Yog Ramacharaka – Comunicările spiritelor
Pentru un ocultist evoluat nu există aproape nimic mai râu decât confundarea noţiunilor: semiadevărurile combinate cu minciuna pură, învâtătura mincinoasă, concluziile false, dintre care unele în legătură cu noţiunea occidentală despre “comunicările spiritelor”. Şi totuşi, această confuzie deşi este regretabilă, a servit la atragerea atenţiei gânditorilor, ducându-i la cercetările ulterioare ale acestor probleme. Chiar şi experienţele şarlataneşti care au produs atâtea scandaluri în istoria spiritismului din lumea occidentala indignând toti oamenii serioşi, au servit la promovarea adevărului efectiv despre multiplele fenomene ale spiritismului.
Inlăturând în întregime fenomenele şarlataneşti şi semişarlataneşti, ascunse sub denumirea de “comunicări ale spiritelor”, problema despre comunicările făcute oamenilor de către sufletele dezîncarnate se poate împărti în două clase generale, respectiv, în cea inferioară şi cea superioară. Clasa inferioară constă din: 1) cazurile când sufletele de categorie inferioară – aşa-numitele spirite legate de pământ – se manifestă in prezenta oamenilor; 2) cazurile de însufleţire a “învelişurilor astrale”. Clasa superioară a fenomenelor a aşa-numitelor “comunicări spiritiste” constă în cazurile când sufletele din planurile astrale superioare îşi manifestă prezenta lor fată de pământeni.
In înaltele planuri astrale, sufletul sălăşluieşte în condiţii ideale, interesându-l treburile lumeşti lăsate în urmă. Sufletul, desigur, păstrează legătura de simpatie cu cei care îi sunt dragi, cu cei rămaşi în urmă în plan material, de care este legat prin iubire sau prietenie. O astfel de legătură de simpatie este însă exclusiv de natură psihică sau spirituală şi nu are nimic comun cu apropierea ca distantă sau cu apropierea fizică; Legătura dintre sufletul fără trup şi cel aflat încă în trup putem să ne-o închipuim sub forma unor fibre spirituale, în genul formei superioare a comunicărilor telepatice. Când sufletul dezîncarnat se gândeşte la fiinţa pământeană iubită, aceasta din urmă simte adesea apropierea fizică a sufletului fără trup; faptul se întâmplă numai în comunicările spirituale, mai sus amintite. Tot astfel, sufletul destrupat simte ceva în genul “chemării”, un fel de mesaj din partea fiinţei pământene, deci acesta se gândeşte cu intensitate la el.
Atâta timp cât chestiunea priveşte continuitatea sentimentului de iubire şi afecţiune între sufletele despărţite, din aceasta reiese numai bine, deoarece sufletul încarnat se consolează şi se întăreşte prin conştiinţa legăturii şi apropierii sufletului dezîncarnat din planul astral, iar acesta din urmă simte plăcere şi bucurie asemănătoare celor pământeşti din apropierea fizică a fiintei iubite. Această afinitate este deosebit de sfântă şi cu ea se delectează o mulţime de oameni încă în trup, deşi ei n-o mărturisesc altor persoane care n-ar înţelege. Oamenii care au avut trăiri asemănătoare, vor înţelege sensul acestor cuvinte, când le vor citi. Altii care nu au avut asemenea trăiri, nu pot pricepe aceasta numai în legătură cu sentimentul superior al apropierii spirituale trăit cândva de ei. Aceasta este, într-adevăr, contopirea a două suflete care, în unele privinţe, se mărgineşte îndeapropape cu unirea desăvârşită a sufletelor din planul astral, dar simtind întotdeauna că lipseşte ceva, prin însăşi natura sa. Noi vrem să fim bineînteleşi că nu putem decât să lăudăm o asemenea “comunicare a spiritelor” între două fiinţe legate cu lanţurile iubirii şi ale prieteniei, una fiind inca in trup, iar ceealalta in afara corpului. Dar, ceea ce vom dezaproba in continuare, este cu totul alceva.
Aproape toti ocultiştii eminenţi condamna aspru experienţe de evocare a spiritelor dezîncamate numai de dragul distracţiei, al curiozităţii sau ca sa-şi facă o idee generală. Ei consideră drept regretabile astfel de acţiuni, mai întâi, pentru că rezultatul lor, conform explicaţiilor oculte juste şi mulţumitoare, este mereu nesatisfăcător; în al doilea rând, asemenea evocări dăunează sufletului dezîncarnat, distrăgându-i atenţia spirituală de la cele aflate pe planurile superioare şi atrăgându-l înapoi în planul material, tulburandu-i şi oprindu-i prin aceasta dezvoltarea. Acest fenomen se poate compara cu îndreptarea raţiunii copilului aflat în dezvoltare spre ceea ce a fost cu el până la naşterea lui, dacă aşa ceva ar fi posibil. Iar pentru sufletul care n-a înţeles natura şi particularităţile vieţii astrale, (iar acest lucru îl înţeleg numai cele (mai evoluate suflete), amestecarea obiectelor şi fenomenelor planului material cu cel astral este foarte complexă şi încâlcită şi îl tulbură foarte tare.
Trebuie sa-i dăm sufletului posibilitatea unei dezvoltări fireşti în noul său plan şi să nu-l chemăm înapoi pentru satisfacerea curiozităţii noastre sau pur şi simplu spre amuzamentul nostru. Altminteri se va obţine acelaşi rezultat ca şi scoaterea zilnică a unei plante din pământ pentru a vedea dacă au crescut şi dacă se dezvoltă bine rădăcinile ei.
Un alt gen de evocare a sufletului dezîncarnat – pentru consolarea şi comunicarea cu prietenii şi rudele iubite – este aproape tot atât de nedorit. Sufletul destrupat, atras de firele simpatiei, se întoarce asemeni omului care umblă în somn, pentru că numai astfel poate fi definită starea lui. Acest procedeu este tot atât de nedorit pentru pământeni, ca şi pentru sufletele din astral. Sufletul, venind din astral într-o stare de semiveghe, dă puţine satisfacţii evocatorilor lui şi, în afară de aceasta, el însuşi este tulburat şi neliniştit. Oamenii care iau parte la evocarea sufletelor dezîncarnate (respectiv, la un fenomen autentic) îşi aduc aminte cu siguranţă de răspunsurile somnoroase şi adeseori încâlcite date de suflet, ca şi de rezultatele de obicei nesatisfâcâtoare, obtinute chiar în cele mai favorabile condiţii. Experienţele evocării spiritelor din planul astral sunt în contradicţie cu Natura şi de aceea rezultatele sunt nesatisfăcătoare. Aceste experienţe nu se justifică niciodată şi sunt aspru condamnate de către autorităţile oculte competente. O scurtă privire asupra naturii şi a condiţiilor de viată din planul astral date de noi în această carte, ar trebui să ajute la înţelegerea unei asemenea opinii si cauzei verdictului de condamnare.
Intr-adevăr, uneori sufletele din planul astral, sub puternica presiune a amintirilor şi a grijilor pentru cei rămaşi în urma lor, se întorceau de bună voie în planul pământesc, manifestându-se în fata locuitorilor acestui plan, ajungând uneori chiar pana la o materializare efectiva, reală. Desi, aceste cazuri sunt neobişnuite, ele sunt totuşi destul de numeroase pentru a putea fi consemnate aici. In asemenea cazuri, forta năzuinţelor sufletului dezîncarnat l-a obligat pe acesta sâ ia forma materiala pentru a se manifesta acelora, cărora el a vrut sâ li se arate, tot astfel cum se manifestâ forta telepatiei puternice. Dar, chiar şi în asemenea cazuri, bietul suflet agitat, se retrage treptat de la atracţiile pământeşti şi încetează să se mai întoarcă pe fostele scene, începând să-şi trăiască viata astrală normală, potrivit planurilor şi legilor Naturii.
Noi ştim că, exprimând aceste adevăruri, producem dezamăgire şi poate necaz sau jignire unor oameni, cărora le este plăcut gândul că ei se află într-o comunicare frecventă cu sufletele prietenilor şi de rudelor moarte, îndrăgite. Adevărul este însă adevăr şi noi suntem convinşi că abordarea corectă a aceste teme va arăta acestor oameni ce este mai bun pentru cei pe câte îi iubesc şi în viitor nu vor mai jertfi interesele mortilor pentru satisfacerea intereselor lor personale vremelnice, măi ales că satisfactia nu va fi nicicând deplină, rămânând întotdeauna în conştiinţă ideea că lipseşte ceva.
Adevărata iubire constă în faptul de a da şi nu de a primi. Oare acesta nu este un adevăr pe care trebuie să-l aplicăm şi în privinta comunicărilor cu iubiţii noştri “de dincolo”? Oare nu este mai bine şi mai nobil sâ le trimitem gânduri de iubire şi de simpatie, îmbârbătându-i şi încurajându-i în dezvoltarea lor din planurile înalte, decât să încercăm sâ-i atragem din nou în planurile inferioare de materialismului, numai cu scopul de a auzi de la ei că sunt fericiţi, că totul este bine cu ei şi poate sâ auzim un crâmpei de maxime cunoscute de toti, asemănătoare cu bâlbâitul de neînţeles a unui lunatic? Oare n-ar fi mai demn de noi, cei care trăim în lanţurile trupeşti sâ ne înălţăm planul raporturilor noastre cu ceilalţi care se află dincolo, măi aproape de planul superior al existentei şi să comunicăm cu ei spiritual, tacuti, fără cuvinte, – sâ ne apropiem de planul unde sufletul poate conversa cu un alt suflet, fără ajutorul cuvintelor şi fără necesitatea prezentei fizice?
Gândiţi-vă bine la toate acestea şi dati-i sufletului vostru posibilitatea de a-şi exprima tot adevărul ocult şi fiţi siguri că răspunsul său va fi identic cu adevărurile exprimate de competentele superioare.