Timpul ca singura unitatea de masura reala

Ştiinţa modernă pleacă, în calculele sale, de la o premisă care pentru antici nu exista – şi anume că legile naturii au fost valabile oricând în timp şi oriunde în spaţiu. Sfinxul îi cere lui Oedip să dezlege o ghicitoare: „Ce merge mai întâi pe patru picioare, apoi pe două şi în final în trei picioare?” Dacă nu-i putea răspunde, Sfinxul avea să-l ucidă; Oedip însă interpretează cimilitura corect, ca referindu-se la cele trei vârste ale omului. Ca bebeluş merge în patru labe, apoi creşte şi merge pe două picioare, iar la bătrâneţe are nevoie de un al treilea picior, adică de un baston. Dar termenul „vârste” constituie aici doar o altă modalitate de a face trimitere la evoluţia omenirii. Iar forma Sfinxului este un monument închinat acestei evoluţii.

Infrânt de isteţimea lui Oedip, Sfinxul se aruncă în hău. Moartea lui sugerează că divinităţile elementelor, principiile de organizare a universului, au fost absorbite deja cu succes în corpul omenesc.

Esenţa mitului lui Oedip este soarta teribilă pe care a sperat s-o evite, fără însă a reuşi: îşi ucide tatăl şi devine amantul mamei lui. Legile naturii sunt deja fixe şi mecanice, iar oamenii sunt prinşi în plasa lor. Astfel, Sfinxul marchează totodată sfârşitul epocii metamorfozelor, cimentarea formelor biologice pe care le cunoaştem azi şi, de asemenea, barează drumul înapoi. In Facerea, unul dintre heruvimi face imposibilă întoarcerea în rai, iar egiptenii numeau Sfinxul, alcătuit din patru heruvimi, „Hu“, care înseamnă protector. In acest fel, sugerau că el împiedică orice alunecare către vechile modalităţi de procreere.

Se consideră frecvent, în mod eronat, că în 1650, când episcopul Usher a calculat data creaţiei ca fiind anul 4004 Î.C., acesta ar fi fost unul dintre ultimele vestigii ale unei superstiţii străvechi. De fapt, calculele lui Usher erau produsul unei epoci în care materialismul câştiga teren, la fel ca o interpretare îngustă, literală, a Bibliei, care li s-ar fi părut anticilor absurdă. Aceştia credeau că sufletul uman exista din vremuri imemoriale, cu ere înainte de anul 11451 Î.C., când trupul uman aşa cum îl cunoaştem s-a materializat pe deplin în jurul spiritului.

Vezi clip video cu traducere selectat din filmul Lucy(2014):

play-rounded-fill


Daca apreciezi informatiile publicate si dorești sa ajuți acest blog:


Descarcă aplicaţia TrezireaInteligentei


Hide picture