Yog Ramacharaka – Trezirea sufletului

Durata somnului necesara evoluţiei diferă mult de la un suflet la altul. Unele stau foarte puţin în aceasta stare, pe când sufletele evoluate au nevoie de un somn mai îndelungat. Şi aici avem de-a face cu o analogie remarcabilâ între perioada de gestaţie şi naşterea din planul substanţial, asupra câreia se cuvine sâ atragem atenţia. De exemplu, la animalele care trăiesc mai puţin, observam ca perioada de gestaţie este şi ea mai scurta; pe de alta parte, animalele care trăiesc de obicei mai mult, petrec de asemenea un timp mai îndelungatîn pântecele mamei – douăzeci {sau douăzeci şi una) de luni; omul – nouâ luni; iepurii de casâ – o luna; cobaii de Guineea – trei săptămâni.

Durata obişnuită a vietii fiecăruia depinde de durata sarcinii. Tot astfel şi în planul astral – durata somnului sufletului oscilează în mod proporţional cu timpul pe care îl va petrece sufletul în plan astral după trezirea sa. O excepţie clară de la această regulă o reprezintă numai sufletele evoluate din punctul de vedere al cunoşterii şi spiritualităţii, care sunt în stare să-şi tină sub control singure evoluţia înnăscută, fără a fi însă dependenţi de ea.

Diferenţa mai sus menţionată de durată somnului sufletului se produce datorită faptului că în timpul somnului, sufletul se detaşează de însuşirile inferioare ale naturii sale spirituale (precum şi de corpul astral); el se trezeşte numai după ce a atins o stare superioară de dezvoltare, accesibilă doar atunci când poate trece pe acel plan sau subplăn care corespunde cu gradul său de dezvoltare. Sufletul cu dezvoltare inferioară posedă prea puţin material de “aruncat” şi se trezeşte prea repede, pe un plan inferior. Sufletul mai evoluat, dimpotrivă, aruncă una după alta rămăşiţele naturii sale spirituale şi animale inferioare, înainte de a se trezi pe un plan superior, conform cu acumulările sale. Vorbind despre “aruncare” sau despre debarasare, trebuie subînţelese “pregătirile pentru aruncăre sau debarasare”, deoarece chiar procesul de aruncare o acelor părticele inferioare ale personalităţii se produce, după cum vom vedeaîn capitolul următor, imediat după prima perioadă de trezire.

Simţind îndemnul unei noi vieti sufletul începe să se mişte încet şi moale, la fel cum procedează în viata pământească după un somn adânc. Apoi, asemeni: fluturaşului care îşi aruncă învelişul de crisalidă, alunecă din corpul astral şi, în mod inconştient, într-o succesiune rapidă, se eliberează de începuturile inferioare ale naturii sale. Aceasta ia doar o scurtă perioadă de timp, până când, treptat, sufleul redevine conştient. In clipa trezirii sale, sufletul se află eliberat de toate obstacolele şi, cu ochii deschişi, el priveşte scena noii sale existente şi a noii sale activităţi din planul astral.

Fiecarui suflet ii este predestinat sa traiasca pe un plan corespunzator cu tot ce are superior şi mai bun în el după ce, bineînţeles, a aruncat întregul gunoi. El se trezeşte în planul în care tot ceea ce este mai bun şi superior în el are posibilitatea sâ evolueze şi sa se manifeste. Sufletul poate să obţină succese mări in planul astral. Intr-adevăr, obţine deseori astfel succese şi în timpul cât se află acolo, poate sa arunce încă multe din însuşirile sale inferioare, urcându-se spre planuri şi subplanuri din ce în ce mai înalte.

Sâlâşluirea sufletului în planul care îi corespunde în ceea ce este superior şi mai bun în el – este cu adevărat o răsplată frumoasă, discipolul va întelege imediat ca aceasta corespunde dorinţelor sufletului şi năzuinţelor inimii. De multe ori, în oameni se ascunde ceva cu mult mai înalt şi mai bun decât ceea ce au manifestat în viata de toate zilele şi în faptele lor obişnuite. Ambianta materială şi conjuncturile nefavorabile împiedică deseori manifestarea a ceea ce este mai bun în noi De aceea este plăcut să ştim că-dincolo”, sufletul se elibereaza de tot ce-l împiedică şi-l atrage în jos si ca poate sa i-şi dezvolte liber însuşirile si particularităţile care reprezintă ceea ce este mai dept in el.

Aceasta concordă nu numai  cu simtul dreptăţii şi al imparţialităţii, nu numai cu năzuinţele şi setea sufletului întemniţat, dar şi cu faptele şi principiile evoluţiei care atrag mereu mai sus şi mai departe, către telul îndepărtat al realizării şi desăvârşirii.

Dacă la trecerea în planul viitoarei sale activităti, sufletul şi-a aruncat corpul astral, copia aceasta stranie a corpului fizic este aruncată şi mai departe. De aici încolo sufletul îşi pierde înfăţişarea de fiinţă omenească şi devine o fiinţă cu mult mai înaltă, căreia denumirile de “înfăţişare” şau “formă” nu i se potrivesc. ,

Corpurile noastre fizice (şi dublurile lor astrale) reprezintă consecintele evoluţiei fizice, precum şi esenţa trupurilor de animale dezvoltate. In planurile superioare, sufletul n-are nevoie de mâini şi de picioare; el sălăşluieşte acolo unde aceste instrumente ale înfăţişărilor inferioare sunt inutile. Din acest moment, el este o fiinţă care întrece cu mult limitele fizice;

Inceputurile fizice aruncate se descompun repede în elementele primordiale din care a fost alcătuit corpul fizic, iar corpul astral azvârlit se preschimba în ceea ce noi cunoaştem sub denumirea de “înveliş astral”. Aruncat de posesorul său, “învelişul astral” cade, atras de aşa-numita gravitaţie astrală, către cele mai joase planuri astrale, unde se fărâmiţează încetul cu încetul. Planurile astrale inferioare sunt arhipline de astfel de învelişuri aruncate, care hoinăresc prin atmosfera astrală. Aspectul lor nu este plăcut, dar acolo, din fericire, sufletul nu le observă, deoarece ei sălăşluieşte pe un plan care depăşeşte cu mult zona acestora. Dar oamenii din viata pământeană care încep să se ocupe cu fenomene psihice, nimeresc de multe ori în planurile astrale inferioare şi, în consecinţă, văd multe lucruri neplăcute în aceste regiuni.

Planul în care se trezeşte sufletul nu are loc, după cum vă amintiţi, ci o stare de existentă, un nivel din gama de energie vibratorie din lumea spirituală.

Dupâ cum am mai spus, fiecare suflet se trezeşte în planul care reprezintă ceea ce are el mai înalt şi mai bun; el rămâne în acest plan pe timpul şederii în planul astral, în afară de cazurile când el mai evoluează încă şi se ridică într-un plan mai înalt sau când, vai, cum se întâmplâ uneori, fiind ademenit de precedent, sedus de amintirile începuturilor inferioare, tinde spre un plan inferior, unde îşi găseşte o societate şi un mediu mai potrivit. Există o mare deosebire între diferitele planuri şi subplanuri ale planului astral. Unele planuri se află foarte aproape de manifestările josnice ale vieţii pământeşti, în timp ce altele exprimă concepţiile superioare ale sufletului omenesc. Fiecare din ele îi atrage pe cei care sunt în stare să trăiască în zona corespunzătoare, pe cei cărora le corespunde cel mai bine noul mediu.

Dar ceea ce este mai înalt şi mai bun într-un suflet cu o dezvoltare inferioară nu depăşeşte cu mult gândurile şi acţiunile de zi cu zi ale aceluiaşi suflet din perioada când se afla în trupul fizic. Este absolut necesar ca oamenii cu o dezvoltare spirituală inferioară să treacă prin mai multe faze de purificare şi dezvoltare înainte ca ei să poată evita forta de atracţie a ademenirilor pământeşti. Unele suflete sunt atât de legate de pământesc, atât de hipnotizate de plăcerile josnice ale vieţii pământeşti, încât, aflându-se “dincolo”, ele refuză chiar să părăsească înveli şurile astrale, străduindu-se să rămână în aceste învelişuri uzate, pe cale de descompunere, până la sfârşitul existentei lor şi întreţin relaţii cu mediul şi prietenii din viata precedentă. Alte suflete nimeresc în unele planuri în care se desfăşoară o luptă între forta care atrage în sus substantele superioare ale vieţii spirituale şi substanţele inferioare ale lumii materiale. In timpul vietii astrale, aceste suflete sunt supuse oscilaţiilor; cel putin pentru un timp, până când una din forţele de atracţie o va învinge pe cealaltă; în consecinţă, ele ori se vor ridica, ori vor coborî. Unele suflete nimeresc într-un plan unde atracţia lumii materiale este slabă sau nu există deloc. Atunci, pentru ele viata astrală decurge într-o dezvoltare prosperă şi într-o manifestare mai clară a tot ceea ce este mai bun şi mai înalt în ele.

Deşteptarea sufletului se aseamănă cu o renaştere, cu intrarea într-o nouă viată. Sufletul nu-şi manifestă frica fată de noul mediu, el este plin de acţiuni care duc la manifestarea şi exprimarea fortetar noi. După cum vom vedea mai departe, în fata sufletului stau mai multe sarcini. El nu este izolat, deoarece se află în asociaţie cu cei care sunt în concordantă cu el şi îl simpatizează; el este eliberat de orice neînţelegeri şi certuri care apar în comunicarea sa cu fiinţele de un caracter diferit. El are deplina posibilitate de a-şi desfăşura întreaga activitate, toate dorinţele sale şi va constata că viata sa este mult mai fericită decât în planul material. Numai sufletele cu o dezvoltare inferioară – aceste biete suflete care sunt atrase spre existenta pământească – sunt nenorocite, deoarece ele sunt prea departe de Unicul care le poate da fericirea, în afara a tot ceea ce este pământesc. Dar chiar şi ele simt uneori ceva asemănător cu fericirea.

După somn, sufletul se trezeşte la Viată şi nu în domeniul Morţii. Asemen fluturaşului, el îşi desface aripile şi savurează noua condiţie a existentei lui fără să-i pară rău după starea de crisalida din viata precedentă.

Se sugerează o donație ca formă de recunoștință pentru informațiile oferite.