Matias De Stefano – Evoluția Sensibilității Umane
Matias de Stefano explorează conceptul de sensibilitate, explicând legătura sa cu sistemul nervos, simțurile și percepția durerii ca mecanism de alertă. Se argumentează că percepția durerii, de la fizică la emoțională și spirituală, este un barometru al conștientizării. Se susține că sensibilitatea, inițial un instrument de supraviețuire de grup pentru mamifere, evoluează într-un al șaselea simț, conectând indivizii și indicând un progres spre o nouă umanitate. În final, se sugerează că transformarea suferinței în plăcere măsoară nivelul de conștientizare.
Vezi online cu traducere:
Tema principală a discursului este evoluția sensibilității umane, de la o funcție pur biologică de supraviețuire la o capacitate complexă de conectare cu ceilalți și cu o realitate mai vastă.
Sensibilitatea ca funcție biologică
De Stefano începe prin a explica originea biologică a sensibilității. Simțurile, ca instrumente ale sistemului nervos, ne permit să primim informații din lumea exterioară. Aceste informații sunt transmise creierului sub formă de impulsuri electrice, percepute ca mici atingeri sau “bătăi” (tapping). Creierul interpretează aceste impulsuri ca durere (“dolans” în latină), care funcționează ca un barometru pentru a măsura intensitatea stimulului extern.
Durerea, în această interpretare, nu este neapărat o senzație negativă, ci un semnal de alertă care ne ajută să supraviețuim. De Stefano explică: “Durerea este consecința unui impuls pe care l-ai primit… este ca o retribuție pentru ceva. Deci, practic, durerea, dolanșii, este o modalitate prin care creierul poate măsura alarma unei date primite din exterior prin simțuri.”
Această “durere” poate fi percepută ca atât plăcere, cât și suferință, în funcție de interpretarea creierului. De exemplu, o îmbrățișare poate fi percepută ca o senzație plăcută sau ca o senzație inconfortabilă, în funcție de experiențele și asocierile noastre anterioare.
Sensibilitatea ca empatie și conexiune
De Stefano continuă prin a descrie cum sensibilitatea evoluează de la o funcție pur biologică la o capacitate de a percepe emoțiile celorlalți. La mamifere, sensibilitatea s-a dezvoltat ca un mecanism de supraviețuire a grupului, permițându-le să simtă ce simt ceilalți membri ai grupului și să reacționeze în consecință. Aceasta este originea empatiei și a solidarității.
De Stefano explică: “Ceea ce au făcut mamiferele a fost că… majoritatea corpurilor încercau să se protejeze pentru a supraviețui ca indivizi, deci își căutau propria supraviețuire. Dar mamiferul începe să înțeleagă că ar putea supraviețui mai bine dacă ar proteja grupul.”
Această sensibilitate față de ceilalți a fost considerată o slăbiciune în societățile axate pe supraviețuire și competiție. Într-un mediu ostil, a fi sensibil la emoțiile inamicului te putea face vulnerabil.
Sensibilitatea în societatea modernă
De Stefano argumentează că, în societatea modernă, unde majoritatea oamenilor nu se mai luptă pentru supraviețuire, sensibilitatea devine o calitate esențială pentru evoluția umană. Aceasta ne permite să depășim individualismul și să ne conectăm la o realitate mai vastă, înțelegând că suntem cu toții interconectați.
“Conceptul acesta, care se schimbă, face ca toată istoria noastră de supraviețuire, de a gândi că sensibilitatea este o slăbiciune, să se oprească”, spune De Stefano. “Majoritatea oamenilor sunt capabili să perceapă mai mult, să fie mult mai sensibili la lucruri, pentru că au timp. Avem timp să percepem lucrurile mult mai profund.”
Sensibilitatea, în această perspectivă, devine un “al șaselea simț” care ne permite să accesăm o realitate dincolo de simțurile fizice.
Sensibilitatea ca indicator al evoluției spirituale
De Stefano concluzionează prin a lega sensibilitatea de evoluția spirituală. Suferința, în viziunea sa, este un indicator al inconștienței. Cu cât devenim mai conștienți, cu atât suferința se transformă în plăcere. Sensibilitatea, prin urmare, devine un instrument de măsurare a propriei evoluții.
“Sensibilitatea este acest instrument pe care îl avem pentru a măsura în ce parte a acestui barometru al durerii ne aflăm: dacă ne aflăm în partea suferinței sau ne îndreptăm spre partea plăcerii. Este un instrument evolutiv”, spune De Stefano.
În concluzie, discursul lui Matias De Stefano prezintă sensibilitatea ca o calitate complexă și multidimensională, esențială pentru evoluția umană individuală și colectivă.
Susține Trezirea Inteligenței prin o donație pentru a răspândi lumină, cunoaștere și a crea un viitor mai conștient și iubitor.
