Matias De Stefano – Moartea Nu E Ceea Ce Crezi: Rezonanță, Dimensiuni și Călătoria Continuă a Sufletului
Matias De Stefano explorează conceptul morții nu ca pe un sfârșit absolut, ci ca pe o tranziție către o altă frecvență sau dimensiune, în special a patra dimensiune a eternității, unde timpul liniar încetează să existe. Se sugerează că sufletele și viața sunt eterne, experiențele trecute nefiind neapărat reîncarnări ale sufletului individual, ci mai degrabă accesări ale memoriilor universale sau ale energiilor strămoșilor, deoarece totul există simultan în dimensiuni superioare. Procesul morții fizice este descris ca fiind resimțit de corp la nivel celular, generând suferință și durere ca o reacție naturală a celulelor programate să supraviețuiască, nu să moară, și acest sentiment de pierdere este considerat benefic pentru acceptarea schimbării. Consecința după moarte nu este o judecată morală, ci mai degrabă un rezultat al rezonanței energetice și al nivelului de conștiință al individului pe parcursul vieții; acțiunile dizonante creează legături care trebuie vindecate în experiențe viitoare, în timp ce iubirea și inspirația pavează calea către frecvențe superioare. Matias De Stefano subliniază importanța “morților” multiple în timpul vieții – renunțarea la identități, relații și tipare – ca fiind necesare pentru a accesa adevăratul sine multi-dimensional și pentru a manifesta din acel loc de aliniere. În final, se evidențiază importanța jocului, a râsului și a abordării vieții cu o curiozitate infantilă ca modalități esențiale de a menține o rezonanță înaltă și de a contribui pozitiv la energia colectivă a planetei.
Vezi online cu traducere:
1. Moartea și Transcendența:
Moartea nu este percepută ca un sfârșit absolut, ci ca o etapă de tranziție – o consecință naturală a vieții. Există o tensiune între perspectiva spirituală, care afirmă că moartea este o iluzie, și experiența fizică, unde corpul, prin celulele sale, resimte pierderea. Această dualitate scoate în evidență diferența dintre conștiința spirituală atemporală și biologia condiționată de supraviețuire.
2. Reîncarnarea și Concepția Timpului:
Într-o viziune extinsă, reîncarnarea nu este o succesiune liniară de vieți între care sufletul se deplasează. Este, mai degrabă, o manifestare simultană a conștiinței în diverse spații și timpuri. Din perspectiva dimensiunii a cincea (5D), nu există „vieți trecute” sau „viitoare” – totul se petrece în același moment, ca expresii multiple ale aceluiași spirit.
3. Rezonanța Energetică și Consecințele Acțiunilor:
Conceptul tradițional de judecată divină este înlocuit cu ideea de rezonanță energetică. După moarte, sufletul nu este evaluat moral, ci continuă să rezoneze pe frecvența dobândită prin alegerile sale. Consecințele acțiunilor se manifestă în funcție de această sarcină energetică, pozitivă sau negativă, acumulată în timpul vieții.
4. Moartea Ego-ului și Redescoperirea Sinelui:
Procesul de creștere spirituală implică multiple „morți” ale ego-ului – renunțări la identitățile și straturile construite pentru protecție și adaptare. Aceste „morți interioare” sunt necesare pentru a accesa esența autentică a ființei și pentru a redobândi contactul cu adevăratul Sine.
5. Doliul și Acceptarea Morții:
Doliul este esențial pentru procesul uman de adaptare la pierdere. Chiar dacă spiritul transcende moartea, corpul fizic are nevoie să recunoască schimbarea. Deschiderea societății către discuții despre moarte și integrarea ei ca parte firească a vieții sunt pași necesari spre maturizare colectivă.
6. Jocul și Conștiința Copilului:
Reactivarea energiei ludice și a imaginației specifice copilăriei este fundamentală pentru procesul de transformare personală. Perioada de până la șapte ani este crucială în modelarea realității ulterioare, iar revenirea la acest tip de conștiință favorizează creativitatea, bucuria și reconectarea cu potențialul interior.
7. Ființele Albastre și Ghidajul Civilizației Umane:
Sunt menționate ființe albastre din constelația Bootes (Arturus), considerate ghizi ai umanității în fazele sale timpurii. Aceste entități ar fi influențat dezvoltarea minții umane prin intermediul sunetului și al rezonanței, fiind venerate ca zeități în diverse culturi antice.
Idei-cheie și Formulări Relevante
-
Moartea ca Dimensiune a Vieții:
„Pentru spirit, nu există moarte sau naștere; acestea sunt consecințe ale unei vibrații, precum liniștea dintre cuvinte care oferă sens. Cuvintele în sine au sens doar datorită liniștii dintre ele.”
Această afirmație reflectă ideea că viața și moartea sunt aspecte complementare ale aceleiași realități conștiente.
-
Memoria Celulară a Pierderii:
„Mintea poate fi pregătită pentru tranziție, dar celulele simt pierderea – pentru că ele nu au fost concepute să moară, ci să supraviețuiască.”
Tranziția spirituală nu anulează procesul biologic al doliului. Trupul are nevoie de timp pentru a accepta schimbarea.
-
Reîncarnarea în 5D:
„În dimensiunea a cincea, nu ai fost niciodată reîncarnat – tu ești totul. Spiritul tău se exprimă simultan în mai multe linii temporale și spații.”
Această perspectivă transformă noțiunea clasică de reîncarnare într-un concept multidimensional de prezență continuă.
-
Frecvența în locul Judecății:
„Universul funcționează pe baza rezonanței, nu a moralității. Frecvențele nu mint, în timp ce moralitatea este relativă.”
Soarta sufletului după moarte este dictată de starea sa de conștiință și de frecvența pe care a cultivat-o, nu de reguli exterioare impuse.
-
Ego-ul ca Instrument Temporar:
„Pentru a ne aminti esența, trebuie uneori să experimentăm moartea simbolică. Astfel, putem recunoaște adevărul despre cine suntem și folosi ‘falsul sine’ în mod conștient, cu scop.”
Această moarte simbolică este o condiție pentru transformare profundă și eliberare de iluzii.
-
Puterea Transformatoare a Jocului:
„Dacă vrei să te recreezi, revino la starea de conștiință din primii șapte ani – joacă-te, bucură-te, imaginează-ți.”
Jocul nu este doar o activitate a copilăriei, ci un instrument profund de reprogramare și expansiune a conștiinței.
-
Ființele Albastre – Arhitecți ai Umanității:
„Au modelat mintea umană și au fost venerate ca zei – în multe tradiții, învățătorii divini au pielea albastră.”
Aceste entități sunt văzute ca inițiatori ai evoluției conștiinței prin activarea cunoașterii interioare.
Implicații Practice și Reflective
-
Acceptarea Doliului:
Recunoașterea și exprimarea durerii este esențială pentru echilibrarea corpului și a minții. Este un proces biologic și spiritual deopotrivă. -
Sprijin pentru Sufletele Devenite Libere:
Cel mai potrivit mod de a susține sufletele celor plecați este prin eliberarea lor de atașamentele noastre. Este important să permitem rezonanței lor să-și urmeze cursul natural. -
Educație pentru Moarte:
Societatea ar trebui să includă moartea în dialogul public, nu ca un tabu, ci ca parte firească a existenței și dezvoltării personale. -
Responsabilitatea Energetică:
Suntem responsabili pentru frecvențele pe care le emitem. Acestea determină nu doar experiențele vieții, ci și traiectoriile spirituale ulterioare. -
Redescoperirea Jocului la Maturitate:
Integrarea jocului, bucuriei și imaginației în viața adultă este vitală pentru echilibru psihic și reconectarea cu potențialul creativ originar. -
Transcendența prin Renunțare:
Fiecare „moarte a ego-ului” este o oportunitate de a renaște într-o conștiință mai clară și mai autentică. Evoluția presupune curajul de a lăsa în urmă ce nu mai servește.
Această sinteză oferă o viziune profund spirituală, multidimensională și energetică asupra existenței, morții și reîncarnării. În locul unei viziuni liniare, punitive sau materialiste, se conturează un model integrator bazat pe rezonanță, conștiință extinsă și reamintirea esenței. În centrul acestui model se află puterea jocului, moartea simbolică a ego-ului și acceptarea morții ca parte din viață – nu ca un sfârșit, ci ca o transformare.
