Despre dedublarea astrală și călătoria pe alte planete astrale
Scrierile străvechi yoghine învaţă că Dumnezeu a îmbrăcat spiritul uman cu trei învelişuri succesive: corpul cauzal ţesut şi alcătuit din idei, corpul astral subtil, reşedinţă sau vehicul al mentalului (Manas) şi al afectivităţii şi, în sfârşit, corpul fizic grosier. Pe pământ omul este înzestrat cu un aparat senzorial care are corespondenţă la fiinţa astrală într-un corp format din prana. Fiinţa cauzală “trăieşte” şi se mişcă în sfera grandioasă extrem de subtilă şi beatifică a ideilor pure. Activităţile mele actuale mă pun mai mereu în contact cu fiinţe evoluate ale astralului care se pregătesc cu asiduitate să pătrundă şi să rămână pentru totdeauna în universul cauzal.
Vezi Trailer la John Carter (2012):
Există o infinitate uluitoare de planete astrale populate cu fiinţe astrale care mai de care mai frumoase şi extraordinare”, îmi explică Maestrul. “Pentru a călători de la o lume astrală la alta, locuitorii lor se servesc spontan de simţurile lor astrale, utilizând instantaneu diferitele energii astrale subtile, ce sunt mult mai rapide şi mai puternice decât electricitatea sau radiaţiile cunoscute de oameni.
Universul astral, fiind alcătuit din formele subtile rafinate ale luminii diferenţiate (akasha), este surprinzător de mult mai frumos, mai plin de iubire şi mai vast decât cosmosul material. Întregul univers fizic, deşi pare infinit pentru oameni este, analogic vorbind, suspendat precum o mică cabină (nacelă) solidă, la aeronava gigantică a universului astral. Nenumărate sunt într-adevăr galaxiile materiale care se găsesc împrăştiate în puzderia stelelor şi constelaţiilor, dar cu mult mai numeroase sunt galaxiile şi constelaţiile universului astral, ale căror sisteme solare au planete astrale incomparabil mai frumoase şi mai uluitoare decât acelea ale voastre; acolo, în zori, sorii lor fascinanţi strălucesc în mii de indescriptibile aurore boreale în ochii plini de dragoste şi fericire ai locuitorilor lor. Ziua şi noaptea acolo sunt mult mai lungi decât pe pământ.
Universul astral este în general infinit mai frumos, mai delicat, mai plin de dragoste şi mai pur, el fiind incomparabil mai armonios şi mai bine organizat decât lumea fizică.
Acolo nu există nici zone de deşert, nici planete nelocuibile. Flagelurile terestre: ierburile rele sau veninoase, microbii, insectele sau şerpii sunt aproape complet necunoscute în lumea astrală, ca de altfel şi diferenţele de climat sau de anotimp; o eternă vară sublimă domneşte acolo, temperată de fermecătoare ploi torenţiale cu milioane de picături multicolore; în anumite zone apar rareori ninsori de o albeaţă orbitoare. Pe planetele astrale se află de asemenea lacuri de opal, mări luminoase, râuri cristaline de culoarea curcubeului, care le înfrumuseţează peisajele de paradis. Locuitorii astralului trăiesc acolo stări de indescriptibilă fericire şi, plini de bucurie şi armonie, se iubesc copleşiţi de altruism şi bunătate.
Universul astral obişnuit – dar nu lumea superioară din Hiranyaloka – este populat de zeci de milioane de suflete umane, venite mai mult sau mai puţin recent de pe pământ, ca şi de sute de miliarde de alte fiinţe: zâne, sirene, peşti, animale, salamandre, gnomi (pitici), semi-zei sau alte spirite, locuind pe diferite planete astrale, după afinităţile lor specifice şi în conformitate cu nuanţele karma-ei lor. Zone întregi cu diferite frecvenţe vibratorii sunt aici, în astral, rezervate atât spiritelor bune, cât şi rele. Cele bune pot să se deplaseze aproape instantaneu, liber, de la o zonă la alta, pe când cele rele sunt în mod strict limitate şi închise pe planeta sau tărâmul lor. La fel precum oamenii trăiesc la suprafaţa globului, viermii în pământ, peştii în apă, păsările în special în aer, într-un mod asemănător, diferitele categorii de fiinţe subtile astrale, de la cele superioare la cele inferioare, sunt distribuite după propria frecvenţă dominantă.
Îngerii decăzuţi (involuaţi), expulzaţi din sferele superioare ale lumii astrale, sunt cel mai adesea într-un război perpetuu chiar între ei şi utilizează pentru aceasta bombe cu ‘energii malefice’, fluxuri vibratorii captate prin mantre. Aceste fiinţe egoiste, sadice şi răufăcătoare bântuie îndârjite numai prin întunecatele regiuni infernale ale astralului inferior plin de energii malefice, întunecat şi apăsător, unde ele îşi ispăşesc până la urmă, în timp de zeci sau sute de ani astrali, karma lor rea, prin suferinţă, chinuri cumplite, coşmaruri îngrozitoare şi spaime de nedescris.
În vastul univers astral sublim – care se află deasupra negrei închisori astrale -, totul este doar frumuseţe, iubire, armonie şi splendoare. Cosmosul astral, fiind în modul cel mai natural în armonie cu perfecţiunea divină, fiecare lucru, fiinţă de acolo este creat în mod direct prin voinţa şi imaginaţia divină, şi parţial prin cele ale fiinţei astrale. Fiinţa astrală posedă capacitatea de a modela, prin imaginaţie şi gând, orice formă sau de a perfecţiona frumuseţea a ceea ce Creatorul Suprem a creat deja. Căci El a dat fiilor săi din astral privilegiul sublim de a putea să modifice sau să transforme la voinţă cosmosul lor astral.
Dacă, pe Pământ, materia solidă este modificată prin laborioase şi complexe procese chimice şi fizice, aici, în acest univers superior, un simplu act de voinţă şi imaginaţie este suficient pentru a modifica în lichid, gaz sau energie materia subtilă caracteristică lumii astrale.
Umanitatea este confruntată cu războaie, pe pământ, pe mări şi în aer. Lumea astrală, din contră, este aceea a bucuriei, a armoniei, a jocurilor amoroase, a iubirii profunde şi a egalităţii. Fiinţa astrală îşi modifică prin materializare şi dematerializare adecvată corpul astral la voinţă. Flori, peşti sau animale pot aici să se transforme temporar în fiinţe omeneşti astrale sau chiar să ia nu contează ce formă aproape identică cu aceea a altor făpturi astrale. Toţi locuitorii astralului comunică între ei cu o uşurinţă extraordinară, telepatic, fără nici un fel de aparat. Nici o lege bine definită a naturii, în afara rezonanţei cu energiile binelui, iubirii şi armoniei divine, nu li se impune; astfel, un arbore astral poate fi determinat instantaneu, prin acelaşi act de voinţă descris anterior, să producă o portocală sau orice alt fruct, ori o floare sau uneori chiar obiecte. Există totuşi în lumea astrală şi anumite restricţii de ordin karma-ic, care fac să nu fie permis chiar orice, dar în general nu există, cu excepţia valorilor supreme divine, nici o scară a valorilor prea rigidă între diferitele fiinţe şi obiecte ale astralului; totul aici este pătruns de lumina divină esenţială, creatoare (Akasha).
Nimeni dintre locuitorii astralului nu se mai naşte din femeie; copiii, în cazul cuplurilor astrale, sunt în mod direct şi fulgerător materializaţi de fiinţa astrală care îi doreşte, datorita voinţei sale cosmice şi se condensează într-o formă astrală precis definită. Sufletele recent lipsite de corpuri fizice, care părăsesc lumea terestră sau planul fizic al altor planete prin aşa-zisa “moarte”, sunt uneori atrase într-un “cămin” al unui cuplu astral, graţie afinităţilor psihice, mentale şi spirituale pe care le prezintă sufletul în cauză.
Un corp astral este total insensibil la frig, la căldură sau orice altă condiţie naturală. Anatomia caracteristică corpului astral comportă un creier subtil astral sau “lotusul cu 1000 de petale de lumină” (sahasrara) şi cei 6 centri subtili – chakra -, ce se află plasaţi de-a lungul lui sushumna nadi, sau axul esenţial subtil cerebro spinal. Inima astrală îşi ia energia subtilă afectivă şi lumina iubirii divine din subtilul creier astral (sahasrara) şi apoi o retrimite în tot corpul astral sub forma “biotronilor sau diferitelor forme de prana”.
Fiinţa astrală acţionează asupra corpului său prin intermediul acestor subtile energii pranaice (biotronice) sau cu ajutorul vibraţiilor subtil energetice ale unor mantre care permit vibraţia la unison cu anumite energii infinite, astrale.
Corpul unei fiinţe astrale este o copie după forma fizică a ultimei încarnări în lumea fizică. Fiinţa astrală îşi păstrează, de regulă, aparenţa corporală din tinereţea corpului din ultimul sejur terestru. Totuşi, uneori, o fiinţă astrală preferă să-şi menţină aparenţa pe care a avut-o la bătrâneţea sa pământeană, precum fac eu acum.” Şi Maestrul, care era însăşi esenţa tinereţii, surâse voios.
Deosebindu-se de lumea fizică, a celor trei dimensiuni spaţiale, percepute în mod unic de către cele cinci simţuri, lumea astrală devine în special perceptibilă prin cel de al şaselea simţ: intuiţia astrală. Prin intermediul acestui simţ al intuiţiei astrale, sau al şaselea simţ, fiinţa astrală recepţionează senzaţiile vizuale, auditive, olfactive, gustative şi tactile. Fiinţa astrală este înzestrată cu trei ochi, primii doi pe jumătate închişi, al treilea, cel principal – ajna chakra – aflat în mijlocul frunţii, este acum larg deschis, permiţând să se perceapă totul în astral. Fiinţa astrală este înzestrată cu toate organele exterioare ale simţurilor: nas, limbă, ochi, piele, urechi, dar al şaselea simţ, al intuiţiei, îi permite să recepteze şi să transmită diferitelor părţi ale corpului felurite categorii de senzaţii: astfel, ea poate “să vadă” cu urechea, nasul sau ochii, “să audă” prin intermediul ochilor sau al limbii sau să comunice simţul gustativ urechilor, pielii ş.am.d.
Corpul fizic uman este expus la tot felul de accidente; corpul eterat al unei fiinţe astrale uneori poate şi el să sufere o leziune oarecare, dar este imediat vindecat printr-un instantaneu act de voinţă.
Cartile lui Paramahansa Yogananda se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina