Johann Hari – Dependența: Conexiune, nu chimie
Johann Hari explorează mitul dependenței ca boală chimică, argumentând că aceasta este mai degrabă o adaptare la un mediu ostil și lipsit de conexiune. Autorul prezintă studii pe șobolani și analiza războiului împotriva drogurilor din Vietnam și Portugalia pentru a susține ideea că izolarea socială, nu substanțele în sine, este principalul factor al dependenței. Soluția propusă implică reconstruirea conexiunilor sociale și oferirea de sprijin, în loc de pedepse și stigmatizare. În concluzie, se subliniază importanța conexiunii umane ca antidot al dependenței, atât la nivel individual, cât și societal.
Vezi online cu traducere:
Mituri demontate
Hari începe prin a demonta mitul conform căruia expunerea la droguri duce inevitabil la dependență. El exemplifică cu pacienții spitalizați care primesc morfină, o formă de heroină, pentru dureri severe. Acești pacienți, deși expuși la “cârligele chimice” ale heroinei, nu devin dependenți la ieșirea din spital.
Un alt exemplu este cel al soldaților americani din Vietnam, dintre care 20% consumau heroină în mod regulat. La întoarcerea acasă, 95% dintre acești soldați au renunțat la consumul de heroină fără a experimenta sevraj sau a avea nevoie de tratament.
Experimentul “Parcul Șobolanilor”
Hari prezintă experimentul “Parcul Șobolanilor” al profesorului Bruce Alexander, care a demonstrat că șobolanii izolați în cuști goale dezvoltă dependență de heroină, în timp ce șobolanii care trăiesc în “Parcul Șobolanilor”, un mediu bogat și stimulant, cu oportunități de socializare și joacă, nu manifestă interes pentru apa cu heroină.
Dependența ca o formă de conectare
Hari citează pe profesorul Peter Cohen, care sugerează că dependența ar trebui numită “conectare”. Oamenii au o nevoie naturală de a se conecta cu ceilalți și cu mediul lor. Atunci când conexiunile umane sănătoase lipsesc, oamenii pot căuta alinare în alte forme de conectare, chiar și în cele nesănătoase, cum ar fi dependența de droguri, jocuri de noroc sau pornografie.
Hari subliniază că societatea modernă, în ciuda aparențelor de hiperconectare, este de fapt marcată de o creștere a singurătății și a izolării sociale. Această deconectare de la relațiile umane autentice contribuie la vulnerabilitatea la diverse forme de dependență.
Soluții pentru o problemă socială
Hari argumentează că “Războiul Drogurilor” este un eșec, deoarece se concentrează pe pedepsirea și izolarea dependenților, în loc să le ofere sprijinul necesar pentru a se reintegra în societate.
El prezintă exemplul Portugaliei, care a decriminalizat toate drogurile în anul 2000 și a investit resursele în programe de reintegrare socială a dependenților, oferindu-le locuri de muncă, microcredite și sprijin psihologic. Rezultatele au fost remarcabile: consumul de droguri injectabile a scăzut cu 50%, iar numărul deceselor prin supradoză și al cazurilor de HIV s-a redus drastic.
Schimbarea perspectivei
Hari ne îndeamnă să renunțăm la stigmatizarea dependenților și să îi privim cu compasiune și înțelegere. În loc să-i izolăm și să-i pedepsim, ar trebui să le oferim sprijinul necesar pentru a-și reconstrui viața și a se reconecta cu societatea.
Mesajul central al discursului este că opusul dependenței nu este sobrietatea, ci conexiunea. Adevărata soluție la problema dependenței constă în crearea unei societăți mai umane și mai conectate, unde oamenii se simt iubiți, acceptați și sprijiniți.
Susține Trezirea Inteligenței prin o donație pentru a răspândi lumină, cunoaștere și a crea un viitor mai conștient și iubitor.
