Yog Ramacharaka – Stările primitive ale sufletului
Oamenii superiori si delicaţi sunt înclinati sa privească cu un zâmbet de compătimire tradiţiile popoarelor primitive şi se prea poate să simtă o oarecare tristeţe faţă de idealurile josnice ale triburilor barbare şi semibarbare, care îşi exprimă noţiunile lor despre lumea cereascâ într-un mod primitiv. La rândul său, ocultistul experimentat poate zâmbi şi el, văzând cu câtă îngăduinţă vorbesc despre aceste idealuri şi noţiuni vitale unii oameni din ţările civilizate, deoarece aceşti ocultişti ştiu că noţiunile luate în derâdere au o bază reală în viaţa din planul astral a popoarelor primitive.
După cum viitorul fiecărei persoane depinde în mare parte de natura, caracterul şi forţa aspiraţiilor sale, tot astfel şi viata astrală depinde în mare măsură de dorinţele şi idealurile sale. Planul astral admite exprimarea liberă a idealurilor însuşite în ţimpu vieţii pământeşti şi, la drept vorbind, el poate fi numit drept reflectare a acestor idealuri, idealurile nostre în planul astral tind către o exprimare adevărată. Şi aceasta se referă nu numai la idealurile superioare, dar şi la cele inferioare. Insusindu-va aceste idei, veţi pricepe necesitatea logică a faptului că existenta astrală a popoarelor primitive consta în reflectarea idealurilor şi dorinţelor care ia-u calauzit in perioada vieţii lor pământeşti – o reprezentare dramatică a dorintelor-idealuri din viata trecuta.
Pe scurt indienii îşi găsesc acolo cu adevărat “zona fericită de vânătoare”, iar celelalte popoare primitive raiul lor deosebit, corespunzător convingerilor şi credinţelor lor. Poate că aceasta îi va uimi pe cei care îşi închipuie “raiul” drept o împărăţie cu strazi de aur pe care curge lapte şi miere. Dar, după o scurtă chibzuială, ne vom convinge că imaginea despre “străzile de aur” nu e cu mult măi presus de imaginea “vânătorilor fericite”, deoarece ea este pur materială şi oglindeşte idealurile poporului care năzuieşte la strălucire şi bijuterii.
Numai daca cercetezi natura sufletească şi mintală a omului primitiv poţi înţelege că un astfel de suflet ar fi foarte nenorocit în mediul omului dezvoltat şi civilizat. De fapt, cerul omului civilizat i s-ar părea un adevărat iad! E de ajuns numai să-ti închipui sălbaticul de pe pământ instalat într-un palat, în mediul care corespunde idealurilor rafinate ale omului de o înalta dezvoltare, pentru a întelege cât de stingher şi nefericit s-ar simţi acolo sălbaticul. Acelaşi lucru se petrece şi în planul astral. Natură se îngrijeşte şi de sălbatic şi de omul cult, oferindu-i fiecăruia mediul care îi este cel mai apropiat sufleteşte şi în care va găsi mai multe ocazii pentru autodirijare.
Aceasta nu înseamnă că în planul astral sunt elaborate categorii şi mediuri pe gustul fiecăruia în parte. Dimpotrivă, nu există nici un fel de pregătiri de genul acesta. Iată în ce constă secretul: în planul astral nu există nici o formă de materie în afară de aceea pe care o creează formele gândiri emanate de locuitorii de acolo. Fiecare suflet îşi aduce cu sine mediul în propria imaginatie. De aici reiese că multe suflete care posedă idealuri şi gusturi identice, care locuiesc în acelaşi subplan, îşi vor aduce cu ei acelaşi mediu spiritual. Şi fiindcă transmiterea gândului este puternic dezvoltată în planul astral, fiecare suflet îşi pune amprenta asupra mediului celorlalţi. In rond, mediul (sau forma de viată materială imaginată încă pe pământ/n.t./) fiecărui subplan sau al subdiviziunii sale, reprezintă o comunicare a idealurilor şi imaginilor spirituale ale tuturor locuitorilor. In viata pământească, anturajul are o mare influentă asupra omului; în plan astral însă, omul îşi creează singur anturajul, conform cu legile nelimitate şi imuabile ale naturii.
Indienii (pieile roşii /n.t./), în timpul scurtei perioade de sălăşluire în planul astral, sunt înconjuraţi de tot ce le oferă o viată fericită şi paşnică. Clarvăzătorii din mijlocul vechilor indieni americani, care au avut posibilitatea să pătrundă în planurile astrale inferioare, în timp ce meditau, i transmiteau gânduri despre “vânătorile fericite” ale confraţilor duşi “dincolo”. Un atare conţinut îl aveau şi mărturisirile sufletelor dezîncarnate care comunicau cu fraţii care au locuit odinioară pe pământ. Lumea cerească a unui indian corespunde întocmai imaginilor pe care le învătase. Un astfel de suflet, trezindu-se din somnul sufletesc, se va simţi ca la el acasă, înconjurat de tot ce-i făcea plăcere; păduri sau stepe întinse, râuri şi torente, mulţi bivoli şi cerbi pentru vânat, mult peşte pentru pescuit. Toate acestea există cu adevărat pentru el. Unui astfel de suflet toate acestea i s-au arătat ca într-un vis foarte clar. El însă nu şi-a putut da seama niciodată că acesta este numai un vis. “visurile există numai atâta timp cât durează”, după cum stă scris în Vechile Scripturi, iar în legătură cu aceasta, cei mai mari înţelepţi ai omenirii ne învată că universul fenomenelor este cu adevărat un Vis Nemărginit, dar cu toate acestea, universul este o realitate pentru noi. Chiar şi în viata pământească noi retrăim uneori visuri atât de reale, încât ele ne pricinuiesc suferinţe sau bucurii, întocmai ca şi evenimentele reale.
