sau judeca.”
10. Vederea Directă a Lumii, dincolo de Concepte
Krishnamurti afirmă că percepția autentică a realității este posibilă doar atunci când o vedem fără filtrul interpretărilor mentale:
“Poți privi un copac fără să-l denumești, fără să-l interpretezi? Aceasta este esența vederii pure.”
11. Alegerea ca Sursă a Conflictului
Krishnamurti analizează natura alegerii și afirmă că aceasta implică dualitate și limitare, generând conflict interior:
“Alegerea este un act al intelectului, iar intelectul operează în dualitate și conformism.”
12. Iubirea dincolo de Alegere
El susține că iubirea autentică nu implică alegere:
“În iubire nu există alegere; alegerea este un proces intelectual.”
Discuția dintre Krishnamurti și Schallert explorează natura libertăți interioare și impactul condiționării asupra percepției realității. Krishnamurti propune o metodă radicală de eliberare prin observarea directă, fără interpretări conceptuale, ca mijloc de a descoperi unitatea umană dincolo de separație și conflict.
Discutia Nr.2
Temele Principale și Idei Cheie
Percepția Necondiționată (Choiceless Awareness)
Krishnamurti subliniază importanța unei atenții pure, lipsite de alegeri sau prejudecăți, ca mijloc de a percepe realitatea în mod autentic.
- Percepția nu este un simplu răspuns, ci actul de a vedea realitatea așa cum este.
- Conștientizarea faptului că “lumea sunt eu și eu sunt lumea” duce la dizolvarea oricărei diviziuni.
- Orice prejudecată face imposibilă percepția realității.
- A fi atent și liber, fără alegeri, în relația cu ceilalți este esențial pentru o percepție clară.
Natura Iubirii
Discuția despre percepție se extinde natural asupra iubirii, subliniind conexiunea profundă dintre cele două.
- Iubirea autentică este diferită de formele condiționate ale iubirii, care sunt adesea amestecate cu plăcerea, frica, gelozia și posesivitatea.
- Adevărata iubire presupune o atenție totală, fără diviziune.
- Descoperirea faptului că “nu am iubit niciodată cu adevărat pe nimeni” este un act de profundă onestitate.
- Din renunțarea la preocupările egocentrice apare o energie pură, care este adevărata iubire.
Moartea Psihologică și Viața Autentică
- Pentru a trăi cu adevărat, trebuie să murim psihologic față de trecut, lăsând mintea să fie proaspătă în fiecare zi.
- Frica de moarte este legată de teama de a pierde eul, cu atașamentele sale.
- Krishnamurti sugerează că nu există un “eu” permanent care să supraviețuiască morții.
- Depășirea fricii de moarte permite trăirea unei vieți plenare, lipsite de constrângeri mentale.
Apartenența și Libertatea
- Krishnamurti pune sub semnul întrebării conceptul de apartenență la structuri sociale, religioase sau ideologice.
- A fi cu adevărat liber înseamnă a nu fi sclavul niciunei apartenențe.
- “A nu aparține este prețul pe care trebuie să-l plătim pentru a fi, a iubi și a vedea.”
- Aceasta presupune a sta singur în afara conflictelor și diviziunilor create de societate.
Ordinea Interioară
- Viața obișnuită este marcată de haos și confuzie.
- Ordinea nu este un sistem impus, ci rezultatul observării fără prejudecăți a dezordinii interioare.
- Când percepem clar dezordinea, apare în mod natural ordinea, care aduce pace și energie.
- O minte ordonată nu mai este în conflict, ci trăiește cu plenitudinea energiei.
Transformarea și Natura Ființei
- Poate omul să se schimbe fundamental? Krishnamurti sugerează că transformarea reală apare atunci când acordăm atenție totală prezentului, fără identificări sau etichete.
- Când există această stare de atenție pură, omul devine o ființă umană totală, liberă de orice limită impusă de societate.
Imensurabilul
- Krishnamurti abordează ideea de “imensurabil,” o realitate care nu poate fi descoperită prin efort deliberat.
- Pentru a ajunge la această dimensiune, trebuie mai întreaga ordine interioară.
- “Momentul încare îl urmărești, îl închizi.” Adevărul nu poate fi atins prin căutare intenționată.
Virtutea
- Virtutea nu este o calitate fixă, ci un proces viu, dinamic, asemenea unui râu.
- “Nu poți spune niciodată ‘sunt virtuos’, pentru că dacă afirmi asta, deja nu mai ești virtuos.”
Citate Semnificative
- “Lumea sunt eu și eu sunt lumea.”
- “Nu există diviziune între mine și lume.”
- “Nu există percepție dacă există un bias.”
- “Pentru noi, iubirea este plăcere… iubirea este teamă… iubirea este posesivitate.”
- “Iubirea este o atenție totală fără nicio diviziune.”
- “A nu aparține este prețul pentru a fi, a iubi și a vedea.”
- “Pentru a trăi, trebuie să mori” (psihologic).
- “Momentul încare îl urmărești [imensurabilul], îl închizi.”
Concluzie
Acest dialog analizează profund condiția umană și necesitatea unei transformări interioare radicale. Krishnamurti argumentează că adevărata încărcătură a iubirii, libertății și ordinii interioare poate fi descoperită doar printr-o percepție necondiționată, prin renunțarea la frică, atașamente și apartenențe restrictive. Aceste stări nu pot fi obținute prin metode sau tehnici, ci printr-o investigație personală directă a naturii minții și a realității.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Dacă articolele găsite aici te-au ajutat, spune "mulțumesc" printr-o donație:
