Meditații zilnice cu Krișhnamurti – Cine este singur este inocent
Unul din factorii de suferință este extraordinara izolare a omului. Puteți avea tovarăși, puteți avea zei, puteți avea o mulțime de cunoștințe, puteți fi extrem de activi din punct de vedere social, discutând și bârfind fără încetare despre politică – și cei mai mulți politicieni bârfesc tot timpul – și încă vă mențineți în această izolare.
De aceea omul caută să găsească o semnificație în viață și inventează o semnificație, un sens al vieții. Dar izolarea rămâne în continuare. Deci o poți privi fără nici o comparație, o poți vedea așa cum este, fără a încerca să fugi de ea, fără a încerca să o acoperi, să scapi de ea?
Atunci vei vedea că singurătatea este ceva cu totul diferit. Noi nu suntem singuri. Suntem rezultatul a o mie de influențe, a o mie de condiționări psihologice, moșteniri, propagandă, cultură. Noi nu suntem singuri, și prin urmare suntem ființe umane uzate, învechite.
Când cineva este singur, complet singur, neaparținând nici unei familii – deși s-ar putea să aibă o familie – neaparținând nici unei națiuni, nici unei culturi, nici unui angajament particular, acesta este sensul, sentimentul de a fi un străin – străin oricărei forme de gândire, de acțiune, familie, națiune. Și așa este numai cel care este complet singur, care este inocent. Această inocență este cea care eliberează mintea de suferință.
Scurtă analiză a temei izolării și a inocenței
Fragmentul oferit abordează tema izolării umane și a căutării sensului în viață. Autorul subliniază paradoxul existenței umane: în ciuda conexiunilor sociale, a credințelor și a activităților constante, omul rămâne profund izolat.
“Puteți avea tovarăși, puteți avea zei, puteți avea o mulțime de cunoștințe, puteți fi extrem de activi din punct de vedere social, discutând și bârfind fără încetare despre politică – și cei mai mulți politicieni bârfesc tot timpul – și încă vă mențineți în această izolare.”
Această izolare fundamentală îl împinge pe om să caute un sens al vieții, adesea inventându-l.
Textul ne îndeamnă să privim izolarea direct, fără a încerca să o evităm sau să o mascăm. Abia atunci putem descoperi adevărata ei natură și o putem depăși. Autorul face o distincție clară între “singurătate” și “izolare”:
“Deci o poți privi fără nici o comparație, o poți vedea așa cum este, fără a încerca să fugi de ea, fără a încerca să o acoperi, să scapi de ea? Atunci vei vedea că singurătatea este ceva cu totul diferit.”
Singurătatea autentică, neafectarea de apartenențe la grupuri sau ideologii, este descrisă ca o stare de “inocență”. Această inocență, lipsa de atașament față de “familii, națiuni, culturi”, eliberează mintea de suferință.
“Când cineva este singur, complet singur, neaparținând nici unei familii – deși s-ar putea să aibă o familie – neaparținând nici unei națiuni, nici unei culturi, nici unui angajament particular, acesta este sensul, sentimentul de a fi un străin – străin oricărei forme de gândire, de acțiune, familie, națiune. Și așa este numai cel care este complet singur, care este inocent. Această inocență este cea care eliberează mintea de suferință.”
Fragmentul sugerează că adevărata libertate interioară și eliberarea de suferință vin din detașarea de toate formele de identificare și apartenență, din acceptarea unei singuretăți absolute care duce la o stare de puritate și inocență.
Cartile lui Jiddu Krishnamurti se pot vedea la linkurile de mai jos:
- link 1 - aceasta pagina
- link 2 - aceasta pagina
Susține Trezirea Inteligenței prin o donație pentru a răspândi lumină, cunoaștere și a crea un viitor mai conștient și iubitor.
