Lise Bourbeau – Spiritualitatea si Meditatia
Cea mai frumoasă definitie a spiritualitătii pe care ti-o pot oferi este următoarea: o fiintă cu adevărat spirituală acceptă faptul că tot ce vede la celălalt este oglinda ei însăsi. Acest fel de a vedea lucrurile nu este nici bun, nici rău. Este pur si simplu un dar acordat omului devenit constient. Este un mijloc extraordinar de a învata să te cunosti mai bine si de a-ti da seama ce anume accepti si ce nu la tine. O fiintă spirituală acceptă lucrurile asa cum sunt, chiar dacă uneori nu e de acord cu ele; îsi acceptă felul de a fi. Astfel, înaintea sa se deschide o întreagă lume de dragoste.
Am discutat despre CREDINTĂ, despre cât e de important să te iubesti, să te accepti, să-i iubesti si să-i accepti de ceilalti si să-ti dezvolti notiunea de responsabilitate. Toate acestea nu înseamnă decât un singur lucru: să-L vezi, să-L auzi si să-L simti pretutindeni pe DUMNEZEU. Imaginează-ti că toti oamenii ar face astfel – ar fi minunat să trăiesti pe acest pământ!
Cea mai măruntă critică îndreptată împotriva cuiva presupune următorul rationament: Eu sunt Dumnezeu si celălalt nu. Adevărata spiritualitate se exprimă astfel: Eu sunt Dumnezeu, asa cum sunt toti ceilalti oameni. Toti suntem expresii ale lui Dumnezeu. Pur si simplu nu stim să-l exprimăm pe Dumnezeu în totalitatea sa.
Putem compara această notiune cu Simfonia a IX-a a lui Beethoven. Această creactie muzicală este expresia gândurilor lui Beethoven. Este perfectă. Dar când un tânăr pianist sau un debutant face câteva greseli interpretând-o, aceasta îi afectează oare perfectiunea? Nu. Tânărul cântă cum stie el mai bine. Prin exercitii îsi va ameliora interpretarea si, într-o zi, va putea exprima simfonia în întreaga sa perfectiune. Este exact ce se întâmplă si cu noi pe pământ. Învătăm să-l exprimăm pe Dumnezeul nostru interior, care este perfectiunea, si facem asta în felul nostru, în ritmul si cu viteza noastră specifică.
Putem compara venirea fiecărui om pe pământ cu rezolvarea unei probleme de perspicacitate. Imaginează-ti că, încă de la conceperea fiintei noastre, a sufletului nostru, fiecare dintre noi are de rezolvat o problemă identică. Dar, cum fiecare persoană e diferită, fiecare procedează în felul său, merge mai repede sau mai încet… Asta facem noi pe pământ; toti rezolvăm aceeasi problemă, dar o face fiecare în felul său.
Nimeni nu are dreptul să-l judece pe celălalt. Când nu întelegi sau nu esti de acord cu felul de a fi sau de a actiona al altcuiva, înseamnă că pur si simplu nu sunteti de aceeasi parte a problemei. Ce te face să crezi că celălalt e mai putin avansat decât tine în rezolvarea problemei sale? Nimeni nu are dreptul să critice sau să judece, fiindcă nimeni n-are voie să-l critice sau să-l judece pe Dumnezeu.
Folosind filosofia oglinzii care spune că, privind pe cineva, te vezi pe tine însuti, observi toate calitătile si defectele proprii, observi dacă le accepti sau nu. Tot ceea ce vezi te reprezintă; la fel ca o imagine din oglindă…
Când te deranjează felul de a fi al cuiva, înseamnă că în tine există o parte identică cu cea a persoanei în cauză, care te deranjează si pe care nu vrei s-o accepti. Când reactionezi fată de felul de a fi, a vorbi sau a actiona al unei alte persoane, trăiesti multe emotii. Comportamentul ei te deranjează, pentru că acesta reflectă ceea ce tu nu-ti permiti să faci. Refuzi să accepti acest fel de a fi. Îi interzici acelei părti din tine să fie astfel pentru că, la un moment dat în viată, ai decis că acest fel de a fi este inacceptabil. Prin urmare, nu mai esti niciodată tu însuti pentru că vesnic reactionezi fată de altcineva.
Atunci, în loc să judeci dacă un fel de a fi este bun sau rău, acceptă faptul că poti fi si tu ca persoana respectivă si întreabă-te ce te-ar costa dacă ar fi asa? Dacă pretul este minim, ce ai de câstigat dorind să fii altfel?
Când vezi frumusetea cuiva sau când admiri pe cineva, trebuie să devii constient si să accepti că acea frumusete îti apartine si tie; nu mai rămâne decât să te hotărăsti să o exprimi.
Oamenii sunt atât de preocupati de treburile altora si de evolutia lor, încât îsi neglijează propria evolutie. Acesta e rostul nostru aici, pe pământ: să învătăm să iubim si să fim fericiti. Dacă fiecare om reuseste să trăiască această fericire, lumea întreagă va fi fericită. E mult mai usor să te ocupi de tine decât să încerci să dirijezi viata tuturor.
Când o persoană îti cere ajutorul, e important să procedezi cum stii tu mai bine. Aceasta înseamnă bunătatea umană. Existăm pe acest pământ pentru a creste împreună. Asigură-te totusi că celălalt face primul pas. Când intentia de a da ajutor vine din tine si doresti cu adevărat să faci ceva pentru persoana respectivă, cere-i permisiunea.
De exemplu: „Am să-ti spun ceva important care cred că te-ar ajuta. Îmi dai voie să-ti comunic părerea mea?” În functie de răspunsul său, vei sti dacă, pe moment, este bine sau nu să-i vii în ajutor. Astfel, dacă încerci să ajuti pe cineva care nu vrea să-si schimbe comportamentul, consumi energie în mod inutil si, în plus, gestul tău nu va fi apreciat.
Învătând să-l vezi pe Dumnezeu pretutindeni în jurul tău, în tine, în toate fiintele, în toată natura, viata ta se va schimba fundamental. Vei avea impresia că esti înconjurat întotdeauna de lumină.
Tot ce există pe pământ si în cosmos este expresia lui Dumnezeu. Dumnezeu însusi se poate exprima în mod diferit pe fiecare planetă. Pe planeta Pământ, numai oamenii sunt cei care-l interpretează gresit pe Dumnezeul cel adevărat. Priveste în jurul tău. Stelele, oceanele, plantele, animalele sălbatice sunt întotdeauna hrănite si niciodată nu duc lipsă de nimic. Trăiesc conform legilor fundamentale ale naturii. Numai oamenii sau ceea ce e atins de mâna omului are probleme.
A fi fericit, a fi o fiintă spirituală înseamnă „a trăi clipa prezentă”. În zilele noastre, oamenilor le e foarte greu să trăiască momentul prezent. Totul evoluează atât de rapid, încât multi se cramponează de trecut, spunându-si: „era minunat în tinerete, totul părea mult mai usor”. Gândindu-te mereu la trecut, nu poti trăi clipa prezentă.
O persoană care-si regretă trecutul si e convinsă că a făcut multe greseli poate fi comparată cu cineva care urcă o scară luând pe umerii săi fiecare treaptă, pe măsură ce avansează. Ajunge să fie teribil de greu… Esti acest gen de persoană? Observă dacă ai obiceiul să strângi bunuri materiale. Garderoba, sertarele, pivnita si garajul – reprezintă toate acestea trecutul pentru tine? Eziti să te desparti de lucruri pe care nu le mai folosesti sau pe care vrei să le păstrezi ca amintire? E un semn că te mai agăti încă de trecut.
Acum, de vreme ce esti într-un plin proces de purificare interioară, n-ar strica să faci „curătenie” si în interior. Curătă locurile din casa ta unde zac de multă vreme lucruri ce-ti amintesc de trecut (tot ce n-ai folosit de peste un an). Energia care nu se miscă este energie prost utilizată. Cu cât faci energia să se miste mai mult, cu atât mai multă vei primi. Făcând curătenie, faci loc pentru tot mai multe lucruri noi. Este legea vidului!
În vreme ce unii oameni rămân cramponati de trecut, altii nu se gândesc decât la viitor. Fie îsi fac tot felul de griji pentru ziua de mâine, fie se grăbesc, pentru că îi asteaptă marea fericire: „Când o să mă mărit, viata mea va fi mai fericită… Când o să am casă.. când o să am copil…”. Acestia sunt departe de a trăi momentul prezent. E bine să faci planuri de viitor, dar nu trebuie să astepti până atunci ca să fii fericit.
A fi o fiintă spirituală înseamnă a actiona mai degrabă în virtutea principiului „a fi, a face si a avea” decât a-l urmări pe acela care spune „a avea, a face si a fi”. Cel care gândeste: „dacă as câstiga o grămadă de bani, as deschide un magazin si as fi fericit” actionează după a doua formulă. Potrivit legilor naturii, ar fi mai bine să gândească astfel: „Pentru a fi fericit, vreau un magazin, asa că trebuie să fac rost de el si atunci voi avea ce mi-am dorit”.
Era spiritualitătii, a reînnoirii, abia începe. Ea este axată pe „a fi” si nu „a avea”. Tuturor celor care gândesc că „a avea” e mai important decât „a fi” le va fi tot mai greu să-si găsească fericirea, astăzi si în anii ce vor veni. Asta nu înseamnă că trebuie să renunti la tot ce ai. Nu. Dumnezeu a creat lucruri frumoase. Ele apartin tuturor. Toată lumea are dreptul la ele. Totusi, bunurile materiale sau principiul numit „ a avea” nu trebuie să decidă pentru tine.
E inutil să-ti faci griji că devii ceea ce gândesti. Înseamnă că astăzi totul merge spre mai bine, de vreme ce locuinta ta e plătită, ai ce să mănânci, esti sănătos si nu duci lipsă de nimic. Bravo! Asta contează. Nu trebuie să te nelinistesti pentru zilele ce vor veni si nici pentru anul viitor. Asta nu te poate împiedica să-ti faci planuri, să-ti definesti si să-ti urmăresti unele scopuri; totul trebuie făcut cu încrederea că va fi bine.
Dumnezeul tău interior stie exact de ce anume ai nevoie. Dacă ti se întâmplă ceva neplăcut, nu este ceea ce-ti doresti, dar supraconstiinta, te face să-ti dai seama că în gândurile, vorbele sau gesturile tale există ceva care, în prezent, se împotriveste legii dragostei. Încearcă să te facă să devii constient. Când tot ce faci, spui si gândesti este în armonie cu legile dragostei, nu ai nevoie de aceste mesaje si ti se întâmplă numai lucruri bune.
Pentru a te ajuta să auzi această voce interioară a supraconstiintei sau a Dumnezeului tău interior, îti sugerez să practici meditatia. Este indispensabilă evolutiei tale. Pe măsură ce înveti să te cunosti, să te iubesti si să te accepti, vei prinde tot mai mult gustul de a auzi această mică voce interioară. E recomandabil să meditezi în fiecare zi.
Mediatia nu este o relaxare. Ea constă în a te opri din activitatea si gândirea ta, în fiecare zi, pentru câteva minute. Cele mai bune momente pentru meditatie sunt dimineata devreme si înaintea meselor. E bine să eviti să meditezi după masa de seară. Alege acelasi loc disponibil în fiecare zi, unde poti să fii singur. Dacă e posibil, asează-te, în zori de zi, lângă o fereastră orientată spre răsărit.
Timpul afectat meditatiei trebuie să fie cam de douăzeci-treizeci de minute. Să nu stai culcat sau cu capul aplecat. Asează-te cu spatele cât mai drept, pentru a permite energiei să urce din partea inferioară a spatelui până la nivelul capului.
Poti medita cu sau fără muzică. E bine să repeti mental o frază sau un cuvânt încărcat de spiritualitate, pentru a-ti tine constiinta ocupată; este ceea ce se numeste mantra. Încearcă să găsesti un cuvânt sau o frază care nu-ti sugerează nici o imagine, de exemplu: pace, dragoste, armonie. Mantra pe care o recomandăm la Centrul „Ascultă-ti corpul” este „Sunt Dumnezeu, Dumnezeu sunt”. Cu cât repeti mai mult această frază, cu atât îti ajuti subconstientul să găsească un mijloc pentru a o exprima.
La început e posibil să apară unele dificultăti. E foarte greu pentru un om să se oprească din gândire si să se multumească doar să observe. Dar nu-ti pierde răbdarea. Ceea ce contează în primul rând este perseverenta ta si nu reusita meditatiei. Este ca atunci când faci exercitii fizice. La început, curbaturile sunt numeroase si miscările stângace. Pe măsură ce perseverezi, totul devine mai usor. După un anumit timp – poate fi vorba de zile, săptămâni sau luni, în functie de disciplina pe care ti-o impui – vei prinde gustul meditatiei. Îti va lipsi când nu o vei face.
Prin mediatie, vocea mintii se stinge si începi să o auzi pe cea a supraconstiintei. Vei primi răspuns la problemele sau întrebările tale interioare, nu neapărat în timpul meditatiei, ci în orele sau zilele care urmează.
Dacă simti o indispozitie sau o durere în diferite părti ale corpului, nu te îngrijora; este vorba numai despre o stare de stres care durează de multă vreme si acum urcă la suprafată pentru a se elibera. Observ-o pur si simplu, fără să te gândesti la ea, asa cum te-ai uita la niste frunze moarte care alunecă pe apa unui râu. Îti va face foarte bine. Multumeste-i corpului tău că alungă din tine această durere.
La încheierea acestui capitol, fă o listă cu tot ce te deranjează la ceilalti si observă care aspecte se regăsesc si la propria persoană. Vei fi surprins de descoperirile tale. Când vei găsi ce anume nu vrei să accepti la tine, oferă acestor lucruri dreptul să existe. Întreabă-te: „ce mă costă să fiu astfel?”
Fă o a doua listă cu aceea ce admiri la ceilalti. Ca si tot ce te deranjează, ceea ce admiri îti apartine. Doar că nu accepti întotdeauna că poti fi si tu la fel de bun si minunat ca cel pe care îl admiri. Dă-ti dreptul să fii asa, acceptă că poti avea tot atâta talent si te poti simti la fel de bine ca persoana respectivă. Încearcă să descoperi cine esti cu adevărat.
ESTI O MANIFESTARE A LUI DUMNEZEU, NU EXISTĂ NIMIC ALTCEVA, LA FEL CA TINE, ÎN ACEASTĂ LUME SI ÎN TOATE CELELALTE LUMI.
Afirmatia pe care trebuie s-o rostesti la încheierea acestei cărti este aceeasi cu cea din primul capitol. Există o diferentă între ceea ce simti acum si ce ai simtit rostind această afirmatie pentru prima dată? Nu uita că fericirea omului depinde de ceea ce gândeste despre sine.
CONCLUZIE
Rostul tău aici, pe pământ, este unul singur: acela de a evolua, adică a-ti ajuta sufletul să se purifice si să crească. Aceasta înseamnă a te iubi pe tine însuti si a-i iubi si pe ceilalti.
Noi, oamenii, suntem încăpătânati si ne e greu să iubim total, neconditionat si impersonal. Trebuie să revenim de mai multe ori pe pământ, de fiecare dată într-un alt corp, pentru a învăta să iubim de fiecare dată în conditii diferite.
Pământul este marea scoală a iubirii. Este un privilegiu să trăiesti. De aceea trebuie să folosesti fiecare moment din viata ta pentru a-ti spori iubirea. Încercând să faci mai mult în fiecare viată, nu vei mai reveni în repetate rânduri pe Pământ.
E la fel ca la o scoală obisnuită: dacă în fiecare an nu faci decât să te distrezi si nu vrei să înveti nimic, vei rămâne mai muti ani în aceeasi clasă.
Ceea ce se întâmplă „între două vieti” se poate compara cu cele două luni de vacantă dintre anii scolari. Dintr-o dată, văzând că altii stiu mai multe, ai chef să mergi din nou la scoală, ca să înveti si tu.
Totusi, unii dintre noi, odată aflati din nou la scoală, uită motivatia care i-a împins să vină acolo, aceea de a învăta bine. Este ceea ce se întâmplă multora în cursul vietii lor terestre.
Dimpotrivă, sunt si oameni atât de dornici să învete, încât absolvesc mai multi ani într-unul singur. În consecintă, îsi termină studiile mai devreme decât ceilalti si ajung mult mai repede să cunoască o mare fericire interioară.
Ce fel de scolar esti?
Tu singur esti cel care hotărăsti.
Nu ai de ce să te temi, nu este greu deloc. Tot ce ai de făcut este să-ti exprimi dragostea, să-l vezi pe Dumnezeu pretutindeni, în tine si în jurul tău. Acceptă fiecare om asa cum este în momentul prezent. Restul vine de le sine: dispar frica si emotiile inutile, reusesti să-ti stăpânesti orgoliul, indispozitiile si bolile te părăsesc, iar relatiile tale afective se îmbunătătesc în mod vizibil. În sfârsit, ai totul din plin, atât la nivel material, cât si spiritual. Ce poate fi mai important?
Cu cât îl exprimi mai bine pe Dumnezeul tău interior, iubindu-te si iubindu-i pe ceilalti, cu atât soarele tău interior creste si luminează mai puternic. Astfel devii o sursă de lumină si de căldură, gata mereu să vină în ajutorul celor care au sansa să fie aproape de tine sau în gândurile tale.
Îti urez din toată inima să devii acest soare strălucitor si să cunosti, în sfârsit, fericirea pe care o meriti din plin.
Cartile lui Lise Bourbeau se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Dacă informațiile găsite aici te-au ajutat, spune "Mulțumesc" printr-o Donație:
Vezi si alte articole similare:
