Lilou Mace și Matias De Stefano – Să ne amintim cine suntem și de unde venim
Un interviu cu Matias De Stefano, care se descrie ca un educator ce împărtășește cunoștințe din amintiri ale unor vieți trecute, abordând subiecte precum dimensiuni, civilizații antice și natura unită a universului. El discută despre amintirea alegerii familiei sale, a momentului nașterii și despre perspectiva spirituală asupra vieții și morții ca un proces continuu. De asemenea, explică natura ghizilor spirituali ca fiind aspecte ale sinelui superior și importanța intuiției și a conexiunii cu inima pentru a accesa această îndrumare. În plus, De Stefano clarifică de ce nu suntem constant conectați cu ghizii, subliniind necesitatea de a fi ancorați în realitatea fizică pentru a îndeplini obiectivele.
Vezi online cu traducere:
Idei și Fapte Importante:
- Definirea de sine și percepția realității: Matias se definește ca un educator al cărui specific constă în accesul său la informații “non-comprehensibile” pentru majoritatea, cum ar fi dimensiunile, Atlantida sau viețile trecute. Pentru el, nu există o distincție fundamentală între informație și univers, totul fiind interconectat într-o singură unitate, înțeleasă în moduri diferite. El spune: “pentru mine, pentru mine e același lucru. Ăă nu fac diferență între tot ce este în jur în informație univers și este aici. Ăă nu-s două lucruri diferite pentru mine, e ca și cum ăă toate lucrurile ăă toate lucrurile conectate în aceeași unitate, dar înțelese în moduri diferite.”
- Originea memoriilor și alegerea încarnării: Matias afirmă că își amintește procesul de alegere a familiei și chiar momentul nașterii. El menționează că a fost “pregătit” să aleagă un loc care să-i permită să nu fie atât de condiționat de alte credințe. Despre momentul nașterii, el își amintește un sentiment și o frază: “bun venit în viață. Ăă crede totul, dar nu crede în nimic”.
- Natura morții și a nașterii: Din perspectivă spirituală, nașterea și moartea nu sunt momente distincte, ci mai degrabă ca un “val”. Ancorarea spiritului în corp începe în momentul concepției, nu la naștere. În ceea ce privește venirea pe Pământ, Matias sugerează că fiecare suflet a ales să experimenteze această realitate cel puțin o dată, posibil cu foarte mult timp în urmă, iar experiențele ulterioare pot fi ecouri ale acelei prime decizii: “cel puțin o dată în existența ta ai ales să fii aici. Ăă poate acea alegere a fost acum 10 miliarde de ani. Și tot restul anilor nu ai avut nici o idee ce faci, dar cel puțin o dată ai ales să fii în această realitate.”
- Rolul și natura ghizilor spirituali: Matias descrie perioade în viața sa când se simte ghidat și altele când este “deconectat”. Atunci când este conectat, are o conștientizare extinsă, dar îi este dificil să se raporteze la realitatea fizică, deoarece ghizii comunică dincolo de timp și spațiu (din “A cincea dimensiune”). Perioadele de deconectare sunt necesare pentru a îndeplini obiective în a treia dimensiune. El explică: “nu este menit pentru noi să fim constant conectați cu ei în acele niveluri. Ăă dar putem încerca să înțelegem că suntem conectați cu ei, putem simți că suntem conectați cu ei când nu trebuie să ne gândim mult la lucrurile pe care le facem și ei chiar dacă ăă apar ca soluții, oameni, ăă lucruri, apar ușor și nu trebuie să faci multe lucruri pentru a îndeplini ceva.”
- Distincția dintre ghizi, intuiție și vocea inimii: Matias explică faptul că ghizii sunt aspecte ale sinelui nostru divizat în dimensiuni superioare. Intuiția este o conexiune cu “sinele superior”, cu miezul ființei noastre. El folosește analogia mâinilor, picioarelor și a capului ca fiind ghizi, iar inima ca fiind locul unde toate aceste părți sunt conectate ca un întreg: “ghizii sunt de fapt aspecte ale tale care sunt conștiente de tine spunându-ți trebuie să faci asta, altfel nu ne putem mișca în a treia dimensiune, dar de fapt ești tu. Așa că atunci când simți intonația este o altă modalitate de, în loc să asculți ghizii, te conectezi, te conectezi cu sinele tău superior care este ca și cum te conectezi la miezul lor.” Pentru a avea încredere în ghizi, trebuie să ai încredere în propria intuiție, iar o inimă deschisă este esențială pentru a accesa această conexiune profundă.
Citate Relevante:
- “eu de obicei mă arunc ca educator pentru că eu iubesc educația și eu studiez educația pentru a preda la școli și pentru a ajuta profesorii să știe cum să predea ăă așa că asta mă definește da dar ce te definește mai degrabă decât orice fel de profesor este ceea ce este invizibil ceea ce ăă pentru majoritatea dintre noi non comprehensibil adică ăă vorbind despre dimensiuni sau subiect despre Atlantida sau noua civilizație sau vieți trecute pentru tine e cumva adică tu împărtășești asta cu ca și cum ar fi materie tangibilă știi e așa că pentru tine e același lucru adică”
- “totul conectat în aceeași unitate dar înțelese în moduri diferite așa că ceea ce m-a adus în acest ăă spațiu de indicație și împărtășire cu alții a fost ăă memoriile mele despre cum să conectez toate acele puncte așa că de asta sunt definit ca educator îmi place să fiu să fiu educator dar definește dar numele care mă definește este îmi amintesc da”
- “crede totul, dar nu crede în nimic”
- “nu este menit pentru noi să fim constant conectați cu ei în acele niveluri”
- “ghizii sunt de fapt aspecte ale tale care sunt conștiente de tine spunându-ți trebuie să faci asta, altfel nu ne putem mișca în a treia dimensiune, dar de fapt ești tu.”
Concluzii:
Interviul oferă o perspectivă fascinantă asupra naturii conștiinței, memoriei și a interconexiunii dintre dimensiuni. Matias De Stefano împărtășește experiențe personale legate de amintiri din alte vieți și de ghidarea spirituală, oferind o înțelegere a ghizilor ca aspecte ale sinelui superior și subliniind importanța intuiției și a deschiderii inimii pentru a accesa această înțelepciune interioară. Discuția ridică întrebări profunde despre sensul alegerilor noastre și despre natura realității dincolo de percepția fizică imediată.
Teme Principale și Idei Esențiale
Natura Trezirii Spirituale
Matías De Stefano descrie trezirea spirituală ca un moment de revelare profundă, caracterizat de o înțelegere interioară bruscă, chiar dacă natura exactă a acestei realizări nu este imediat clară. Acest proces este perceput ca un „sentiment al sensului absolut”.
După trezire, perspectiva asupra realității se transformă radical, determinând schimbări semnificative în viață, precum renunțarea la carieră sau schimbarea relațiilor personale. Trezirea nu este un proces logic, ci o certitudine interioară care transcende înțelegerea intelectuală. Un aspect esențial al acestui proces este renunțarea la necesitatea de a explica totul rațional.
Originea și Natura Cunoașterii lui Matías De Stefano
De Stefano afirmă că și-a început procesul de amintire a cunoștințelor încă din copilărie, deși inițial informațiile erau haotice. La 17 ani, acestea au început să capete coerență, iar la 21 de ani a început să împărtășească ceea ce descoperise.
Metoda sa de predare este una fluidă, bazată pe intuiție și pe interacțiunea cu cei din jur. El susține că nu deține personal aceste informații, ci le „traduce” în funcție de întrebările primite. Astfel, nu își pregătește discursurile, ci răspunde spontan în funcție de contextul discuției.
Evoluția Conceptului de Câmp Akasha
Percepția sa asupra Câmpului Akasha a evoluat odată cu aprofundarea înțelegerii sale. Inițial, l-a descris ca pe o bibliotecă universală, apoi ca un stup de albine unde informațiile circulă sub formă de „nectar”, iar în prezent îl vede ca pe un „sistem nervos al universului”.
Această rețea cosmică funcționează similar unui sistem neuronal, unde datele sunt transmise prin impulsuri magnetice între planete și stele. Astfel, informația nu este fixată în structuri statice, ci circulă dinamic, adaptându-se la fluxul conștiinței colective.
Dualitatea Luminii și Întunericului
De Stefano consideră dualitatea ca fiind un aspect natural al Unității. Universul („bending towards oneself”) se divide în diversitate („bending in two”) pentru a se experimenta pe sine.
Lumina albă se refractă în culorile curcubeului, iar absența completă a luminii creează întunericul. Totuși, întunericul perceput de noi nu este absolut, ci conține forme de lumină pe care încă nu le putem percepe, cum ar fi lumina infraroșie.
Forțele întunecate nu sunt malefice, ci joacă rolul de „designeri ai realității”, oferind contexte pentru experimentarea iubirii, familiei, culturii și credințelor. Scopul nu este eliminarea întunericului, ci înțelegerea sa ca un catalizator pentru descoperirea luminii interioare.
Portalul Orion și Evoluția Conștiinței Umane
Pământul face parte din sistemul stelar Orion, iar orice transformare din acest sector galactic influențează toate planetele conectate. Portalul Orion reprezintă o legătură esențială cu inima galaxiei, iar dezechilibrele din acest sistem pot avea consecințe asupra întregului său ecosistem energetic.
De Stefano nu percepe întunericul ca o forță distructivă, ci ca un răspuns la dezechilibrele generate de lipsa conștientizării. Evoluția umanității este un factor critic în stabilizarea acestui sistem. Dacă Pământul devine o „celulă mamă” conștientă, poate contribui la vindecarea altor regiuni afectate de dezechilibru energetic.
Reacția Oamenilor la Cunoștințele Sale
De Stefano recunoaște că informațiile sale pot fi provocatoare, deoarece contrazic perspectivele tradiționale. Compară acest fenomen cu încercarea de a explica o realitate necunoscută unui războinic dintr-o epocă arhaică.
Nu se lasă afectat de criticile neconstructive și preferă să răspundă cu umor. Consideră că fiecare persoană are un rol specific în ansamblul cosmic și acceptă că nu toată informația este destinată tuturor.
Provocările Liderilor Spirituali și Importanța Smereniei
El recunoaște că liderii spirituali pot fi percepuți greșit atunci când structurile organizaționale din jurul lor se dezvoltă excesiv. Avertizează asupra pericolului „ego-ului spiritual” și subliniază necesitatea de a rămâne smeriți în procesul de ghidare.
Diferența dintre un lider autentic și unul ghidat de ego constă în abordare: liderul conștient sugerează direcții și încurajează auto-descoperirea, în timp ce liderul egocentric impune reguli și controlează adepții.
Conștiința, Subconștientul și Inconștientul
De Stefano explică interacțiunea dintre conștiință, subconștient și inconștient folosind analogia celor trei „creiere” umane: mintea (conștientul), inima (inconștientul) și intestinul (subconștientul). Aceste trei aspecte trebuie să fie în echilibru pentru o dezvoltare armonioasă.
El avertizează împotriva încercării de a suprima inconștientul, deoarece acesta este sursa emoțiilor și a conectivității. Oamenii conștienți pot influența energia inconștientă a colectivității, ceea ce poate avea efecte benefice sau distructive, în funcție de intenția și nivelul de conștientizare al emițătorului.
Amintirea Vieților Anterioare prin Emoții
Procesul de „re-amintire” constă în reunificarea fragmentelor de memorie păstrate la nivel celular. Emoțiile joacă un rol esențial în acest proces, deoarece declanșează eliberarea informațiilor blocate în structurile noastre biologice.
Accesarea amintirilor din viețile trecute permite recuperarea unor daruri și experiențe valoroase, contribuind la împlinirea misiunii individuale din prezent
Teme Principale și Idei Importante
- Conceptul de “flow” ca temă centrală
Matias De Stefano introduce conceptul de “flow” ca un element esențial, pe care îl utilizează frecvent atunci când abordează subiecte legate de evoluția spirituală. El asociază acest concept cu o anumită chakră, ce simbolizează structura, trecutul și mișcarea necesară pentru a progresa spre viitor. Pentru luna Peștilor, mișcarea evolutivă trebuie realizată prin “flowing”, adică alinierea armonioasă cu energia universală. - Universul ca o undă vibrațională constantă
De Stefano descrie universul ca o “undă vibrațională constantă”, sugerând că pentru a ne conecta cu acesta, trebuie să ne mișcăm sincronizat cu fluxul cosmic. Stelele “curg” în armonie cu universul, iar această dinamică reprezintă adevărata conexiune cu energia universală. - Analogia universului cu un ocean
Universul este comparat cu un ocean, unde subconștientul este reprezentat de apă, inconștientul de curenții pozitivi și negativi, iar conștientul de ființele care înnoată în acești curenți. Există zone de apă stagnantă și zone aflate în mișcare, reflectând complexitatea realității noastre interioare. - Originea biologică a “flow”-ului
Viața și-a avut originea în oceane, iar organismele s-au adaptat folosind curenții pentru migrație, hrană și supraviețuire. Acest principiu se regăsește în subconștientul nostru, fiind reflectat și la nivel fiziologic, prin sistemele circulator și limfatic. - Dualitatea structură – flux în univers
Universul funcționează printr-o interacțiune constantă între structuri și fluxuri. Structura permite manifestarea ideilor și crearea realității, în timp ce fluxul facilitează conexiunea dintre elemente și asigură evoluția prin integrarea de noi informații. - Frica de moarte și atașamentul față de structuri
Oamenii se atașează de structuri din teama de necunoscut și de moarte, fixându-se asupra credințelor, emoțiilor și tradițiilor care le oferă un sentiment de siguranță. Această tendință conduce la stagnare și la o existență dominată de sisteme rigide. - “Flow” ca instrument de eliberare
Procesul de trezire spirituală implică renunțarea la aceste structuri pentru a permite evoluția. “Flow” reprezintă calea de a transcende limitările, de a ne vindeca și de a ne elibera de convingerile care ne mențin captivi. - Pericolul interpretării greșite a “flow”-ului
Unii oameni confundă “flow”-ul cu lipsa de direcție, adoptând o atitudine de indiferență („Mă las dus de curent”). Această abordare conduce la lipsa manifestării și a responsabilității, fiind un obstacol în calea evoluției personale. - Necesitatea echilibrului între “flow” și structură
Pentru a progresa, trebuie să învățăm să folosim “flow”-ul în mod conștient, fără a deveni dependenți de el. Fluxul permite transformarea, dar doar structura ne ajută să materializăm intențiile. - “Flow” ca instrument, nu ca mod de viață
“Flow” este un instrument de mișcare, nu un mod de viață. Lăsându-ne complet în voia fluxului, renunțăm la rolul de co-creatori ai realității noastre. Pe de altă parte, refuzul de a ne adapta și de a curge cu energiile vieții conduce la stagnare. - “Flow” cu conștiență
De Stefano subliniază că adevăratul “flow” presupune conștiență. Nu este vorba de a fi purtați de curent, ci de a folosi energia universală pentru a ne direcționa în mod conștient spre evoluție.
Concluzii
Matias De Stefano prezintă “flow”-ul ca un element fundamental al evoluției spirituale, comparabil cu dinamica naturală a universului. El avertizează împotriva interpretării greșite a acestui concept ca o renunțare la structură, subliniind importanța echilibrului dintre flux și organizare pentru manifestarea intențiilor. Esențial este să utilizăm “flow”-ul în mod conștient, ca un instrument activ de transformare, nu ca o simplă reacție pasivă la circumstanțe.
Perspectiva lui Matias De Stefano asupra iertării
1. Contextul temporal și energetic
Ne aflăm la finalul ciclului zodiacal al Peștilor, ultimele trei zile ale unei perioade de opt luni dedicate spiritului și sufletului celor 12 semne zodiacale. Această etapă marchează o tranziție esențială spre următoarele patru luni, caracterizate de manifestarea fizică și conexiunea cu chakra rădăcină. Scopul acestui proces nu este ascensiunea spre o realitate transcendentă, ci aducerea energiilor subtile și a conștientizării superioare aici, pe Pământ, pentru a le integra în viața de zi cu zi.
2. Etimologia și redefinirea conceptului de iertare
Cuvântul “forgive” provine din latină, unde “for” semnifică “pentru/către”, iar “give” înseamnă “a da”. Astfel, iertarea este un act de dăruire, opusul primirii. Spre deosebire de concepțiile culturale care asociază iertarea cu absolvirea celuilalt de vină, etimologia sugerează că acest proces presupune eliberarea unei energii interioare pe care o purtăm.
3. Iertarea ca act de eliberare personală
Iertarea nu constă în absolvirea cuiva de greșeală, ci în eliberarea propriei percepții asupra acelei greșeli. Emoțiile și percepțiile noastre nu sunt cauzate direct de ceilalți, ci sunt reflexii ale propriei noastre conștiințe. Atunci când atribuim altora responsabilitatea pentru sentimentele noastre, ne privăm de puterea de a ne elibera. Prin iertare, renunțăm la tensiunile emoționale care ne blochează evoluția.
4. Diferența dintre iertare și scuze/apologie
Scuzele reprezintă o modalitate de a depăși un conflict prin asumarea unei poziții de regret. Cuvântul “apologie” provine din grecescul “apo logos”, care semnifică “a merge dincolo de subiect”, iar “sorry” derivă din “sorrow”, indicând un sentiment de tristețe.
Spre deosebire de scuze, iertarea nu este un gest de eliberare a altuia, ci un proces interior prin care ne descărcăm de greutatea emoțiilor negative. Ea nu implică absolvirea vinovăției, ci renunțarea la povara percepției personale asupra unei situații.
5. Practicarea iertării
Iertarea autentică nu ar trebui să implice un sentiment de superioritate. Atunci când spunem “te iert” sau “iartă-mă”, acest act reflectă mai degrabă o eliberare personală decât o validare a celeilalte persoane. Exprimarea sinceră a motivelor din spatele emoțiilor noastre este esențială pentru acest proces.
Dacă celălalt nu poate gestiona energia eliberată prin cuvintele noastre, această provocare devine parte a propriului său proces de iertare. Iertarea nu este despre controlul asupra reacțiilor altora, ci despre eliberarea propriei tensiuni interioare.
6. Analogie cu electricitatea
Procesul iertării poate fi comparat cu un circuit electric. Energia trebuie să circule pentru a produce lumină, iar blocajele pot perturba fluxul. Când primim o energie negativă, dacă nu o “iertăm” (adică nu o eliberăm), acea tensiune rămâne în interior, perturbând echilibrul nostru emoțional. A ierta înseamnă a menține acest circuit energetic funcțional, protejându-ne propria armonie interioară.
7. Perspectiva asupra “celuilalt”
Universul nu este compus din entități separate, ci dintr-un sistem energetic interconectat. Ceilalți acționează ca transformatori ai aceleiași energii pe care o distribuim cu toții. Greșelile altora sunt, în esență, manifestări ale aceleiași energii universale pe care o purtăm cu toții. Astfel, iertarea poate fi privită ca un mecanism de echilibrare a propriei energii, mai degrabă decât ca un gest față de altcineva.
Concluzie
Matias De Stefano oferă o viziune neconvențională asupra iertării, distanțându-se de interpretările religioase și culturale tradiționale. Iertarea nu este despre absolvirea altora, ci despre eliberarea noastră de percepțiile și tensiunile negative care ne încorsetează. Prin conștientizarea și eliberarea energiilor interioare blocate, ne protejăm propriul echilibru energetic și ne facilităm evoluția personală. Această abordare devine cu atât mai relevantă în contextul tranziției de la ciclul spiritual al Peștilor la cel al manifestării fizice din Berbec.
