Lise Bourbeau – Filosofia Oglinzii și Evoluția Spirituală Interioară
Ascultați articolul sub formă de podcast:
Cea mai frumoasă definiție a spiritualității pe care ți-o pot oferi este următoarea: o ființă cu adevărat spirituală acceptă faptul că tot ce vede la celălalt este oglinda ei însăși. Acest fel de a vedea lucrurile nu este nici bun, nici rău. Este pur și simplu un dar acordat omului devenit conștient. Este un mijloc extraordinar de a învăța să te cunoști mai bine și de a-ți da seama ce anume accepți și ce nu la tine. O ființă spirituală acceptă lucrurile așa cum sunt, chiar dacă uneori nu e de acord cu ele; își acceptă felul de a fi. Astfel, înaintea sa se deschide o întreagă lume de dragoste.
Am discutat despre CREDINȚĂ, despre cât e de important să te iubești, să te accepți, să-i iubești și să-i accepți pe ceilalți și să-ți dezvolți noțiunea de responsabilitate. Toate acestea nu înseamnă decât un singur lucru: să-L vezi, să-L auzi și să-L simți pretutindeni pe DUMNEZEU. Imaginează-ți că toți oamenii ar face astfel – ar fi minunat să trăiești pe acest pământ!
Cea mai măruntă critică îndreptată împotriva cuiva presupune următorul raționament: Eu sunt Dumnezeu și celălalt nu. Adevărata spiritualitate se exprimă astfel: Eu sunt Dumnezeu, așa cum sunt toți ceilalți oameni. Toți suntem expresii ale lui Dumnezeu. Pur și simplu nu știm să-l exprimăm pe Dumnezeu în totalitatea sa.
Putem compara această noțiune cu Simfonia a IX-a a lui Beethoven. Această creație muzicală este expresia gândurilor lui Beethoven. Este perfectă. Dar când un tânăr pianist sau un debutant face câteva greșeli interpretând-o, aceasta îi afectează oare perfecțiunea? Nu. Tânărul cântă cum știe el mai bine. Prin exerciții își va ameliora interpretarea și, într-o zi, va putea exprima simfonia în întreaga sa perfecțiune. Este exact ce se întâmplă și cu noi pe pământ. Învățăm să-l exprimăm pe Dumnezeul nostru interior, care este perfecțiunea, și facem asta în felul nostru, în ritmul și cu viteza noastră specifică.
Putem compara venirea fiecărui om pe pământ cu rezolvarea unei probleme de perspicacitate. Imaginează-ți că, încă de la conceperea ființei noastre, a sufletului nostru, fiecare dintre noi are de rezolvat o problemă identică. Dar, cum fiecare persoană e diferită, fiecare procedează în felul său, merge mai repede sau mai încet… Asta facem noi pe pământ; toți rezolvăm aceeași problemă, dar o face fiecare în felul său.
Nimeni nu are dreptul să-l judece pe celălalt. Când nu înțelegi sau nu ești de acord cu felul de a fi sau de a acționa al altcuiva, înseamnă că pur și simplu nu sunteți de aceeași parte a problemei. Ce te face să crezi că celălalt e mai puțin avansat decât tine în rezolvarea problemei sale? Nimeni nu are dreptul să critice sau să judece, fiindcă nimeni n-are voie să-l critice sau să-l judece pe Dumnezeu.
Folosind filosofia oglinzii care spune că, privind pe cineva, te vezi pe tine însuți, observi toate calitățile și defectele proprii, observi dacă le accepți sau nu. Tot ceea ce vezi te reprezintă; la fel ca o imagine din oglindă…
Când te deranjează felul de a fi al cuiva, înseamnă că în tine există o parte identică cu cea a persoanei în cauză, care te deranjează și pe care nu vrei s-o accepți. Când reacționezi față de felul de a fi, a vorbi sau a acționa al unei alte persoane, trăiești multe emoții. Comportamentul ei te deranjează, pentru că acesta reflectă ceea ce tu nu-ți permiți să faci. Refuzi să accepți acest fel de a fi. Îi interzici acelei părți din tine să fie astfel pentru că, la un moment dat în viață, ai decis că acest fel de a fi este inacceptabil. Prin urmare, nu mai ești niciodată tu însuți pentru că veșnic reacționezi față de altcineva.
Atunci, în loc să judeci dacă un fel de a fi este bun sau rău, acceptă faptul că poți fi și tu ca persoana respectivă și întreabă-te ce te-ar costa dacă ar fi așa? Dacă prețul este minim, ce ai de câștigat dorind să fii altfel?
Când vezi frumusețea cuiva sau când admiri pe cineva, trebuie să devii conștient și să accepți că acea frumusețe îți aparține și ție; nu mai rămâne decât să te hotărăști să o exprimi.
Oamenii sunt atât de preocupați de treburile altora și de evoluția lor, încât își neglijează propria evoluție. Acesta e rostul nostru aici, pe pământ: să învățăm să iubim și să fim fericiți. Dacă fiecare om reușește să trăiască această fericire, lumea întreagă va fi fericită. E mult mai ușor să te ocupi de tine decât să încerci să dirijezi viața tuturor.
Când o persoană îți cere ajutorul, e important să procedezi cum știi tu mai bine. Aceasta înseamnă bunătatea umană. Existăm pe acest pământ pentru a crește împreună. Asigură-te totuși că celălalt face primul pas. Când intenția de a da ajutor vine din tine și dorești cu adevărat să faci ceva pentru persoana respectivă, cere-i permisiunea.
De exemplu: „Am să-ți spun ceva important care cred că te-ar ajuta. Îmi dai voie să-ți comunic părerea mea?” În funcție de răspunsul său, vei știi dacă, pe moment, este bine sau nu să-i vii în ajutor. Astfel, dacă încerci să ajuți pe cineva care nu vrea să-și schimbe comportamentul, consumi energie în mod inutil și, în plus, gestul tău nu va fi apreciat.
Învățând să-l vezi pe Dumnezeu pretutindeni în jurul tău, în tine, în toate ființele, în toată natura, viața ta se va schimba fundamental. Vei avea impresia că ești înconjurat întotdeauna de lumină.
Tot ce există pe pământ și în cosmos este expresia lui Dumnezeu. Dumnezeu însuși se poate exprima în mod diferit pe fiecare planetă. Pe planeta Pământ, numai oamenii sunt cei care-l interpretează greșit pe Dumnezeul cel adevărat. Privește în jurul tău. Stelele, oceanele, plantele, animalele sălbatice sunt întotdeauna hrănite și niciodată nu duc lipsă de nimic. Trăiesc conform legilor fundamentale ale naturii. Numai oamenii sau ceea ce e atins de mâna omului are probleme.
A fi fericit, a fi o ființă spirituală înseamnă „a trăi clipa prezentă”. În zilele noastre, oamenilor le e foarte greu să trăiască momentul prezent. Totul evoluează atât de rapid, încât mulți se cramponează de trecut, spunându-și: „era minunat în tinerețe, totul părea mult mai ușor”. Gândindu-te mereu la trecut, nu poți trăi clipa prezentă.
O persoană care-și regretă trecutul și e convinsă că a făcut multe greșeli poate fi comparată cu cineva care urcă o scară luând pe umerii săi fiecare treaptă, pe măsură ce avansează. Ajunge să fie teribil de greu… Ești acest gen de persoană? Observă dacă ai obiceiul să strângi bunuri materiale. Garderoba, sertarele, pivnița și garajul – reprezintă toate acestea trecutul pentru tine? Eziți să te desparți de lucruri pe care nu le mai folosești sau pe care vrei să le păstrezi ca amintire? E un semn că te mai agăți încă de trecut.
Acum, de vreme ce ești într-un plin proces de purificare interioară, n-ar strica să faci „curățenie” și în interior. Curăță locurile din casa ta unde zac de multă vreme lucruri ce-ți amintesc de trecut (tot ce n-ai folosit de peste un an). Energia care nu se mișcă este energie prost utilizată. Cu cât faci energia să se miște mai mult, cu atât mai multă vei primi. Făcând curățenie, faci loc pentru tot mai multe lucruri noi. Este legea vidului!
În vreme ce unii oameni rămân cramponați de trecut, alții nu se gândesc decât la viitor. Fie își fac tot felul de griji pentru ziua de mâine, fie se grăbesc, pentru că îi așteaptă marea fericire: „Când o să mă mărit, viața mea va fi mai fericită… Când o să am casă… când o să am copil…”. Aceștia sunt departe de a trăi momentul prezent. E bine să faci planuri de viitor, dar nu trebuie să aștepți până atunci ca să fii fericit.
A fi o ființă spirituală înseamnă a acționa mai degrabă în virtutea principiului „a fi, a face și a avea” decât a-l urmări pe acela care spune „a avea, a face și a fi”. Cel care gândește: „dacă aș câștiga o grămadă de bani, aș deschide un magazin și aș fi fericit” acționează după a doua formulă. Potrivit legilor naturii, ar fi mai bine să gândească astfel: „Pentru a fi fericit, vreau un magazin, așa că trebuie să fac rost de el și atunci voi avea ce mi-am dorit”.
Era spiritualității, a reînnoirii, abia începe. Ea este axată pe „a fi” și nu „a avea”. Tuturor celor care gândesc că „a avea” e mai important decât „a fi” le va fi tot mai greu să-și găsească fericirea, astăzi și în anii ce vor veni. Asta nu înseamnă că trebuie să renunți la tot ce ai. Nu. Dumnezeu a creat lucruri frumoase. Ele aparțin tuturor. Toată lumea are dreptul la ele. Totuși, bunurile materiale sau principiul numit „a avea” nu trebuie să decidă pentru tine.
E inutil să-ți faci griji că devii ceea ce gândești. Înseamnă că astăzi totul merge spre mai bine, de vreme ce locuința ta e plătită, ai ce să mănânci, ești sănătos și nu duci lipsă de nimic. Bravo! Asta contează. Nu trebuie să te neliniștești pentru zilele ce vor veni și nici pentru anul viitor. Asta nu te poate împiedica să-ți faci planuri, să-ți definești și să-ți urmărești unele scopuri; totul trebuie făcut cu încrederea că va fi bine.
Dumnezeul tău interior știe exact de ce anume ai nevoie. Dacă ți se întâmplă ceva neplăcut, nu este ceea ce-ți dorești, dar supraconștiința, te face să-ți dai seama că în gândurile, vorbele sau gesturile tale există ceva care, în prezent, se împotrivește legii dragostei. Încearcă să te facă să devii conștient. Când tot ce faci, spui și gândești este în armonie cu legile dragostei, nu ai nevoie de aceste mesaje și ți se întâmplă numai lucruri bune.
Pentru a te ajuta să auzi această voce interioară a supraconștiinței sau a Dumnezeului tău interior, îți sugerez să practici meditația. Este indispensabilă evoluției tale. Pe măsură ce înveți să te cunoști, să te iubești și să te accepți, vei prinde tot mai mult gustul de a auzi această mică voce interioară. E recomandabil să meditezi în fiecare zi.
Meditația nu este o relaxare. Ea constă în a te opri din activitatea și gândirea ta, în fiecare zi, pentru câteva minute. Cele mai bune momente pentru meditație sunt dimineața devreme și înaintea meselor. E bine să eviți să meditezi după masa de seară. Alege același loc disponibil în fiecare zi, unde poți să fii singur. Dacă e posibil, așază-te, în zori de zi, lângă o fereastră orientată spre răsărit.
Timpul afectat meditației trebuie să fie cam de douăzeci-treizeci de minute. Să nu stai culcat sau cu capul aplecat. Așază-te cu spatele cât mai drept, pentru a permite energiei să urce din partea inferioară a spatelui până la nivelul capului.
Poți medita cu sau fără muzică. E bine să repeți mental o frază sau un cuvânt încărcat de spiritualitate, pentru a-ți ține conștiința ocupată; este ceea ce se numește mantra. Încearcă să găsești un cuvânt sau o frază care nu-ți sugerează nicio imagine, de exemplu: pace, dragoste, armonie. Mantra pe care o recomandăm la Centrul „Ascultă-ți corpul” este „Sunt Dumnezeu, Dumnezeu sunt”. Cu cât repeți mai mult această frază, cu atât îți ajuți subconștientul să găsească un mijloc pentru a o exprima.
La început e posibil să apară unele dificultăți. E foarte greu pentru un om să se oprească din gândire și să se mulțumească doar să observe. Dar nu-ți pierde răbdarea. Ceea ce contează în primul rând este perseverența ta și nu reușita meditației. Este ca atunci când faci exerciții fizice. La început, curbaturile sunt numeroase și mișcările stângace. Pe măsură ce perseverezi, totul devine mai ușor. După un anumit timp – poate fi vorba de zile, săptămâni sau luni, în funcție de disciplina pe care ți-o impui – vei prinde gustul meditației. Îți va lipsi când nu o vei face.
Prin meditație, vocea minții se stinge și începi să o auzi pe cea a supraconștiinței. Vei primi răspuns la problemele sau întrebările tale interioare, nu neapărat în timpul meditației, ci în orele sau zilele care urmează.
Dacă simți o indispoziție sau o durere în diferite părți ale corpului, nu te îngrijora; este vorba numai despre o stare de stres care durează de multă vreme și acum urcă la suprafață pentru a se elibera. Observ-o pur și simplu, fără să te gândești la ea, așa cum te-ai uita la niște frunze moarte care alunecă pe apa unui râu. Îți va face foarte bine. Mulțumește-i corpului tău că alungă din tine această durere.
La încheierea acestui capitol, fă o listă cu tot ce te deranjează la ceilalți și observă care aspecte se regăsesc și la propria persoană. Vei fi surprins de descoperirile tale. Când vei găsi ce anume nu vrei să accepți la tine, oferă acestor lucruri dreptul să existe. Întreabă-te: „ce mă costă să fiu astfel?”
Fă o a doua listă cu ceea ce admiri la ceilalți. Ca și tot ce te deranjează, ceea ce admiri îți aparține. Doar că nu accepți întotdeauna că poți fi și tu la fel de bun și minunat ca cel pe care îl admiri. Dă-ți dreptul să fii așa, acceptă că poți avea tot atâta talent și te poți simți la fel de bine ca persoana respectivă. Încearcă să descoperi cine ești cu adevărat.
EȘTI O MANIFESTARE A LUI DUMNEZEU, NU EXISTĂ NIMIC ALTCEVA, LA FEL CA TINE, ÎN ACEASTĂ LUME ȘI ÎN TOATE CELELALTE LUMI.
Afirmația pe care trebuie s-o rostești la încheierea acestei cărți este aceeași cu cea din primul capitol. Există o diferență între ceea ce simți acum și ce ai simțit rostind această afirmație pentru prima dată? Nu uita că fericirea omului depinde de ceea ce gândește despre sine.
CONCLUZIE
Rostul tău aici, pe pământ, este unul singur: acela de a evolua, adică a-ți ajuta sufletul să se purifice și să crească. Aceasta înseamnă a te iubi pe tine însuți și a-i iubi și pe ceilalți.
Noi, oamenii, suntem încăpățânați și ne e greu să iubim total, necondiționat și impersonal. Trebuie să revenim de mai multe ori pe pământ, de fiecare dată într-un alt corp, pentru a învăța să iubim de fiecare dată în condiții diferite.
Pământul este marea școală a iubirii. Este un privilegiu să trăiești. De aceea trebuie să folosești fiecare moment din viața ta pentru a-ți spori iubirea. Încercând să faci mai mult în fiecare viață, nu vei mai reveni în repetate rânduri pe Pământ.
E la fel ca la o școală obișnuită: dacă în fiecare an nu faci decât să te distrezi și nu vrei să înveți nimic, vei rămâne mai mulți ani în aceeași clasă.
Ceea ce se întâmplă „între două vieți” se poate compara cu cele două luni de vacanță dintre anii școlari. Dintr-o dată, văzând că alții știu mai multe, ai chef să mergi din nou la școală, ca să înveți și tu.
Totuși, unii dintre noi, odată aflați din nou la școală, uită motivația care i-a împins să vină acolo, aceea de a învăța bine. Este ceea ce se întâmplă multora în cursul vieții lor terestre.
Dimpotrivă, sunt și oameni atât de dornici să învețe, încât absolvă mai mulți ani într-unul singur. În consecință, își termină studiile mai devreme decât ceilalți și ajung mult mai repede să cunoască o mare fericire interioară.
Ce fel de școlar ești?
Tu singur ești cel care hotărăști.
Nu ai de ce să te temi, nu este greu deloc. Tot ce ai de făcut este să-ți exprimi dragostea, să-l vezi pe Dumnezeu pretutindeni, în tine și în jurul tău. Acceptă fiecare om așa cum este în momentul prezent. Restul vine de la sine: dispar frica și emoțiile inutile, reușești să-ți stăpânești orgoliul, indispozițiile și bolile te părăsesc, iar relațiile tale afective se îmbunătățesc în mod vizibil. În sfârșit, ai totul din plin, atât la nivel material, cât și spiritual. Ce poate fi mai important?
Cu cât îl exprimi mai bine pe Dumnezeul tău interior, iubindu-te și iubindu-i pe ceilalți, cu atât soarele tău interior crește și luminează mai puternic. Astfel devii o sursă de lumină și de căldură, gata mereu să vină în ajutorul celor care au șansa să fie aproape de tine sau în gândurile tale.
Îți urez din toată inima să devii acest soare strălucitor și să cunoști, în sfârșit, fericirea pe care o meriți din plin.
Cartile lui Lise Bourbeau se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
