Lise Bourbeau – Frica și Vinovăția: Stăpânirea Emoțiilor Dezechilibrante
Acestea două sunt cele mai răspândite și cele mai dezvoltate stări emoționale ale ființei umane. Nu cunosc pe nimeni căruia să nu-i fi fost frică niciodată în viața lui și care să nu simtă și în prezent o anumită teamă.
Frica, la fel ca oricare altă stare emoțională, are drept sursă gândirea. Ceea ce în tine trezește frică poate lăsa pe altcineva complet indiferent. Este evident că unele persoane sunt mai curajoase decât altele. Unii oameni reușesc să-și domine teama.
Dacă sare la tine un câine mare, vei simți o anumită frică pentru că recunoști pericolul. Frica, pentru tine, este reală. Dimpotrivă, alții, în aceeași împrejurare, vor reacționa complet diferit pentru că trăiesc mereu în armonie cu animalele. Astfel, de la primul salt al câinelui, sunt convinși că el nu vrea să le facă rău. Este felul lui de a se distra: ca și omul, are manifestări diferite pentru a-și exprima bucuria și dragostea.
Cel mai important este să devii conștient de teama ta, ca să-ți dai seama dacă este sau nu reală. Dacă, în momentul în care ți-e frică, există un pericol real pentru corpul tău fizic, e foarte normal să trăiești o asemenea emoție. Corpul tău știe exact câtă adrenalină trebuie să-ți furnizeze pentru ca să poți face față situației.
În prezent, în lumea în care trăim există mult mai multe frici imaginare decât reale.
Amintește-ți evenimentele din ultimele câteva luni. De câte ori ți s-a întâmplat să simți o teamă reală, când viața ți-a fost într-adevăr pusă în pericol?
Toate celelalte manifestări ale fricii vin, pur și simplu, din gândirea ta. Când o anumită teamă apare frecvent, probabil că ne-a fost imprimată de părinți din fragedă copilărie sau chiar înainte de naștere. Copilul primește și acceptă noțiunile de teamă ca urmare a grijii exagerate pe care o au părinții față de el (teamă să nu cadă copilul, să nu răcească, să nu fie bolnav). Ei cred că teama este ceva normal… dar, la om, ea nu este normală, este mai curând obișnuită. După cum am mai menționat în această carte, omul, prin gândirea sa, dă naștere unei imagini în lumea invizibilă, imagine numită „elemental”. Cu cât îi dai mai multă energie, cu atât puterea lui crește. Eventual, se materializează și devine realitate în lumea vizibilă.
Aceasta, cu siguranță, te va ajuta să înțelegi cum se face că un individ care se teme să nu fie jefuit este în cele din urmă jefuit și o tânără care se teme de viol este într-adevăr violată. Totul se concretizează în mod inconștient. Cu cât ți-e mai frică, cu atât șansele ca această frică să se materializeze cresc. Dacă devii mai conștient, asta te ajută să o stăpânești, dar sarcina ta e mult mai dificilă dacă ești dominat de o teamă inconștientă. Învățând să devii mai conștient, făcând exerciții de dragoste, de luare de cunoaștere a propriei persoane, o parte din fricile tale inconștiente vor urca la suprafață. Învățând să le cunoști, vei putea să le stăpânești mai bine.
Alt exemplu: când erai copil, părinții te-au lăsat timp de o lună într-un loc necunoscut. Reacția ta a fost puternică, crezând că ți-ai pierdut părinții și temându-te că poate ești respins de ei. Probabil ai decis că respingerea este insuportabilă și de atunci, ți-e mereu frică să nu fii respins. Ți-e atât de frică, încât o provoci în mod continuu. De îndată ce te apropii de persoane care-ți sunt foarte dragi, în mod inconștient dai naștere la situații care au drept finalitate respingerea ta.
Copilul căruia îi e teamă să nu fie respins este respins la școală, la el acasă și, mai târziu, de către partenerul de viață. Hotărârea luată în copilărie îl va afecta până când ajunge să o descopere pentru a învăța să o stăpânească. Sentimentul de frică este atât de subtil, încât el dă naștere la noi alte frici care se infiltrează în tine treptat, devenind fobii.
Există o mare varietate de frici: frică de întuneric, de apă, de înălțime, de tunete, de poduri, de ascensoare, frica de a nu rămâne închis într-un loc strâmt, frica de a nu roși, de a nu te îngrășa, frica de a nu rămâne fără bani, frica de animale, de mașini, de microbi, de mulțime, de accidente, de foc, de avioane, de injecții, și câte și mai câte!
Există și frici mai subtile: frica de a nu fi la înălțimea unei situații, frica de a nu fi luat în râs, frica de a nu fi acceptat, de a fi respins, umilit, de a fi acuzat, frica de a nu răni/jigni pe cineva. Vezi, omul e stăpânit de nenumărate feluri de frică.
Persoanele cele mai susceptibile de a trăi sentimente de frică sunt cele ai căror părinți erau nesiguri și anxioși și nu puteau face față propriilor probleme. Aceasta îi determină pe părinți să acorde o grijă exagerată fricilor trăite de copiii lor.
Potrivit cercetărilor efectuate în domeniu, se spune că femeile suferă de mult mai multe frici și fobii decât bărbații.
O frică devine fobie – adică o teamă cronică – în momentul în care se produc schimbări importante în viață. Ordinea acestor schimbări pentru un individ oarecare ar fi aceasta: începerea școlii, adolescența, vârsta adultă, căsătoria, nașterea copiilor, moartea soțului/soției sau divorțul, moartea cuiva apropiat. Acestea sunt momentele critice în care teama cuiva se poate accentua, devenind fobie.
Iată care sunt fobiile cele mai răspândite în America, în urma unor cercetări efectuate recent:
60% agorafobia
22% boala sau rănirea
8% moartea și mulțimea
4% animalele
2% întunericul
2% înălțimea
2% alte frici
După cum ai putut să constați, agorafobia e una din cele mai curente frici întâlnite la om.
Ce este de fapt agorafobia? Este un cuvânt destul de complicat care semnifică pur și simplu „frica de a-ți fi frică”.
Am avut ocazia să lucrez îndeaproape cu mai mulți agorafobi și trebuie să mărturisesc că, la început, această fobie pare foarte greu de stăpânit și provoacă o teamă puternică persoanei în cauză. Dar agorafobii nu trebuie să-și piardă speranța, pentru că „frica de frică” nu e invincibilă. Sunt destui oameni care s-au eliberat de ea.
Cel mai greu pentru agorafobi este faptul că suportă două suferințe în același timp. Mai întâi, situația ca atare care le provoacă frică, apoi credința că ceilalți, care nu trăiesc această teamă, îi vor crede nebuni, proști sau pur și simplu slabi. Acesta este motivul pentru care o persoană dominată de un puternic sentiment de frică va încerca mereu să îl ascundă. În mediul familial, situația devine și mai complicată. Cel mai rău este când unul dintre soți își asumă teama celuilalt și încearcă mereu să-l protejeze.
Agorafobia presupune și teamă de a se afla departe de un loc cunoscut, familial, sau de o persoană care îți inspiră siguranță. Poate fi vorba despre soț, tată, mamă sau chiar de propriul copil. Locul cel mai sigur este în general domiciliul familial. Când agorafobul este lipsit de această siguranță, este cuprins de teamă. El se teme să fie singur în locurile publice, se teme să nu-și piardă cunoștința, să nu cadă, să nu facă o criză cardiacă, se teme să nu aibă un aer ridicol în fața oamenilor, se teme să se afle singur în mijlocul mulțimii. Agorafobul se crede întotdeauna singur.
În realitate, nu i se întâmplă niciodată nimic. Îl putem recunoaște pe agorafob după unele reacții fizice: amețeli, o mare tensiune sau slăbiciune musculară, transpirație excesivă, dificultăți de respirație, stări de greață, incontinență urinară, palpitații cardiace. Dacă simți că se manifestă asemenea simptome în momentul în care ești singur, ele pot fi un indiciu că ești atacat de o asemenea frică. Cei care sunt suferinzi de mai mulți ani ajung să nu mai îndrăznească să iasă singuri din casă, chiar și numai pentru a merge la magazinul din colț. Tipic pentru agorafob este faptul că se teme să nu-și piardă controlul, dar, în realitate, el nu și-l pierde aproape niciodată.
Este foarte important să accepți ideea că e vorba numai despre o fobie născută din fricile tale împinse la extrem, hrănite de o imaginație debordantă și nepotrivit utilizată. Ți-ai alimentat teama cu prea multă energie. Este suficient să tai sursa de energie pentru ca totul să dispară și să-ți folosești imaginația pentru alte lucruri.
O metodă foarte bună de a face față unui sentiment de frică este să întreprinzi o acțiune împotriva ei; să faci ceva ca și cum frica n-ar exista. E bine să începi cu mici victorii cotidiene. Cel care se teme de înălțime trebuie să se aventureze pe înălțimi. Cel care se teme de animale trebuie să se apropie de ele, alegând la început unul mai mic și mai blând. Oricât de nesemnificative ar părea la început victoriile tale, trebuie să te feliciți. Familia ar trebui să te încurajeze și ea în acțiunile tale. Frica nu este un rezultat al gândirii. Orice încercare de a învinge frica prin rațiune este sortită eșecului. Nu rațiunea este soluția, ci acțiunea.
Angajatul care se teme de patron, dar dorește să ceară o mărire de salariu, nu va obține nimic dacă rămâne așezat la biroul său. Ideal ar fi să meargă să bată la ușa șefului, să intre în biroul său și să-i explice motivul vizitei, având grijă să-și exprime sentimentul de frică. Nu trebuie să ne fie teamă să ne-o exprimăm. Exprimarea fricii ne ajută să o acceptăm și să o stăpânim mai ușor. Oamenii care trăiesc mereu dominați de frică sunt tulburați, zi și noapte, de o mică voce interioară care îi hărțuiește fără încetare.
Încercarea de a uita de ea cu ajutorul băuturii sau drogurilor nu ajută la nimic.
Odată efectul trecut, vocea își reia imediat activitatea.
De îndată de simți că ți-e frică de ceva, observă ce ai de pierdut sau de câștigat dacă te lași condus de ea. Când constați că ai mai mult de câștigat decât de pierdut, încetează să-i mai reziști. Dacă, dimpotrivă, ai mai mult de pierdut, stai puțin să reflectezi înainte de a te lansa în vreo acțiune. De câte ori în viață nu ți-ai moderat faptele și vorbele fiindcă ți-a fost mult prea frică? Acceptându-ți și mărturisindu-ți frica sau încercând să o stăpânești, vei avea de câștigat lucruri extraordinare.
Un alt aspect negativ al fricii este acela că ne face să luăm hotărâri greșite. Dacă într-o seară se ivesc două ocazii de a-ți petrece timpul și nu te poți hotărî ce să alegi, observă dacă nu cumva ezitarea ta se datorează fricii. Dacă lași frica să te domine, în mod inexplicabil vei lua o decizie greșită.
Frica poate deveni o călăuză numai dacă rămâi conștient și încerci să înțelegi motivul prezenței sale. De exemplu: ești invitat la o petrecere care nu te atrage deloc; accepți numai din teama de a nu displăcea celor ce te-au invitat, precum și familiei; iei astfel o decizie proastă, motivată de teamă. Dacă ești invitat undeva, dar preferi să rămâi acasă fiindcă gândul de a te întoarce singur, pe întuneric, te înspăimântă, iei din nou o decizie greșită. Dacă te lași dominat de frică, vei avea parte numai de dezamăgiri și insatisfacții. Este afectată astfel dragostea față de tine însuți. Aceasta produce o indispoziție interioară. Dimpotrivă, în alte condiții, cu puțină atenție din partea ta, frica te poate îndruma către hotărârea cea bună.
Cu cât acumulezi în tine mai multe emoții, cu atât ești mai deschis față de alte emoții care circulă în cosmos. Frica face și ea parte dintre ele. Vibrațiile provocate de frică sunt mereu în jurul tău, în invizibil. Tu le captezi și le lași să intre în tine, atâta vreme cât n-ai învățat să-ți stăpânești frica. Aceasta e una din caracteristicile principale ale agorafobului. Este prea deschis influențelor exterioare. Imaginează-ți că în jurul tău corpurile tale subtile formează un înveliș protector. Acesta închide în sine toate emoțiile pe care ai reușit să le stăpânești. Pentru orice frică necontrolată, apare o fisură în „carapace” care lasă să pătrundă un val de emoții similare care vin să-ți tulbure armonia. Stăpânindu-ți emoțiile și trăind într-o atmosferă dominată de dragoste, îți întărești acest înveliș. Îl închizi ermetic și devii impenetrabil, ca și el, față de orice vibrații negative cu efect distructiv.
VINOVĂȚIA!
O altă emoție care conduce viața multor oameni. Există o foarte mare diferență între a fi vinovat și a te simți vinovat. Omul este prin excelență un specialist în arta de a se simți vinovat. Toată lumea se simte vinovată, fără a fi cu adevărat.
A fi vinovat de ceva înseamnă a știi că faci ceva rău cuiva sau ție însuți. Privește în interiorul tău. Când ai făcut ultima dată, în mod conștient, ceva rău îndreptat împotriva cuiva? Când s-a întâmplat să fii nedrept cu cineva, fiind conștient de asta? Sunt sigură că ți se pare a fi o amintire foarte îndepărtată. Este ceva obișnuit, pentru că foarte puțini oameni sunt vinovați cu adevărat.
Un mijloc eficient de a te elibera de sentimentul de vinovăție este să-ți accepți propria perfecțiune. De exemplu, să presupunem că ai insultat (fără intenție) pe cineva. Acesta s-a supărat, făcându-te să te simți vinovat: „N-ar fi trebuit să-i spun așa ceva, era mai bine să-i vorbesc altfel”. În acest moment e bine să te oprești o clipă și să te întrebi: „Sunt vinovat sau nu? I-am vorbit cu scopul de a-i face rău? Am făcut-o intenționat și conștient?”. Nu, în acest caz nu ești vinovat.
Nu trebuie să-ți ceri iertare și nici să te simți vinovat. Dacă vei continua să gândești astfel, vei ajunge să-ți provoci un accident! Supraconștiința îți va trimite un mesaj pentru a te avertiza că atitudinea ta de vinovăție nu-ți este benefică. Dimpotrivă, dacă ai fost jignit de cineva și vrei să te răzbuni jignindu-l și tu, la rândul tău, ești vinovat pentru că acționezi în mod conștient. De altfel, vei simți o mare tulburare interioară care te va face să mărturisești: „Da, sunt vinovat. Mi-am propus, într-adevăr, să mă răzbun”. Atunci, pentru a-ți neutraliza vinovăția, e foarte important să te duci la persoana în cauză și să-i ceri iertare, fie că ai jignit-o prin vorbe sau numai în gând. Același lucru e valabil și pentru tine. Iartă-te dacă ești vinovat față de tine însuți.
Nu uita că fiecare gând, bun sau rău, este o vibrație trimisă în lumea invizibilă. Persoana în cauză o primește fără să-și dea seama. Fie că e un gând de ură, de mânie, de învinuire sau de dragoste, el va ajunge la cel vizat. Poate ți-e greu să accepți această teorie cum că totul se petrece în lumea invizibilă… dar e cum nu se poate mai adevărat.
Nu ți se întâmplă să simți uneori o oarecare indispoziție când stai lângă o anumită persoană? Nu știi de unde vine, dar n-o poți împiedica să se manifeste. Poate să se întâmple chiar când ești lângă un prieten cu care ai trăit în ultima vreme unele emoții. În aparență nimic nu s-a schimbat, dar la nivelul gândurilor ceva nu mai merge. Indispoziția se poate datora gândurilor tale sau ale celuilalt. Este un semn că unul dintre voi acționează împotriva dragostei.
Pentru a învăța să te purifici interior și să iubești cu adevărat, e suficient să o faci într-o manieră totală, adică să te debarasezi de orice emoție pe măsură ce acestea îți fac apariția. Când te simți vinovat în gânduri, vorbe sau fapte, e important să-ți ceri iertare. Fă-o pentru tine. Să nu te preocupe reacția celuilalt.
Nu-ți face griji înainte de a te apropia de el: „Ce-o să spună? Ce-o să creadă? Dacă o să mă fac de râs? Dacă voi fi acuzat?”. Nu este decât mica voce interioară care vine să te tulbure.
Cum vei reacționa într-o situație ca cea de mai jos: cineva constată că i-au dispărut 20 de dolari din geantă. Primul său gând a fost să te acuze pe tine. Dar își dă seama că e nedrept și vine la tine să-ți spună: „Știi, când mi-au dispărut banii aceia, m-am gândit că tu ești de vină. Am venit să-ți cer iertare fiindcă mi-am dat seama că a fost nedrept din partea mea să te acuz”. Ce vei spune când îți va cere iertare? O să-l iei la rost? Vei simți că-l urăști? Cu siguranță, nu! Este un semn de încredere care o să vă apropie și mai mult. Când vorbești cu inima, nu poți face astfel decât să atingi și inima celuilalt. Este o lege a naturii: de la inimă către inimă, și nu de la minte către minte.
Ascultă-te vorbind! Ai obiceiul să te scuzi de multe ori? O persoană care-și petrece timpul scuzându-se în stânga și în dreapta se simte în general vinovată. Se spune că cine se scuză, se acuză.
O să descoperi că cel față de care ești vinovat cel mai des ești tu însuți. De câte ori nu te acuzi în mod nedrept, nu te superi pe tine însuți pentru ce ai făcut sau ai uitat să faci? Tu faci totul după cum știi mai bine. N-ai de ce să te scuzi. Cere-ți iertare, cere-i iertare supraconștiinței tale. Învață să te iubești mai mult, acceptă-ți propria perfecțiune. Vei vedea că astfel devine mult mai ușor să o accepți și pe a celorlalți.
Dacă ți se întâmplă să spargi un pahar în timp ce speli vasele, te simți vinovat? Chiar aveai intenția să spargi paharul pentru simpla plăcere de a-l sparge? Nu, pur și simplu așa s-a întâmplat. N-ai încercat în mod conștient să îl spargi. Atunci ce rost are să te superi? Această situație e valabilă atât pentru tine, cât și pentru alții. Nu ești singurul care suferă accidente. Accidentul e de fapt o pedeapsă pentru a te dezvinovăți. Este un mesaj al corpului tău care-ți transmite că ai avut un sentiment de vinovăție, dar nu ești vinovat. El spune, pur și simplu: „Încetează să te mai simți vinovat, să te acuzi în mod nedrept… nu ești vinovat cu nimic!”.
Înainte de a trece la capitolul următor, gândește-te la una din temerile tale și imaginează-ți cum ai putea să faci față. Alege una din ele, indiferent care, și vezi ce poți face ca să o stăpânești. De asemenea, fă o listă cu toate lucrurile pentru care te-ai simțit vinovat în ultimele trei zile. Aceasta te va ajuta să devii mai conștient. Menționează pe listă dacă erai vinovat cu adevărat sau te simțeai vinovat, fără să fii. Observă și dacă ți s-a întâmplat vreun accident și încearcă să stabilești dacă ești sau nu vinovat de producerea lui.
Iată o afirmație frecvent utilizată la Centrul „Ascultă-ți Corpul”. Trebuie să o repeți cât poți de des pentru a scăpa de vocea interioară care te tulbură și pentru a nu-ți mai alimenta teama cu energie. De fiecare dată când simți o neliniște, o îndoială, de fiecare dată când te simți tulburat în vreun fel, gândește-te:
SUNT SINGURUL STĂPÂN AL VIEȚII MELE ȘI ORICE NU-MI APARȚINE CARE MĂ TULBURĂ ESTE DAT LA O PARTE ȘI ALUNGAT DE ÎNDATĂ.
Cu cât pui mai multă energie în această afirmație, cu atât va avea un efect mai rapid.
În afirmație era menționat cuvântul „gând”. Acest gând este chiar vocea aceea care îți intră în cap ca să te tulbure. Încercând să o mai asculți, se va descuraja, va pleca în altă parte, sau, pur și simplu, va dispărea, nemaifiind alimentată cu energia ta.
Pe cei care simt o frică cronică, îi sfătuiesc să rostească această afirmație de sute și mii de ori pe zi, dacă e nevoie. Cu timpul, lupta va deveni tot mai ușoară. Îți poți învinge frica și sentimentul de vinovăție.
Cartile lui Lise Bourbeau se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