Oamenii care au studiat acest fenomen, afirma ca la toate popoarele întâlneşti studii şi referate ale clarvăzătorilor, ale celor care interpretează visele şi ale acelora care comunica cu sufletele celor morţi, care afirma unanim câ “raiul” exista şi corespunde perfect cu învăţătura religioasă a fiecărui neam sau rasă, indiferent de faptul câ învăţătura aceasta poate părea grosolană şi sălbatică omului de o altă religie, mai cultă. Sigur câ este toarte simplu să dai la o parte aceste referate, considerândule nişte pure invenţii sau himere ale preoţilor antici. Dar o studiere mai amănunţită ne arată însă, că între ele există o asemănare uimitoare – toate au acelaşi început fundamental; diferă doar în ceea ce priveşte detaliul. Ocultiştii ştiu că toate aceste referate sunt adevărate, întrucât ele se bazează pe trăirile fizice reale ale membri lor acestor triburi. Deşi ele se deosebesc mult în detalii, ele se aseamănă în punctele esenţiale şi sunt întemeiate pe adevăr. Dupâ cum am mai spus, studierea fenomenelor astrale ne poate explica aceasta.
Sufletele primitive îşi petrec scurta lor existenţă în planurile astrale inferioare spre care au fost atrase, elaborându-şi dorinţele şi idealurile noi, mai.înalte, care vor înflori şi îşi vor aduce roadele în viitoarea lor încarnare.
In plus, în tot acest timp se uzează şi se aruncă o parte din idealurile şi dorinţele de natură inferioară, curăţindu-se astfel calea spre dezvoltare spirituală, care tinde întotdeauna spre o evoluţie în astral; oricât de puţin s-ar dezvolta ele, acel puţin înseamnă totuşi un câştig important. In afară de aceasta, întrucât viaţa astrală (ca şi cea pământească de fapt) a popoarelor sălbatice este relativ scurtă, sufletele acestora fac în realitate progrese neînsemnate într-un anumit interval de timp; ele pot să-şi retrăiască aproximativ o sută de vieţi pământeşti şi tot atâtea vieţi astrale, în timp ce un suflet evoluat se desfată în pacea spirituală din planurile astrale mai înalte.
Şi aici, ca şi în celelalte activităţi din timpul vieţii pământeşti, se întâlneşte dreptatea şi răsplata.
Unul din marile avantaje ale sufletului primitiv în planul astral este dezvoltarea simţului camaraderiei şi compătimirii faţă de cei apropiaţi. Aceasta se datorează reîntâlnirii sufletului cu prietenii de pe pământ şi cu bucuriile ce decurg de aici. Totodată, sentimentele de învrăjbire din viaţa pământească se estompează în contact cu natura vieţii astrale, deoarece, realizând acolo toate aspiraţiile sufleteşti, are cu atât mai puţine pretexte de invidie şi concurenţă decât în viaţa pământească. In felul acesta ura se atenuează, iar sentimentul de camaraderie şi prietenie iniţiale (începutul iubirii atotcuprinzătoare) sunt stimulate. Cu fiecare vieţuire a sa în planul astral îşi arde din ce în ce mai mult începuturile sentimentelor josnice, trezindu-le tot mai mult pe cele înalte – căci altfel n-ar exista evoluţie în decursul vieţilor. Fiecare suflet, chiar şi cel mai nedezvoltat la fiecare eliberare de povara corpului fizic, se obişnuieşte tot mai mult cu simţul unirii şi al unităţii. Din acestea vedem cum, chiar şi în roiurile cele mai grosolane ale popoarelor primitive, exista posibilitatea dezvoltării şi încrederea în succes. Fericirea creează Iubirea, iar sufletul răspunde acestui îndemn.
Sufletul primitiv rămâne pentru scurt timp în planul astral de care este legat. Folosind în grabă posibilităţile limitate de manifestare (deşi lui i se pare câ aceasta durează veacuri), el simte îndată îndemnul somnului care precede renaşterea şi, trecând în starea de “coma”, el aşteaptă atracţia Karmei care-l conduce într-un nou trup, pentru a învăţa din nou lecţiile vieţii şi pentru ca, trăind, sa elimine tot ceea ce sta ascuns în el. Atracţia vieţii pământeşti este puternic resimţita de un astfel de suflet şi legile gravitaţiei îl târăsc înapoi la viata pământească. Aceasta nu este o nedreptate sau o cruzime – fiecare suflet îşi primeşte ceea ce doreşte mai mult şi către ceea ce năzuieşte mai tare. Aici, ca şi pretutindeni, domneşte legea Râsplatei şi domină Dreptatea Veşnică. “Totul este bine”, chiar şi pentru sufletele josnice ele “sunt pe Cărare!”
Susține Trezirea Inteligenței prin o donație pentru a răspândi lumină, cunoaștere și a crea un viitor mai conștient și iubitor.
