Matias De Stefano – Puterea Privirii: De La Supraviețuire la Telepatie și Conexiune Profundă

Matias De Stefano discută pe larg despre conceptul de “privire”, distingând-o de simpla vedere ca simț. Se explică faptul că privirea este o funcție mult mai profundă, legată de suflet și de capacitatea de a pune “lumină” pe ceva, derivând din rădăcina indoeuropeană “luk” (lumină, strălucire). Matias De Stefano evidențiază rolul ochilor ca fiind cea mai bună extensie a creierului, nu doar pentru a percepe realitatea exterioară, ci și pentru a o proiecta pe cea interioară. Se explorează evoluția ochilor pentru supraviețuire, inclusiv detectarea pericolelor și a ochilor inamicilor, explicând de ce oamenii evită adesea contactul vizual direct – o modalitate de a economisi energie și de a nu-și expune vulnerabilitățile. În final, Matias De Stefano face o conexiune între privire și telepatie, sugerând că teama de judecată și reticența de a ne arăta adevăratul sine împiedică dezvoltarea acestei forme de comunicare profundă.

Vezi online cu traducere:

---

1. Privirea Versus Vederea: O Distincție Esențială

• Vederea este un simț fizic, un instrument folosit pentru a primi impulsuri din exterior și a interpreta mediul înconjurător. Este un act unidirecțional, de observare.
• Privirea (to look, to gaze, to stare) transcende simpla percepție. Este un act mult mai profund, legat de suflet și de punerea “luminii” pe ceva. Termenul “look” provine din indo-europeanul “Luke”, însemnând “lumină, strălucitor”. “A privi” înseamnă “a pune lumină pe ceva, a face ceva să strălucească”.
• În spaniolă, “mirada” (privire) provine din “smear” (indo-european), care este și originea cuvântului “smile” (zâmbet). Acest lucru sugerează o reflecție: “a privi este a primi lumina a ceva”. Cuvântul “mirar” (a privi) este originea cuvântului englezesc “mirror” (oglindă), reprezentând “zâmbetul pe care îl poți vedea despre tine în ceilalți.” Aceasta subliniază legătura profundă a privirii cu sufletul.

2. Ochii: Extensia Perfectă a Creierului și “Ferestrele Sufletului”

• Ochii sunt considerați una dintre cele mai bine proiectate extensii ale creierului, nu doar percepând realitatea exterioară, ci și arătând realitatea interioară, adevăratul eu, lumii exterioare.
• Evoluția și Supraviețuirea: De-a lungul a mii de ani, ochii au evoluat ca un instrument esențial de supraviețuire. Creierul scanează constant pericolele, iar ochii sunt proiectați să detecteze ochii inamicilor. Aceasta este legată de pareidolia, tendința creierului de a căuta chipuri și ochi în natură. Ochii indică direcția în care se va mișca corpul, avertizând asupra prădătorilor.
• Mecanism de Apărare: Vederea s-a dezvoltat ca un instrument de apărare, protejându-ne de slăbiciunea interioară.

3. De Ce Evităm Contactul Vizual Direct? Vulnerabilitate și Consum de Energie

• Biologic, nu Psihologic: Peste 90% dintre oameni evită contactul vizual direct atunci când vorbesc. Acest lucru este biologic, nu psihologic. Ochii au nevoie de odihnă, mutându-se scurt către alte părți ale feței (nas, buze, urechi).
• Volumul de Informație: Ochii transmit și primesc o cantitate imensă de informație constant, solicitând un efort energetic enorm din partea creierului pentru a o interpreta. “Ochii transmit atât de multă informație direct din creier, încât celălalt creier care privește nu poate procesa toată acea informație.”
• Vulnerabilitate: Atunci când creierul trimite semnale către exterior prin privire, își expune slăbiciunea și adevărul din interior. “Când împărtășești acea informație, când creierul trimite semnalele afară, cumva își pierde capacitatea de a se apăra pentru că își arată slăbiciunea.” Această expunere ne face să ne simțim “ieșiți din apărare.”
• „Nebunii” și Vulnerabilitatea: Cei care pot privi fix în ochi sunt adesea descriși ca fiind “nebuni” sau lipsiți de frică. Ei nu au nevoie să economisească energie pentru supraviețuire și nu le pasă să-și arate vulnerabilitatea. “Cei nebuni nu au frica de a pierde controlul, nu le pasă… nu au nimic de pierdut.”

4. Privirea în Contextul Reproducerii

• La fel ca păsările care își etalează penajul colorat, oamenii își folosesc ochii și irisul ca element de atracție.
• Intenția Reproductivă: Privirea fixă în ochi poate indica intenția reproductivă. Dilatarea sau contractarea pupilelor arată dacă suntem deschiși sau închiși față de cealaltă persoană.
• Toate acestea demonstrează că privirea este o comunicare directă cu creierul.

5. Telepatia: O Comunicare Vizuală Profundă

• Definiție: Telepatia este definită ca o “comunicare cu ochii cu o altă persoană.” Termenul provine din “tele” (distanță, dincolo) și “pathos/patty” (durere, suferință). Telepatia înseamnă “a suferi la distanță”.
• Conexiunea Neuronală: “Când privești în ochii cuiva, neuronii tăi creează sinapse cu mintea celuilalt, astfel încât de la distanță poți simți ce simte celălalt, de parcă ați fi una.”
• Oglinda Sufletului: Ceea ce vezi în ochii celuilalt este o reflecție a ceea ce ai în interior. “Ceea ce vezi în ochii celuilalt este ceea ce ai tu în interior, este o reflecție și a ta, altfel nu ai vedea-o.”
• Practicarea Telepatiei: A practica privirea în ochi (fie în oglindă, fie cu o persoană iubită sau un străin) ne ajută să fim mai deschiși, să împărtășim ceea ce simțim și să îmbunătățim comunicarea cu noi înșine și cu ceilalți, ca și cum am fi una.

6. De Ce Nu Avem Telepatie Pe Pământ? Rolul Judecății

• Frica de a ne Arăta Adevărul: Motivul principal pentru care nu avem telepatie este frica de a ne arăta cine suntem cu adevărat, de a ne expune vulnerabilitățile. “Nu avem telepatie pentru că ar trebui să nu ai frică să arăți cine ești cu adevărat.”
• Judecata Altor Persoane: Această frică provine din teama de judecată. Oamenii se tem să împărtășească adevărul lor din cauza criticilor celorlalți.
• Impactul Judecății: Exemplul personal al vorbitorului, în care o fotografie a sa a fost interpretată greșit ca o manifestare de ego, ilustrează cum judecățile îi fac pe oameni să înceteze să mai împărtășească. Comentariile care încearcă să “învețe” sau să “dea sfaturi” fără a fi solicitate sunt, de fapt, judecăți ale procesului celuilalt, ducând la închidere.
• Violarea Spațiului Privat: Judecata este considerată o “violare a spațiului privat”, ceea ce îi face pe oameni să se închidă, să nu mai poată privi în ochii celorlalți și să nu mai poată comunica prin privire “ca unul”.
• Întrebări la Persoana Întâi: Pentru a evita judecata, este esențial să ne punem întrebări la persoana întâi și să învățăm să identificăm când o viziune se transformă în judecată față de exterior.
• Singura modalitate de a ajuta cu adevărat o persoană este atunci când aceasta este deschisă să primească ajutor.

Concluzie Generală: Privirea este o formă profundă de comunicare care transcende simțurile fizice, conectându-ne direct cu sufletul și creierul celuilalt. Telepatia, deși o formă latentă de comunicare, este inhibată de frica noastră de vulnerabilitate și de tendința de a judeca, care ne împiedică să ne arătăm adevăratul eu și să ne conectăm autentic. Depășirea fricii și a judecății este esențială pentru a debloca potențialul telepatiei și al unei comunicări umane mai profunde.